53 matches
-
bulevardieră intitulată simplu „Stația România” - una dintre multele drame, de fapt, ale unui popor, căruia i se tot amputează pe zi ce trece demnitatea și certitudinile - , niște bolnavi deloc închipuiți însă cu lecția foarte bine învățată la școala molierescă a Harpagon-ului carpato-danubiano-pontic de tip securisto-penal. Societatea românească, dacă a ajuns la stadiul dezastrului moral și economic în care se găsește în momentul de față, nu este doar ea singura vinovată pentru amploarea acestui fenomen fără precedent al siluirii propriei sale
PREŞEDINTE CU REPETIŢIE?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_presedinte_cu_repetit_magdalena_albu_1341924486.html [Corola-blog/BlogPost/351426_a_352755]
-
grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”. În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri (cum ar fi Euclio - creat de Plaut; Harpagon - de Molière; Shylock - de William Shakespeare; Gobseck - de Honoré de Balzac; Pliușkin - de Nikolai Gogol), Hagi-Tudose are o deplină originalitate prin desăvârșita sa zgârcenie dusă până la moarte. Călinescu afirmă că "„zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
mai importante au fost Guliță în "Coana Chiriță", Hlestacov în "Revizorul", Tristan în "Câinele grădinarului", Nae Girimea în "D-ale carnavalului", Bulinger în "Șweik în al II-lea război mondial", Jean în "Rinocerii", Mr. Jourdain în "Burghezul gentilom", avarul în "Harpagon", Mosca în "Volpone" ș.a. A jucat, de asemenea, în piese puse în scenă la opereta și la teatrul de revista. S-a remarcat și că autor dramatic. Piesă de debut, "Din cauza unui punct", a fost jucată, pe rând, la Teatrul
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
dramaturgului francez Molière. A avut premiera la 9 septembrie 1668 la Théâtre du Palais-Royal. În "", pornind de la "Aulularia" lui Plaut, Molière păstrează doar ideea centrală: un zgârcit care își ascunde comoara, obsedat de pierderea ei. Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit: Cleante îi mărturisește surorii sale, Eliza, marea iubire pentru Marianne, fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere. Eliza, la rândul ei este îndrăgostită de Valere, fiu rătăcit al unei familii bogate, care chiar își caută părinții atunci când
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
mai absurde. Deși amândurora dragostea le este confirmată, Eliza și Cleante nu sunt tocmai fericiți, căci știu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii. Norocul pare însă să-i surâdă lui Cleante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privința Mariannei, vrând să știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
Norocul pare însă să-i surâdă lui Cleante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privința Mariannei, vrând să știe dacă fiul său o găsește potrivită pentru o soție. Firește că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuși Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-și ia o soție tânără și cuminte. „Fără să fie prea egoist”, fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Elise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre. Cleante trebuie să o ia înaintea tatălui său, dar nu are nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
nici un ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găsește soluția este La Fleche, valetul lui Cleante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină. Înnebunit, Harpagon își amenință servitorii și îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
Jupân Jacques (bucătar și vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra lui. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Elise și încearcă să-și ceară iertare în fața lui Harpagon, a procurorului și a lui Anselme, sosit și el întâmplător. În felul acesta iese la iveală nu doar adevărata vină a lui Valere, dar și identitatea sa. Lovitură de teatru: atât acesta, cât și frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
său adevărat don Thomas d’Alburcy, a cărui familie se risipise pe vremuri într-un naufragiu din care fiecare se socotise unic supraviețuitor. Căsătoria celor două perechi nu mai este în pericol, căci Anselme, generos, a acceptat toate condițiile lui Harpagon: suportarea tuturor cheltuielilor, lipsa oricărei zestre pentru Elise și Cleante, iar, în plus, haine noi de nuntă pentru părintele lor, care și-a recuperat și iubita casetă. Acțiunea se petrece la Paris.
