12 matches
-
supraveghere, Lențâca lasă animalele să-și vadă de păscut și se îndreaptă către drumul ce taie capetele de șes cu loturi de fânețe ale oamenilor. De-a lungul drumului se întinde lotul lui Costică Abaci, aproape de iaz unde este și harbuzăria cu pricina. I-a urmărit cu privirea pe cei doi ce se îndreptau către școală până ce au dispărut după deal și s-a gândit să intre printre harbuji, să vadă cu ochii ei dacă sunt chiar atât de frumoși , pe cât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fi bună, o rupe de la vrej și plecă cu ea sub braț către iaz. Broaștele își continuau concertul, indiferente la frământările lui Lențâca, care se simțea oarecum vinovată că tocmai ea, căreia bădia Costică i-a arătat încredere să păzească harbuzăria, s-a lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
produsele lor acoperă nevoile satelor vecine și ale pieții din orașul Huși, deseori exportându-se aceste produse și mai departe chiar. Grindurile de gârle și prutețe, ca și restul grindurilor din luncă, sunt acoperite cu culturi de cereale, plante textile, harbuzării, etc., solul aluvionar al luncii fiind foarte fertil și mai puțin expus neajunsurilor secetei de vară, decât solurile dealurilor vecine. În părțile mai joase din luncă, unde apa bălților și mlaștinilor întârzie să sece după ploi și revărsări, ca și
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
harbuji. Mergeam la niște cunoscuți și rude ale moșului să le cer sfat și hrană. Găsesc doi băietani, aproape flăcăi, stând în colibă și așteptând sfârșitul lumii. Mergând, am observat că haturile erau pline cu apă, intrând din drum între harbuzării mi s-a părut că apa ar veni de undeva și le spun dârlăilor că e așa și așa și mi se pare, dar ei m-au luat în răspăr cu vorba. Le arăt hotărârea mea și ei râd de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
din urmă, aceleași - dar altfel de glasuri: «Măăăăi oamini buni! Veniți să ne cinstiți!»... Când ne luaseră de hoți, strigaseră numai cei din prepeleacuri, acum ne chemau și de jos, o mulțime, ai fi zis că se mutase satul În harbuzărie. Încercăm să ne vedem de drum, spre sat - ți-ai găsit! Unii alergau În urma noastră, alții ne ieșeau Înainte, la șosea - ca să ne taie drumul... Că nu se face să trecem așa, fără să gustăm din roadele pământului și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de Busolid, penetrând cu un cuțit aproape toate organele interne dar s-a constatat și câteva răni mai superficiale aplicate și de Tănase și Ion. Victima Matei Ion se ocupa mai mult cu furatul. În noaptea respectivă a furat din harbuzăria cap-ului un sac de harbuji, pepeni verzi. Pe drum s-a întâlnit cu acești patru rău făcători chiar pe aleea unde a fost ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și și-a cumpărat o pereche de juncani. După trecerea foametei, vreo trei ani, tata a cultivat harbuji și zămoși și eu cu frații mai mici, Aurel și Mihai, îi păzeam ziua. Ne duceam dimineața și stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i putea ține din pensia de urmaș, mai lucra cu ziua pe unde se putea, aduna vara spice de pe urma combinei, le ducea cu spatele și pisa boabele-n piuă să facă păsat, să le umple burta. De mititei mergeau la harbuzării sau mai veneau la oraș, să păzească în piață. Numai câtă mămăligă trebuia să le facă la ăștia... Și pe urmă voia să ne ia ochii cu accentul lui, cu tot felul de citate nemțești, ha-ha-ha... Mă-sa era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în continuare de brațe tinere, vânjoase, însă tot firesc, el voia altceva, în afara orizontului oarecum restrâns la acea vreme la țară. Ioan zâmbi. Jumătate dintre amintirile copilăriei erau legate de via lor, de pădurice și de copacii ei verzi, de harbuzărie, de grădină, de frunzele de tutun întinse la uscat pe garduri. La marginea satului, spre nord-vest, aveau o grădină în care-i plăcea să stea vara. Acolo era și via, livada cu cireși, vișini și nuci bătrâni. În jurul viei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]