58 matches
-
1.2. Definiție Vezi introducerea generală: partea B. 1.3. Substanțe de referință Nu sunt specificate. 1.4. Principiul metodei de testare Pentru măsurarea potențialului mutagen al unor agenți chimici, cu sau fără activare metabolică, pot fi folosite diverse sușe haploide și diploide ale drojdiei Saccharomyces cerevisiae. Au fost utilizate metode de producere a mutațiilor directe în tulpini haploide, cum ar fi măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
Principiul metodei de testare Pentru măsurarea potențialului mutagen al unor agenți chimici, cu sau fără activare metabolică, pot fi folosite diverse sușe haploide și diploide ale drojdiei Saccharomyces cerevisiae. Au fost utilizate metode de producere a mutațiilor directe în tulpini haploide, cum ar fi măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de adenină, și metode selective precum inducerea rezistenței la canavnaină și cicloheximidă. Cel mai folosit sistem de reversie validat
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de adenină, și metode selective precum inducerea rezistenței la canavnaină și cicloheximidă. Cel mai folosit sistem de reversie validat presupune folosirea sușei haploide XV185-14C, care conține mutații de codon non-sens ade 2-1, arg 4-17, lys 1-1 și trp 5-48, reversibile prin acțiunea agenților mutageni responsabili de substituția de bază, care induc mutații într-un locus specific sau mutații ale supresorului de codon non-sens
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
preparat din ficatul de rozătoare tratate cu inductori enzimatici. Pentru activarea metabolică, pot fi folosite și alte specii, țesuturi, fracțiuni postmitocondriale sau alte metode. Condiții experimentate Sușe testate Sușele cel mai des utilizate în studiile de potențial mutagen sunt sușa haploidă XV185-14C și sușa diploidă D7. Se pot utiliza și alte sușe. Medii de cultură Pentru stabilirea numărului de colonii supraviețuitoare și mutante sunt utilizate medii de cultură corespunzătoare. Folosirea martorilor negativi și pozitivi Martorii pozitivi, cei netratați și cei tratați
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
cromatina; la eucariote, cromatina este de obicei compusă din nucleozomi, segmente de ADN care lezează nucleele proteinelor histone. Setul întreg de material genetic dintr-un organism (de obicei secvențele de ADN combinate ale tuturor cromozomilor) este denumit genom. În timp ce organismele haploide au doar o copie a fiecărui cromozom, majoritatea animalelor și a plantelor sun diploide, conținând doi din fiecare cromozomi și astfel și două copii a fiecărei gene. Cele două alele pentru o genă sunt localizate într-un loc identic cu
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
lor se numesc clone. Organismele eucariote folosesc adesea reproducerea sexuata pentru a da naștere urmașilor care conțin un amestec de material genetic moștenic de la ambii părinți diferiți. Procesul de reproducere sexuata alternează între forme care conțin copii unice ale genomului (haploide) și copii duble (diploide). Celulele haploid se unesc și își combină materialul genetic pentru a creea o celulă diploida cu cromozomii împerechiați. Organismele diploide formează haploide prin divizare, fără să aibă loc replicare de ADN, pentru a creea celule fiice
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
diferiți. Procesul de reproducere sexuata alternează între forme care conțin copii unice ale genomului (haploide) și copii duble (diploide). Celulele haploid se unesc și își combină materialul genetic pentru a creea o celulă diploida cu cromozomii împerechiați. Organismele diploide formează haploide prin divizare, fără să aibă loc replicare de ADN, pentru a creea celule fiice care moștenesc la întâmplare una dintre perechile de cromozomi. Majoritatea animalelor și a plantelor sunt diploide pentru toată durata ciclului lor de viață, forma haploida rezumându
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
formează haploide prin divizare, fără să aibă loc replicare de ADN, pentru a creea celule fiice care moștenesc la întâmplare una dintre perechile de cromozomi. Majoritatea animalelor și a plantelor sunt diploide pentru toată durata ciclului lor de viață, forma haploida rezumându-se doar la celulele cunoscute și că gameți, cum ar fi spermatozoizii și ovulele. Deși ei nu pot folosi metodă haploida sau diploida pentru reproducerea sexuata, bacteriile au multe metode de dobândire a informației genetice. Unele bacterii pot suferi
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
perechile de cromozomi. Majoritatea animalelor și a plantelor sunt diploide pentru toată durata ciclului lor de viață, forma haploida rezumându-se doar la celulele cunoscute și că gameți, cum ar fi spermatozoizii și ovulele. Deși ei nu pot folosi metodă haploida sau diploida pentru reproducerea sexuata, bacteriile au multe metode de dobândire a informației genetice. Unele bacterii pot suferi o conjugare, transferând o mică parte (care se numeste plasmid) a ADN-ului sau altei bacterii. Bacteriile pot, de asemenea, să preia
