132 matches
-
supărat pe critica literară „prea leneșă” pentru a-i citi cărțile, și psiholog (vizitat de gândul sinuciderii, proiectează asupra celorlalți eșecurile, dramele, mizeria existențială, dar și lașitatea, aceasta descrisă ca trăsătură etnică definitorie), cu ambele valențe temporar dezafectate, își concentrează halucinat atenția asupra prieteniei cu pictorul Orlando, interesul său frisonant pentru cuceririle amoroase ale acestuia, punând în umbră admirația pentru pictura sa. O gelozie complicată și imprevizibilă îi coordonează toate gesturile și tot ea e și ingredientul prin care degustă propria
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
să trivializeze tema, ci descoperă o formulă nouă. Pe de o parte, pentru că sinuciderea tatălui e proiectată pe un ecran metafizic mai vast, deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
tuturor celor care nu au sau nu au avut puterea și harul de a-și recunoaște și de a-și ispăși păcatele. "Eu sunt mielul lui Dumnezeu, agnus Dei, cel care am venit să ispășesc păcatele lumii!..." Presimțirea lucidă și halucinată a starețului Zosima că individul ordinar și inconștient din fața sa, cunoscut ca insolent și stricător de moravuri, va avea puterea de a accepta, cu seninătate, aproape cu voioșie, să ispășească pentru crima altuia, ni-l arată pe acest monah ca
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
inconfundabilă. Aș adăuga că are și meritul de a fi un om de convingeri, un om care nu scrie decît despre lucruri în care crede. Ca să observi toate astea nu e nevoie să faci parte dintr-un club de adulatori halucinați. E suficient să ai o percepție calmă, liberă de frustrări și presentimente. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri în expresia de sine Prietenie probabil că există între Dvs.. Îmi amintesc că într-un interviu televizat de acum cîțiva ani
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
ultimă parte, distinctă, a acestor închinări indecise, descîntă "moartea furișată în petale", o tristețe cu atît mai acută cu cît e mai discretă, mai învelită, neputincios-complice, de viu: "Mă poartă'n ploaia deasă nebunia,/ și rostul meu, mi-l schimb halucinată,/ Căci vreau să simt în mine agonia,/ Plantației ce moare inundată." (Agonie). O agonie lină, oboseală fără împotrivire, amestec de greu de nesuportat al vieții și de curiozitate față de ea. Așa încît, neavînd pe cine face experimente, Claudia Millian se
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană, pe munte, la Stîna de Vale, și participă, vădit implicat, la urcușul halucinat al personajelor sale spre cabana S. K. V. de pe Postăvar: „Urc greu spre cabană“. Ascensiunea aceasta comună a autorului cu eroii lui spre lumea de sus e însă puternic conturbată de știrile sosite insistent din lumea de jos. Scriitorul ascultă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
un excelent mediu de comunicare cu copiii mei, cărora nu aveam cum să le explic, în limbaj logic, de unde se trăgeau părinții lor și prin ce fel de experiențe trecuseră. Numai literatura putea reduce această incomensurabilă prăpastie. O literatură ușor halucinată, firește. A doua motivație: emigrația trezește în unii dintre noi un adânc îngropat instinct de cuceritor. Or, pentru mine, forma supremă de cucerire este să ajungi să cunoști și să îmblânzești o limbă care nu e a ta din naștere
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
ideologia de fapte. Plecînd de la principii nobile, cămășile verzi au ajuns a fi o "întrupare a Răului", printr-o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat al ideii pînă la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
alte găuri negre - și clint își fumează țigara până la capăt fără să clipească all blues ploaia se aude ca o muzică orașul e plin de camionagii taciturni beți care conduc până la uitare de sin e pisicile lor îi ascultă privind halucinate de acasă noaptea pe care o aduc singurătatea și tristețea lor (pisicile scot limba - bucăți de hârtie care trec uneori pe sub uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
percepute de ochii părinților mei sau ai părinților lor s-ar fi transmis genetic și mi-ar pâlpâi și mie, uneori, în memore. De unde palatele gigantice, colonadele de piatră gălbuie, enimele podele de marmură mozaicată pe care mă văd trecând, halucinat, atât în vise cât și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
refugiații ajunseseră deja la câteva mii, punând la grea încercare capacitatea de găzduire a comunităților din regiune, și alții încă soseau în continuare. Morți de oboseală roiau pe străzile Genavei, cu capetele plecate, cu o expresie tristă și rătăcită, oarecum halucinată, expresia cuiva care a pierdut totul și se străduiește să se gândească doar la ce are să vină: cel mai apropiat bivuac, adăpostul pentru noaptea următoare, refuzând să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în singurătăți adânci, munții cei din urmă - aproape nori, albitranslucizi - încremeniți în gloria infinitului, impresionând mai mult sufletul decât ochiul, înfiorînd "voința", ca și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
