132 matches
-
cale a Domnului,/ la înălțimea morții și a somnului./ Fără amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri, Hrisovul clipelor („o parabolă în ton de baladă”, publicată întâi în revista „Ethos”, Paris, 1975), poetul mistic, halucinat și cețos, aproape unic în literatura română, revine la reveriile medievale, imaginând o stranie întâmplare tragică la o curte voievodală, ca o ilustrare a certitudinii că moartea este suprema realitate. T. a scris și proză, Cartea Muntelui Sfânt (inițial apărută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl revede pe omul din vis, însoțit de acelasi câine care îl fixează halucinant. Pretextul folosit de acestă știindu-l bibliofil pasionat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să le transfere într-un univers halucinatoriu. Acestea răzbat catastrofal la suprafață prin fisura pe care o provoacă „întâmplarea”, faptul revelator, ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928; Vedenia, București, 1929; Brațul Andromedei, București, 1930; Rusoaica, București, 1933; Femeia de ciocolată, București, 1933; Zilele și nopțile unui student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
elementar”. Erotismul - imposibil, tragic, funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
divorțeze, pentru a fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin valorificarea a două scene/secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sîngelui În șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
am libertatea de opinie și nici nu mă face părtaș la vreunul din drepturile omului liber. În afară de mărturisirea de credință în Hristos și iubirea de neam nu mi îngădui altă discuție cu autoritatea de stat. Când am sfârșit, elevii păreau halucinați. Simțeam deruta și încrâncenarea directorului și concentrarea subdirectorului, dar privirile lui moș Dumitrache și ale celorlalți doi milițieni, care păreau îngrijorați de soarta mea, mă mângâiau. Am întins subdirectorului, mai aproape de mine, cele două pagini cu ideile prescurtate, intitulate: Mărturisire
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
penelor,/ căzută în vis// De pe câmpia mea, nu mai arunc/ cu fluturi mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea// Așa voi muri uitând Hesperara...” (Uitare). Poate cel mai bun volum de versuri al său, Gențiane (1979), impresionează prin ritmul halucinat, intens ori, dimpotrivă, somnolent, al confesiunii, prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Trimite-mi o fotografie nouă, nu cu privirile ascunse, ci franc ridicate; trimite-mi o fotografie a camerei tale. Nu mai pot suporta să bâjbâi în întuneric; uneori, când scrii mai rar, rămân ca într-un labirint, rătăcită, hagardă și halucinată. Scrisorile tale fac oficiul morfinei; trăiesc prin piqure-a noutăților: cum se învechesc - deși pentru mine sunt prinse cu rădăcini în făptura mea -, mă uit bolnăvicios la cutia de scrisori, mă mohorăsc și mă uit pe sub sprâncene, ca o fiară încolțită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut că nu mă aude. După ce au terminat s-o îmbrace, m-au chemat în prosectură. Avea ochii întredeschiși, încă mai privea lumea și, parcă, și pe mine. Fața îi era galbenă, iar una din mîini îi căzuse în poală. Halucinat, nu mi-am dat seama decît la ieșire ce sînt mogîldețele de pe celelalte mese, cînd am zărit sub o mușama lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nicio rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorată șocului nervos". Pe 16 octombrie 1936, cu ocazia zilei de naștere a regelui Carol al II-lea, Vizanty a fost
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
strig: Braun! Ca răspuns îl văd cum se ridică și o rupe la fugă prin pădure. Dovada cea mai bună că era și el întreg. După cca. 100 m se oprește și rămâne nemișcat într-o poziție bizară, ca un halucinat, mulțumit că a scăpat de orice pericol fără nici o rană și amuzat în același timp de această fugă, desigur, datorită șocului nervos. Ei bine, acest moment de amuzament îmi trecu atunci prin minte și fără să vreau, am început să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui C.) Obsesiile mistuitoare ale lui Emanoil, pentru care femeia e vis, poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
