84 matches
-
un om cu darul formulei, ca Pleșu, i-ar zice - surfingul existențial. M-am lăsat în voia valului. M-am răsfățat dintotdeauna. Am lăsat să văd ce face viața din mine - unde mă duce. Una peste alta, am fost un haplea și sînt un haplea - nu iert nimic, nu las nimic. Și astăzi, ar trebui, practic, să las emisiunea de la ProTv, să-mi las toate celelalte atașuri ziaristice și să fac acest LA&I într-adevăr un ziar puternic, un ziar
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
formulei, ca Pleșu, i-ar zice - surfingul existențial. M-am lăsat în voia valului. M-am răsfățat dintotdeauna. Am lăsat să văd ce face viața din mine - unde mă duce. Una peste alta, am fost un haplea și sînt un haplea - nu iert nimic, nu las nimic. Și astăzi, ar trebui, practic, să las emisiunea de la ProTv, să-mi las toate celelalte atașuri ziaristice și să fac acest LA&I într-adevăr un ziar puternic, un ziar care să arbitreze diferitele
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
îngenuncheat ca un ageamiu în propria-i casă e similar loviturii de grație dată unui balon umplut cu gazele fetide ale comunismului și securismului ceaușeștian. Imaginați-vă că soarta unei întregi țări ar atârna de promptitudinea sau de semnătura unui Haplea (vorba lui E. Barbu) ce doarme-n papuci. Imaginați-vă că un asemenea personaj ar trebui să negocieze documente diplomatice pentru România (asta, desigur, în situația improbabilă în care vreun politician din lumea civilizată ar accepta sa stea de vorbă
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
minunata publicație de gen a lui N. Batzaria”, mirificul Moș Nae care a pierit în temnițele comuniste. Și pe mine m-a „încîntat” cu săptămînalul menționat, ca și cu cărțile lui, care ne introduceau în universul absorbant al aventurilor lui Haplea și ale Coanei Frosa, ale Porumbiței și ale lui Timofte, ale lui Lir și Tibișir, ale lui Rilă Iepurilă, răbdător ilustrat cu desenele hazlii ale pictorului Pascal Rădulescu. În aceeași ordine nu-i pot uita nici pe alți „scriitori pentru
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
autorul își trimite compunerile unor reviste, care îi răspund la poșta redacției: "S. Casimir - P. Neamț. - Cu mulțumiri pentru urările ce faci revistei, îți spunem, drăguțule cititor, că e mai bine să-l lăsăm pe Moș Nae să scrie despre Haplea. De aceea, ai putea să încerci cu altceva, fiindcă, precum recunoaștem bucuros, talentul la scris nu-ți lipsește." (Universul copiilor, XVIII, nr. 22, 27 mai 1942). Cuvîntul de încurajare venea chiar din partea lui Moș Nae (N. Batzaria), care - sub diverse
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
Tot atunci am citit și o carte despre petrol și țiței (!!!) care mi s-a dat drept premiu! Mai înainte simulam lectura a două pagini dintr-o revistă pentru copii! Învățînd pe de rost textul în versuri, o chestie cu Haplea, pe la vreo 4-5 ani, urmăream rîndurile cu degetul și spuneam poezia, dînd impresia celor din jur că știu să citesc! Mai țin minte și acum o strofă și e curios ce ar spune tătucu Freud că se ascunde sub treaba
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
urmăream rîndurile cu degetul și spuneam poezia, dînd impresia celor din jur că știu să citesc! Mai țin minte și acum o strofă și e curios ce ar spune tătucu Freud că se ascunde sub treaba asta. Iată-le: „Însă Haplea ce făcea? Profitînd de-ncurcătură Iute putina spăla!” Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu niște gîște furate, sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
merg doar în sensul definirii, precizării referentului, personalizării lui, la scara de 1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe clopote pe nerăsuflate/ ară biserici, seamănă panică/ și-apoi o seceră cu limba mecanică./ Știa ce spune grecul săracu':/ nu-ți lua turcoaică - îl iei pe dracu',/ nici casă-n Vlahia - ferește Doamne/ că
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