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
crossing-over cromozomal. În timpul încrucișării, cromozomii își schimbă între ei secvențe de ADN, amestecând efectiv alelele între cromozomi. Acest proces de încrucișare cromozomală are loc în general în timpul meiozei, o fază din timpul diviziunii în care are loc producerea de celule haploide. Probabilitatea încrucișării cromozomale ce are loc între două puncte date de pe cromozom este strâns legată de distanță dintre aceste două puncte. Pentru o oarecare distanță, probabilitatea încrucișării este destul de mare astfel încât transmiterea ereditară a genelor este efectiv necorelata. Pentru genele
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
plante rezistente la viroze, etc. Haploidia prin androgeneză și ginogeneză experimentală este o altă metodă de cultură "in vitro". "Androgeneza" constă în reprogramarea inormației genetice a microsporilor (grăunciorilor de polen), în culturi "in vitro". Ulterior, prin diviziuni repetate, rezultă plante haploide (conțin doar jumătate din numărul de cromozomi ai speciei). Există două tipuri de androgeneză: Factorii cu o importanță deosebită în reușita androgenezei experimentale sunt: vârsta anterelor, mediul de cultură, hormonii, temperatura și lumina. Plantele haploide obținute prin androgeneză prezintă următoarele
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
prin diviziuni repetate, rezultă plante haploide (conțin doar jumătate din numărul de cromozomi ai speciei). Există două tipuri de androgeneză: Factorii cu o importanță deosebită în reușita androgenezei experimentale sunt: vârsta anterelor, mediul de cultură, hormonii, temperatura și lumina. Plantele haploide obținute prin androgeneză prezintă următoarele avantaje: sunt pure genetic, sunt folosite pentru obținerea liniilor izogene (sunt homozigote pentru toate genele), sunt utilizate pentru producerea de soiuri noi și de hibrizi ce manifestă fenomenul "heterozis"; ajută la identificarea rapidă a mutațiilor
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
heterozis"; ajută la identificarea rapidă a mutațiilor recesive și la inducerea unor mutații artificiale. "Ginogeneza" constă în reprogramarea informației genetice a macrosporilor (sacilor embrionari) în culturi "in vitro". Astfel, dintr-un nucleu haploid, prin diviziuni repetate, se vor forma plante haploide. Deoarece plantele haploide astfel obținute sunt sterile, ele sunt diploidizate (prin tratamente cu colchicină) și apoi utilizate în diverse experimente. Hibridarea somatică la animale Primele încercări au fost făcute în anul 1960 de către Georges Berski și colaboratorii săi, care au
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
identificarea rapidă a mutațiilor recesive și la inducerea unor mutații artificiale. "Ginogeneza" constă în reprogramarea informației genetice a macrosporilor (sacilor embrionari) în culturi "in vitro". Astfel, dintr-un nucleu haploid, prin diviziuni repetate, se vor forma plante haploide. Deoarece plantele haploide astfel obținute sunt sterile, ele sunt diploidizate (prin tratamente cu colchicină) și apoi utilizate în diverse experimente. Hibridarea somatică la animale Primele încercări au fost făcute în anul 1960 de către Georges Berski și colaboratorii săi, care au folosit celule de
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
sunt organisme parazite, care își dobândesc nutrienții pe seama altor organisme. Au un ciclu de viață complex, care implică mai multe gazde. Sunt unicelulare. Acestea posedă un apicoplast și un complex apical, care le permite să infecteze gazdele. Majoritatea sporozoarelor sunt haploide. Reproducerea este asexuată, prin spori, și sexuată, prin microgameți masculini și macrogameți feminini. Aceste prezintă gametogamie, care este urmată de producerea sporilor. În plus, la unele sporozoare poate fi întâlnită sporogonia. Exemplu, Plasmodium vivax, Toxoplasma gondii. Oomicetele sunt un grup
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
de tip XY. Diferența constă în faptul că în sistemul cromozomial ZW specific păsărilor, peștilor, unele crustacee, reptile, sexul este determinat de către ovul, pe când în sistemul XY, specific mamiferelor, sexul este determinat de spermatozoizi. În cazul partenogenezei, prin diviziune celulară haploidă, un singur caracter cromozomial de transimte, ouăle care primesc gena Z devin de tip ZZ(mascul), cele care primes un W si devin de tip WW, nu se pot dezvolta, așadar prin partenogeneză numai masculii se pot dezvolta. Se estimează
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