te pripești. De exemplu am zărit viza-vi o vitrină burdușită cu tot aurul din lume...! Propun să tranversăm, poate-ți schimbi părerea, alegând altceva...!” - monologă el, luând’o de braț. Cei doi emigranți, catapultați de soartă și destin, priveau halucinați În interiorul acestei vitrini ce era plină la refuz cu diferite obiecte din aur sub toate formele, În care unele pietre colorate te determina să nu-ți mai deslipești ochii dela ele...! Mai Întâlniră În drumul lor alte vitrinela fel de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
singur. Meseria mea, pe 11 atunci, era singurătatea. Mi-o exercitam pe străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de amicul meu, când l-am reântâlnit după câțiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniștit cu nevastă-mea și îmi plimbam privirile prin sală, când brusc mi-a atras atenția un grup de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu ar avea ce căuta în "cronica" de care vorbeam înainte. Pur si simplu, văd cum actul de-a scrie începe să modifice ceva în mine .Cât nu scriu, și la școală, și în timpul meu liber, mă port ca un halucinat. Nu am putut să termin de corectat săptămâna asta tezele, pentru că brusc îmi erupeau pe luciul creierului imagini palide, imagini care mă chinuie și când îi ascult pe elevi. Nu mai vorbesc de faptul că în toată perioada asta am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șoseaua, prelungindu-se cu Mihai Bravu, se curba spre Vitan, iar spre dreapta se ascuțea ca un vârf de săgeată, înfigîndu-se direct în marele soare care scăpata la doar doi-trei centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se așeză pe un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le așeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanță convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care merge, halucinat, pe urma de miros a hranei sale. Așa se naște sensul vieții noastre. Numai că hrana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm și tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fabulos, de neverosimil pe care o avem când ne confruntăm cu istoria relatată. Tot cortegiul acela de învingători care își torturează semenii și îi ucid fără să cadă o clipă pe gânduri, ce are el comun cu noi, cu cititorii halucinați ai faptelor lor? Oricât de mult ne-am imagina că lucrurile acestea s-au întîmplat, ceva ne împiedică mereu să le extragem din ficțiunea unui horror și să le aducem în realitate. Majoritatea cărților pe care le-am publicat mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure totul ca în fața ultimelor clipe, să ne învîrtim, halucinați, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-și mai găsească o rațiune în sine însuși, totul să fie într-o clipă nimic. Și să soarbem nimicul, prinși în vârtejul demonic al clipelor din urmă. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiindcă n-am avut niciodată inspirație. Eu stau (cuminte sau mai puțin cuminte) în interiorul vieții mele și, încet-încet, în mine se scrie câte o carte. Iar după ce dânsa se scrie în mine mă apuc s-o transcriu. N-am scris, halucinat sau inspirat, azi un poem, mâine altul, ca să umplu 80 de pagini cărora să le spun, după ce le pun una peste alta, "carte". N-am scris și nici n-am publicat "culegeri de poezie" (recueil de poésie, cum spun francezii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat în special pe faptul că Veneția a devenit un oraș fără venețieni, de unde și preferința lui pentru Neapole. Și este adevărat că napolitanii sunt vizibili, chiar prea vizibili, mișună
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dacă va fi nevoie vor triumfa în continuare și fără Duce, pentru că noi nu ne facem zei din nimeni." Leonard Bîlbîie urmărea cu atenție nu atît discursul lui Balbo, cît reacția tinerilor ofițeri, care deveniseră mai toți palizi, cu privirea halucinată, cu admirația emanînd din fiece por al pielii obrazului lor transpirat din pricina căldurii și a coniacului distribuit cu prea multă larghețe. Hotărît lucru, Basarab Cantacuzino era un boier, un boier de altădată, care vrea neapărat să te copleșească, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
risc ar fi fost ca mai târziu să ne trezim că e sacralizat de aceeași mulțime care l-a ucis. De fapt, nu știam în momentul acela dacă existau sau nu teroriștii prezentați mai degrabă ca niște roboți ai crimei, halucinați și drogați, decât ca niște apărători fideli. Se spunea că nici nu sunt români, ci arabi, și alte povești de adormit copiii. Acum înclin să cred că Gelu Voican, care voia să se răzbune pentru persecuția suferită în anii trecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului. Și pentru că vorbim de estetic, doar aici eticul nici măcar nu mai ființează drept categorie, fie ea depășită sau nu. Și tot pentru că vorbim de estetic, de esteticul pur
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]