ce spune grecul săracu':/ nu-ți lua turcoaică - îl iei pe dracu',/ nici casă-n Vlahia - ferește Doamne/ că-i cad ferestrele după trei toamne/ că vin cumanii și pecenegii/ și gugumanii și viceregii/ și-n fruntea oștii săltând buricu'/ Haplea al nostru cu polonicu'." (Haplea). Dar aceeași realitate bolnavă, același peisaj terifiant "vomitat" de tabloul social se regăsește pe un obraz general, colectiv, inert-indiferent, pe care poetul nu deslușește mai nimic. Ceea ce nu se schimbă, în toată această varietate a
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
-ți lua turcoaică - îl iei pe dracu',/ nici casă-n Vlahia - ferește Doamne/ că-i cad ferestrele după trei toamne/ că vin cumanii și pecenegii/ și gugumanii și viceregii/ și-n fruntea oștii săltând buricu'/ Haplea al nostru cu polonicu'." (Haplea). Dar aceeași realitate bolnavă, același peisaj terifiant "vomitat" de tabloul social se regăsește pe un obraz general, colectiv, inert-indiferent, pe care poetul nu deslușește mai nimic. Ceea ce nu se schimbă, în toată această varietate a decorurilor și luxurianță imagistică adecvată
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
lui Chemico). Pentru a dragoste pentru care intervenise, poveștile sale. Fost senator și limita coroziunea oțelului inoxidabil, făcea parte din spuma societății ministru în Imperiul Otoman, ‘Moș Stamicarbon introducea în reactor vieneze care pe atunci se comporta, Nae’, creatorul lui Haplea, era un oxigen în scopul de a regenera cel puțin întru cultură, ca și cum încă om de o cultură deosebită. Bolnav continuu stratul protector de oxid de ar mai fi fost capitala uriașului de stomac, mi-a murit, aș zice, în
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
celor 31 de duo-uri vioară/pian, având ca piesa obligatorie - în prima etapă - Sonata în sol major KV 301 de W.A.Mozart. Juriul prezidat de pianistul Malcolm Miller din Marea Britanie a acordat următoarele premii: I. Raluca Stâncel/Horea Haplea (1000 DM); ÎI (ex aequo) Corina Cretu/Gabriela Antoneta David și Greta Caciora/Doriana Caciora (750 DM); premiul special al Ministerului Culturii: Ionuț Iliescu/ Mirela Mocănița (3 milioane lei); premiul Covent Garden, acordat celui mai tanar duo admis în etapa
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
sunt chitaristul Costin Soare (cu un deosebit repertoriu reflexiv) și violonistul Ilian Gârneț (relevat acum ca fenomenal interpret al Concertului nr. 1 de Prokofiev). Muzicieni tineri care confirmă - Ansamblul „AdHOC” condus de dirijorul Matei Pop, soprana Daniela Păcurar, pianistul-acompaniator Horea Haplea - sau care se lansează - cvartetul feminin „Zefiro” - se pun în slujba unui domeniu al normalității: fiindcă pe parcursul istoriei, de obicei, s-a cântat nu muzica trecutului, ci a zilei. Oameni de teatru și balet - regizorul Octavian Jighirgiu de la Iași, scenografa
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
da, să scape de televizor. Cât mă privește, nu dau cu barosul în noua plasmă, nici chiar la apariția obișnuiților chibiți, ucenici în spălarea creierelor, ciugulitori din anemicul hoit al faptului zilei. Nu schimb postul, când apar pe ecran, Ciupică, Haplea, Ciumacu, fiindcă știu că alte trio-uri, cuartete, chintete s-au și așezat la masa discuțiilor. Îl cert chiar pe amicul meu când, la apariția blondei cu debit de cinci sute de cuvinte pe minut, înlăturând orice posibilitate de replică
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o seceră cu limba mecanică" (Haplea). De la Proprietarul de poduri (1976), trecând prin Democrația naturii (1978) și mai ales prin Exil pe o boabă de
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o seceră cu limba mecanică" (Haplea). De la Proprietarul de poduri (1976), trecând prin Democrația naturii (1978) și mai ales prin Exil pe o boabă de piper (1983) - cel mai puternic volum dinescian - , mai puțin prin Rimbaud negustorul (1985) și până la Moartea citește ziarul din 1989, poezia
