132 matches
-
a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fantomei lui Polidoros în Hecuba. Prin gura lui Oreste grăiește Agamemnon: „Vorbește ca și mine”. De asemenea, și în Oreste a lui Euripide, chiar dacă eriniile nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în privirile halucinate ale lui Oreste, victimă a propriilor obsesii, târât într-un delir în care experiența întunericului și a nebuniei se împletește cu experiența morții. Această posedare a individului de către morții care se întorc deschide o perspectivă esențială pentru o reflecție asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
asemenea fantomei, imaginii din vis sau apariției de origine supranaturală. Să ne amintim de figura Elenei din Agamemnon a lui Eschil. Fantoma ei, ivită la chemarea nostalgică a îndrăgostitului Menelau, se înfățișa sub trei forme: apariția spectrală sau nălucirea, viziunea halucinată, apoi vedenia din vis și, în sfârșit, statuia. Trei feluri în care Menelau o avea pe Elena, fără să o aibă totuși cu adevărat. Trei feluri de a articula prezența și absența. Statuia ca dublu, ca eidolon modelat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările”. S-ar părea așadar că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă vreme crima; ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de el este cea trăită și simțită cu adevărat. Viața ticăloasă de pod-mansardă, alături de o femeie halucinată și sleită de foame: moartea, întruchipată în domnul cu obrazul de culoare pământie, venit în vizită cu hainele și cu pălăria gris, rigid și implacabil, în fața expunerilor de motive în favoarea unei scurte amânări, apoi: uluitoarea apariție a directorului de pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic. Și, nemaiputând suporta crima, l-a Întrebat, pe bunic: de ce faci tu asta? Ca să pot trăi. Ca să pot trăi eu, ca să puteți trăi și voi. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pratt nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de cronologie nu mai are nici o semnificație. Saga caraibiană a lui Corto este punctată de întâlniri mirabile. În Bouche Dorée, Corto găsește patronul generos care îi finanțează călătoria justițiară în sertăo-ul brazilian, acolo unde bandiții cangaceiros au chipurile violente și halucinate ale celor ce populează filmele lui Glauber Rocha. În confruntarea cu stăpânii de domenii, înfruntare petrecută în ritm de samba, Corto salvează comunitatea asediată de crimă și de rapacitate. Gentilomul care spune nu „angajării” este cavalerul paradoxal ce oferă rezistenței
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cruciadă păgână a baronului. Ereditatea lui este marca acestei sinteze iluminate pe care Revoluția și războiul civil o scot la lumină. Înainte de a fi profetul Imperiului asiatic, baronul este descendentul unui lung șir de aristocrați germani baltici. În chipul său halucinat și tragic, baronul unește Europa și Asia sub semnul viselor fără de trup pe care le țese. Siberia lui Corto înseamnă și China pe care și-o dispută, ca într-un film hollywoodian, facțiunile ieșite din prăbușirea imperiului celest. Dormind sub
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imens, ale cărui limbi se mișcă în sens invers, dinspre sfârșit către naștere. Din submarinul galben care se apropie de el o mână înmănușată iese și apucă ceasul ce dispare în pântecele navei - patru tineri cu pantaloni bufanți și fețe halucinate îl salută pe Corto din miezul universului lor etanș și saturat de muzică. Mireasma ciupercilor lui Levi Colombia ajunge până la Corto și acesta înțelege că submarinul șui descinde din aceeași groapă a timpului spre care se îndreaptă și el. Rasputin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aceea am avut un coșmar. Se făcea că judecătorul fusese omorât. Soția lui, în timp ce el dormea, deschisese robinetul de gaz din camera lui. M-am dus la înmormîntare și am văzut-o. Era descompusă la față și avea o privire halucinată care-ți făcea rău. La poarta cimitirului au așteptat-o doi inși cu doi buldogi și au arestat-o. Tot de la cimitir, copiii au fost duși direct la orfelinat. Stăteam pe trotuar foarte aproape de indivizii care au luat-o cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de pietre îndrăgostite de dănțuitorul trup al hohotitoarelor raze de soare? ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se că poate a avut halucinați, că totul este o glumă, o Întâmplare ce nu poate fi crezută. Au trecut doi ani de la acel eveniment, timp În care ea, străina, a Învățat destul de bine limba italiană, șia făcut prieteni și se saluta cu bătrânii din cartierul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
după un efort vizibil, rosti cu alt ton: ― E pentru prima dată când consimt să-mi calc pe conștiință. O fac pentru dumneata! Și spunând acestea rupse hârtiile. Alexa înghețase pe scaun și ne privea fără să vadă, ca o halucinată ― suferind că fusese martoră la o astfel de scenă. Ah, cum are să-i povestească Mihaelei tot ce văzuse și auzise: cât am luptat de dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că am omorît-o, i-am răspuns foarte calm, dar și ea pe mine! ― Se și vede! rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită de cea a spectacolului din care le-a fost dat să se nutrească în seara respectivă: în el se află adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un Dumnezeu pe care, în acele clipe, nu-L simțeam că are habar că mai sunt și eu pe Lume. Mergeam împleticit, ca un bețiv care a rătăcit drumul spre casă și face în neștire aceiași și aceiași pași, mecanic, halucinat doar de gândul că trebuie să meargă și va ajunge în cele din urmă undeva, poate chiar acasă. Sau într-o nouă crâșmă, o minune de crâșmă cum nu mai văzuse până atunci, o crâșmă a viselor, o crâșmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și eu ce-o să urmeze? Că or să vină bolșevicii peste noi? Atunci a fost ordin. Dar apoi, când au venit, ei știau. Tot timpul au știut și mi-o aminteau. Ce puteam să fac? Mă privea cu ochi tulburi, halucinați. Ați venit voi, ăștia de-acum, să scormoniți trecutul. Ce vreți? De ce nu ne lăsați să uităm?! Ce adevăr mai vreți? Ăsta a fost adevărul nostru, lăsați-ni-l. Căutați-vă voi adevărurile voastre. Și ce dreptate vreți să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lung, vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și ținuse numaidecât să-l cunoască, să "învețe", spunea ea, "taina dansului". Tot atunci trebuia să vină și redacția revistei Prabuddha Bharatta, printre care Maitreyi număra numeroși admiratori, ca acel foarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o promisiune a miraculosului, nu lipsită de stranietate, prin alăturări bizare de cuvinte: Dincolo de infinit, Soarele sub mare sau Frontierele vidului etc. Ceea ce promit aceste titluri și ceea ce o colecție mai literară ca "Prezența viitorului" nu oferă este o viziune halucinată, halucinantă a posibilităților oferite brusc spațiului uman și viselor sale. Ansamblul creează iluzia unei supraumanități în poziție de cuceritor sau de victimă într-un univers pe care încearcă să-l îmblânzească. În imaginea "științei", figurile acesteia țin mai mult de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]