ești preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reușita publică te interesează. Vrei să obții desăvârșirea lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și echilibru sufletesc, poți eșua în sminteală, iluzie de sine și fanatism. Tipul F: Cercetarea și reflexivitatea. Trăiești cu dorința
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
străine. Avem, dimpotrivă, nevoie de vociferare și febră. Tânjim după scanda lul acut și după afectele mlăștinoase. Sensibilitatea noastră nu se mai pune în mișcare fără provocări barbare, fără zaharicale și ulcere. Incapabili să mai experi mentăm extazul, cău tăm, halucinați, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptăm drogul. Plăcerile noastre sunt simultan bolovănoase și facile, dulcege și acide. Nu mai avem acces la agreabil, dacă nu trecem, mai întâi, prin usturime. Sonoritățile trebuie să fie asurzitoare, mirosurile - necruțătoare, nuditatea - mai mult decât
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a verifica echilibrul de forțe. O priviră și ei în tăcere. În ultima vreme, slăbise mult. Doar sprâncenele negre, unindu-se deasupra nasului ca aripile unei păsări, se desenau evident pe fața palidă, aproape ștearsă. Ascetă a absolutului sau tânără halucinată, ea nu era o miză, ci nodul pe care îl simțeau strângându-li-se în jurul gâtului. Schiță un gest vag de rămas bun, se răsuci pe călcâie, trecu printre mese și dispăru în noaptea de toamnă. Cei doi bărbați se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cunoscut; curios; demn; deșteaptă; dezamăgire; discret; discriminare; dispare; disperat; dispoziție; distrat; doar; dragoste; dubios; elegant; emoționant; este; nu este; exactă; ezitare; fățarnic; două fețe; mai multe fețe; fițe; a fost; frică; a fi frumos; a se gîndi; gîndi; gîndire; greșit; halucinată; halucinație; imaginăm; imagine falsă; imaginea; imposibil; a da impresia; incert; indiferent; inexact; interpretare; invizibil; ipoteză; ivește; a se ivi; ivire; ivită; iz; a închipui; închipui; încredere; îndoieli; îndrăgi; înfățișa; înfățișare; înger; îngîndurat; îngrijorat; însemna; însușiri; înșeală; a înșela; înșelat; înșelăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia în curte”, „anotimpurile (sunt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” în zonele înalte ale spiritului: „Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu-se până în străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fiecare dată, mereu în postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor între trestii” „Vizionarul îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfârșească prin a împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strâmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele în dinți, împărțindu-și dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să își realizeze scopurile care pot fi obținute (Erickson, 1954; Erickson și Rossi, 1989; Hammond, 1990a, pp. 543-5Ă. Erickson cerea pacienților aflați în transă profundă să vizualizeze pașii implicați în obținerea scopurilor lor cu o serie de bile de cristal halucinate. El a ascuns natura acestor scopuri față de pacienții săi prin producerea unei amnezii profunde, astfel protejând scopurile inconștiente decelate în transă pentru a nu contamina mintea conștientă (Erickson, 1996Ă. De asemenea a insistat ca pacienții să fie disociați de mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
poți însănătoși complet chiar înainte de acest moment... și vei alege să uiți această dată? Am lucrat în acest fel cu mulți pacienți și ședințele ulterioare au arătat că de obicei și-au rezolvat problema la data respectivă sau înainte de data halucinată. Oricum, trebuie subliniat că nu sunt disponibile nici un fel de cercetări clare care să confirme acest rezultat subiectiv. Cu toate acestea metoda duce la creșterea expectanțelor pentru schimbare. Se poate realiza o ratificare a lucrurilor învățate în cursul ședinței de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cu o mare barbă căruntă, îngălbenită de tutun, care-i ajungea până la brâu, părea un patriarh sau chiar bunul Dumnezeu. Purta întotdeauna o cămașă neagră și o legătură roșie la gât. Privea distrat `n jur, cu ochi cu corneea galbenă, halucinați parcă de continue viziuni. Bătrânul mă fascina. Înainte să știu cine era, l-am făcut personaj într-un poem de-al meu. ș...ț Ultima dată când l-am văzut, la el acasă, m-a rugat să citesc un poem
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]