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
primară a formei-titlu este de fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă, haplea etc.) creează probleme de flexiune și articulare, din cauza contradicției dintre trăsăturile formale tipice femininului și sensul masculin. Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar variantele literare); de
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
Vameșul accelerează puțin și acordă circumstanțe șefului. El are susținerea de la București și trebuie să cotizeze. Numai că este puțin cam măgar, că tot de la noi strînge cotizația... Crudu ajunge la concluzia că șeful adună cheag, nu glumă. Este un haplea, un porc și, pe deasupra, este și un prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Blood, piratul englez care înspăimânta Caraibele. În Winnetou și Old Shaterhand, eroii temerari ai Vestului sălbatic, creați de Karl May. Dar și în personajele burlești, cu iz de mahala bucureșteană ale lui N. Batzaria (Moș Nae), stârnitoare de râs, în Haplea, în Coana Frosa, în Porumbița și Timofte, în Goangă și Târlică. Și pot să înșir la nesfârșit referințe culturale care să ilustreze talmeș-balmeșul lecturilor mele din copilărie. Prin 1960, într-un moment de crezută (dar repede infirmată) relaxare ideologică, un
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
eu i-am asigurat o pensie privată la ANB, că din pensia de actori nu vom putea trăi, eu mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere mâncare, și el înghite precum haplea, cu pofta unui bărbat care n-a mâncat la prânz. Și, în amiaza călduroasă de septembrie 1973, deodată, soarele începe să ardă mai tare ca de obicei, lumina e strălucitoare, razele sunt materiale, lumina pe care poți pune mâna. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am trei sumare făcute de trei oameni celebri: unul făcut de Vladimir Streinu, alt sumar făcut de Al. Philippide și celălalt de George Ivașcu. El mi-a zis odată, cu o mare simpatie: “George, știi cum ești tu? Ca un haplea genial”. Împerecherea de cuvinte îmi plăcuse, chiar nu m-am simțit deranjat. Așa că, nu am publicat nicio poezie și nici prozulițele astea. Sigur, din aceleași motive, ale unei eterne anarhii interioare, determinată de condiția material mizerabilă. Pe urmă s-a
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
capul în toate părțile de parcă aș fi avut un infinit de sâni. Tot timpul îi prindeam căpșorul și-l apropiam de piept, altfel stăteam câteva minute bune să aștept să tot caute el pieptul și cum îl prindea era un haplea scandalagiu. Era ceva ce nu se compară cu nimic în lumea asta umană. Râdea de numa numa și mama, pe lângă noi mereu. Și tata venea să asiste de multe ori. Râdeau cu lacrimi dragii de dânșii. Andrei era mai finuț
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
ceva ce nu se compară cu nimic în lumea asta umană. Râdea de numa numa și mama, pe lângă noi mereu. Și tata venea să asiste de multe ori. Râdeau cu lacrimi dragii de dânșii. Andrei era mai finuț, dar tot haplea. Acum că ai dat și tu drumul la bila ta, ai grijă de ea. Ține-o curată și în mișcare. Prospețimea-i semnul iubirii în tainele firii. Ce faci copilă? Îndoi umbre să le pun la uscat. Cârlige? Nu e
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
vorbitori încă de pe la Ghencea, lagăr de triere de lângă București, ocazie cu care l-am cunoscut în ianuarie 1952 pe Nicolae Batzaria, cel care imi luminase copilăria cu poveștile sale. Fost senator și ministru în Imperiul Otoman, ‘Moș Nae’, creatorul lui Haplea, era un om de o cultură deosebită. Bolnav de stomac, mi-a murit, aș zice, în brațe, eu îngrijindu-l după putință... La Canal (Capul Midia, cunoscut ca “lagăr de exterminare”), am gasit deîndată vorbitori de germană: ambasadorul României în
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]