Avarul () [Corola-website/Science/300213_a_301542]
-
spune într-un loc Pascal: beauté d’omission, de jugement. Din realitatea empirică arta lui Molière extrage realul, adică esența ontologică a acelei realități. Realismul lui are, pe lângă accepția curentă, și pe cea de universalia in re. De aceea, dacă Harpagon, Tartuffe și celelalte creații molierești au parcă mai puțină carne și mai puțin sânge decât Falstaff, au, adică, o încărcătură umană mai sumară, poartă în schimb acel semn al eternității pe care îl au: Antigona, Electra, Oreste, Macbeth, Hamlet sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase se produce atunci când un sem aferent al unui nume propriu devine semul inerent al unui nume comun, de ex., trăsătura aferentă /avar/ în numele personajului Harpagon devine trăsătură inerentă /avar/ în numele comun harpagon. Același mecanism se produce când trăsătura aferentă /viteaz/ din numele personajului Egor devine trăsătura inerentă cu care acest nume intră în proza Domnișoara Christina, în momentul tratării lui ironic-intertextuale de către fetița diabolică, Simina: "Viteazul nostru Egor!" Fără a intenționa de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
psihanalitic, în care sînt invocate alte determinări: a fi bărbat sau femeie, a fi sau nu neliniștit sau nefericit în dragoste etc. Această metaforă teatrală are totuși limitele sale: dacă un actor poate afirma că el nu este Hamlet sau Harpagon, cei care participă la genurile discursive, cu excepția unor cazuri particulare, nu pot să-și lase costumele în cabină. Într-o anumită măsură, personalitatea noastră este formată din "rolurile" pe care le jucăm. Jocul A vorbi de joc înseamnă a reveni
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis, că perspectivele și ipotezele pot fi multiplicate la infinit. Văzut și ca „un avar în domeniul artistic, care se desparte de ceea ce posedă în imaginație la fel de greu ca orice harpagon de ceea ce posedă în realitate” (Nicolae Manolescu), O. este totuși un epicureu, care trăiește autentic doar în și prin text. O poezie difuză, un abur de ușoară melancolie, ce ține de sentimentul vremelniciei, învăluie pagina. În echilibrul clasicului, aparent mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
de trac, deși auzisem despre faimosul trib al actorilor societari, parțial proprietari ai Comediei Franceze, și de cât pot fi de dificili, atribuindu-și puteri feudale, chiar cu regizorii autohtoni. Actorul pe care l-am ales să-l joace pe Harpagon - Gérard Giroudon - mi-a fost drag de cum l-am cunoscut. Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat din generația tânără care, fiind primită nu demult În casa așa-zis „sacrosanctă“ a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
specială japoneză, ce mi se păreau teatrale și care aminteau de stilul tablourilor lui Rothko. Aceste desene În miniatură au fost reproduse sub formă de paravane pictate pe dimensiunea scenei. Decorul, un labirint de paravane, nu descria geografic casa lui Harpagon, ci sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei Înșiși Harpagoni În devenire. În Avarul nostru nu mai era vorba despre o comedie cu un personaj comic, cam bizar și dezechilibrat, ci de o lume rece, o lume a interesului, a lăcomiei, care de fapt Îi caracteriza pe toți. Această lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lumini, care crea un fel de câmp magnetic al forțelor negative. În timpul celebrului monolog, unde scriitura lui Molière Îmi amintea de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
situație. Căci nu văd de ce comediile de caracter - să luăm piesele lui Molière cele mai clasice - nu sunt, dacă le faci analiza lor formală, comedii de situație, în care se divulgă caracterul prin situațiile în care este pus, de pildă, Harpagon. Și am fost foarte bucuros să întâlnesc, acum poate un an, o tabletă a lui Philippide, în care am citit același lucru : nu există decât comic de situație. De altminteri, și comicul de limbaj, dacă ne gândim, e tot de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de reparații. Interioarele nu arătau nici ele mai bine, iar mobilierul din birouri și apartamente se adapta titlului piesei "Mobilă și durere" gioarse urâte, vechi, nefuncționale, cumpărate la mâna a doua de la un evreu român din Montevideo, tipul clasic de harpagon, creionat și de Shakespeare în Shylok, "Neguțătorul din Veneția". Predecesorul meu, un bun diplomat, cu experiență și "vechime" la Montevideo, lăsase "treburile lumești" ale misiunii pe seama administratorului, care, la cele peste 100 de kilograme ale sale și la clima uruguayană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
este însă ceva și am spus-o, fără să exemplific, încă de la început: reacțiile și reflecțiile, emoțiile personale, confesiile care înfiorează pagina. Pentru Gala Galaction, care, deși îl admira, Carol al II-lea "a fost cupid, a strâns comori ca Harpagon, a târât după el o lume de favoriți și de sclavi...", Corneliu Zelea Codreanu era "Căpitanul" de carnaval, "un actor prost", capabil totuși să fascineze la noi "atâția oameni, și tineri și bătrâni". Lui Rebreanu, care într-o vreme se
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
de găsit, pornind de la ea. Așa că mult mai des s-a spus: un peisaj ca în tabloul lui Van Gogh. Pentru artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor metafore șterse ("vecinul meu e un Harpagon", "asta, domnule, e ca-n Caragiale"), puterea naturelului de-a-și recunoaște marca înregistrată slăbește. Ceea ce nu înseamnă că nu există instantanee - le-aș apropia de cărțile poștale, mai repede decît de picturi - pe care, din clipa în care ai întors
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
dramaturgul eșuează; unicul registru verbal potrivit lui Delavrancea era cel popular; rătăcit pe teritorii lingvistice străine, scriitorul nu se mai află în largul lui. De aceea, doar comedia tragică Hagi-Tudose își păstrează pînă astăzi oarecare interes: înaintarea spre nebunie a acestui Harpagon sordid se petrece într-un decor familiar lui Delavrancea; replicile vii și suculente denotă o artă a dialogului stăpînită aici la perfecție. Zona suburbană a Bucureștiului trăiește prin figuri memorabile ce poartă pecetea lui Alecsandri ori Caragiale. Atmosfera specifică piesei
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Toată lumea îl îndrăgește pe marele actor Constantin Cotimanis. În amintirea publicului vor rămâne rolurile Petruchio din „Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare, Bătrânul din „Matca” de Marin Sorescu, Comisarul din „Transfer de personalitate” de Dumitru Solomon, Doctorul Finache din „Puricele” de Feydeau, Harpagon din „Avarul” de Molière, Nae Ipingescu din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale sau Primarul din „Castelul”, după Franz Kafka, scrie Ziarul Metropolis. Constantin Cotimanis, un artist care a îmbinat perfect teatrul și filmul „Dacă vrei să faci un lucru
Zi importantă pentru Cotimanis. "Dumnezeu nu ne îndeplinește visele" () [Corola-journal/Journalistic/45067_a_46392]