asociată cu proteine ce permit condensarea ei. În 1956, J.H. Tjio și A. Levan au descoperit că celulele somatice umane conțin 46 de cromozomi și nu 48 cum se credea înainte. Celulele somatice umane sunt diploide și conțin două seturi haploide de cromozomi, fiecare set haploid format din 23 de cromozomi, câte unul din fiecare pereche. Cei 46 cromozomi se împart în 22 de perechi de cromozomi identici la bărbați și la femei numiți autozomi, plus o pereche de cromozomi sexuali
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
de determinare a sexului este diferit de cel prezent la mamifere. În acest caz sexul nu este determinat de o genă (sau de gene) prezente pe cromozomul Y ci de raportul între numărul de cromozomi X și numărul se seturi haploide de autozomi X:A (sistemul XX/X0 de determinare sexuală). Reamintim că fiecare celulă somatică conține două seturi haploide de cromozomi în timp ce celulele sexuale (ovule și spermatozoizi) conțin doar un singur set haploid de cromozomi. Astfel, sexul feminin este determinat
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
o genă (sau de gene) prezente pe cromozomul Y ci de raportul între numărul de cromozomi X și numărul se seturi haploide de autozomi X:A (sistemul XX/X0 de determinare sexuală). Reamintim că fiecare celulă somatică conține două seturi haploide de cromozomi în timp ce celulele sexuale (ovule și spermatozoizi) conțin doar un singur set haploid de cromozomi. Astfel, sexul feminin este determinat de raportul X:A egal cu 1 (2 cromozomi X / 2 seturi haploide de autozomi, 2X:2A = 1), iar
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
fiecare celulă somatică conține două seturi haploide de cromozomi în timp ce celulele sexuale (ovule și spermatozoizi) conțin doar un singur set haploid de cromozomi. Astfel, sexul feminin este determinat de raportul X:A egal cu 1 (2 cromozomi X / 2 seturi haploide de autozomi, 2X:2A = 1), iar sexul masculin determinat de raportul X:A egal cu 0,5 (1 cromozom X / 2 seturi haploide de autozomi, X:2A = 0,5). Cromozomul Y, deși prezent la masculi, nu are un rol direct
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
Astfel, sexul feminin este determinat de raportul X:A egal cu 1 (2 cromozomi X / 2 seturi haploide de autozomi, 2X:2A = 1), iar sexul masculin determinat de raportul X:A egal cu 0,5 (1 cromozom X / 2 seturi haploide de autozomi, X:2A = 0,5). Cromozomul Y, deși prezent la masculi, nu are un rol direct în determinarea sexului și formarea gonadelor. El este însă important pentru procesul de producere a gameților (spermatogeneză). La Drosophila mecanismul de determinare a
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]
-
la un zigot. Zigotul va intra în diviziune și dacă aceasta este normală (cariochineză), rezultată va avea numărul de cromozomi ai zigotului, adică dublu, iar dacă diviziunea este reducțională (meiotică), planta exaltată va avea numărul de cromozomi pe jumătate (generație haploidă). Pe plantele diploide se vor forma sporii (generație sporofitică sau diploidă, deoarece sporii sunt diploizi), iar pe plantele haploide se vor forma gameții masculini și feminini (generație gametofitică sau haploidă, deoarece gameții sunt haploizi); se poate întâmpla ca pe aceeași
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
cromozomi ai zigotului, adică dublu, iar dacă diviziunea este reducțională (meiotică), planta exaltată va avea numărul de cromozomi pe jumătate (generație haploidă). Pe plantele diploide se vor forma sporii (generație sporofitică sau diploidă, deoarece sporii sunt diploizi), iar pe plantele haploide se vor forma gameții masculini și feminini (generație gametofitică sau haploidă, deoarece gameții sunt haploizi); se poate întâmpla ca pe aceeași plantă, în unele cazuri, să se contopească atât spori, cât și gameți; oricum la talofite, există o evidentă alternanță
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
planta exaltată va avea numărul de cromozomi pe jumătate (generație haploidă). Pe plantele diploide se vor forma sporii (generație sporofitică sau diploidă, deoarece sporii sunt diploizi), iar pe plantele haploide se vor forma gameții masculini și feminini (generație gametofitică sau haploidă, deoarece gameții sunt haploizi); se poate întâmpla ca pe aceeași plantă, în unele cazuri, să se contopească atât spori, cât și gameți; oricum la talofite, există o evidentă alternanță de generații(generația sporofitică este urmată de cea gametofitică, aceasta din
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
4) Telofaza: 1) Etapa reducțională (meioza I): în această etapă, celula se divide formând două celule fiice cu numărul de cromozomi redus la jumătate; această etapă este heterotipică. 2) Etapa ecvațională (meioza II): se realizează ca o mitoză în celulele haploide (n). Profaza I Metafaza I Anafaza I Telofaza I După finalizarea meiozei I are loc meioza II. Astfel, fiecare dintre celulele fiice rezultate în meioza I intră în meioza II. Meioza II decurge ca o mitoză în celule haploide și
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]