44 matches
-
jur. Toate națiunile sunt odioase!", exclamă din nou, iar cu vârful barbișonului îmi arătă, ridicându-și bărbia, spre un tată de familie care împreună cu o femeie în vârstă, consoarta sa corpolentă, puternic fardată, și cu o palidă fată, consuma un hartan de miel. "Un exemplar autentic, împachetat în inele de grăsime; privește-i pungile de sub ochi, urechile clăpăuge, un adevărat model!..." Clientul astfel descris și luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
noapte de vară, la capătul obișnuitei și enervantei vânători de țânțari care nu te lasă să dormi, ideea a venit: să-i facă pe toți vânători! Vânătoarea întărește spiritul de solidaritate, rupe zăgazurile tăcerii, șterge antipatii. În jurul unui foc cu hartane de vânat și sticla de rachiu trecută din mână în mână, he-he! ce repede își dă drumul la gură până și cel mai înrăit filosof (adică taciturn, „îmbâcsit”, „constipat” etc. - nota autorului). Fiind și colaborator la revista Vânătorul și pescarul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ci din alt trecut la care visam așa cum alții visează la viitor. Lai Cantacuzino (Ștefan Iordache) ținea un discurs de la înălțimea unui spectator detașat invitaților săi poftiți la ospăț, înfulecînd hulpav din bucate, mozolind cu o lipsă de pudoare medievală hartanele. Niciun cuvînt nu atingea urechile lihniților, numai că o clipă unul dintre ei a părut că înțelege ceva, pentru ca replica sa să cadă magistral ca o pleașcă: "Prințule, mai ai puțină brînză?" Filmul relevă un manierist, regizorul, și un manierat
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin vechi de Cotnari, cu hartane fripte, cu strune la ureche și cu hangițe ispititoare. Nici măcar nu a conștientizat cât a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stahanovist, spărgător de norme în zootehnia cooperatistă, fruntaș în întrecerea socialistă, grăjdarul‑minune dichisit cu tinichele și căptușit cu lovele... Ce mai, un Gheo pe cinste, un Gheo și jumătate, fost lipit pământului din cauza bogătanilor hrăperți. Și-apoi, câte un hartan se va mai putea dosi pentru acasă, că doar carnea de cal abatorizat îi mai bună decât cea de oaie pierită de gălbează pe la oamenii din sat. Oricum, măi Gheo-tată, suntem la un singur pas de belșugul făgăduit, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea aceea fixă și înjumătățită care aducea mai degrabă cu aceea a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vă pot schimba obiceiurile, dar grăbiți servirea bucatelor! N-aș vrea să mai văd labă de om pe-aici la lăsarea serii. Din casele îngrijitorilor și din spatele Azilului canin se iviră chelnerii și paharnicii, aducând, de-a valma, tăvile cu hartane și baclavale, cu salate de morcovi și cu țelină, cu chiftele rumenite și cu salamuri mărunțite, cu prăjiturile coafate și cu sosuri picante, cu pești prăjiți și cu ouă fierte, cu fructe exotice și cu pere pergamute, cu gin și
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câțiva foști prieteni (câți mai rămăseseră!) dar mai ales „moșimea” de ambele sexe „extaziată” de expuneri cucernice presărate cu apropouri de gâlceavă sexoasă (vârsta însăși se îndrepta spre „nemaputirința antonpanescă!”) și căreia îi promitea marea cu sarea și accesul la „hartan”, de n-o mai fi de(în) „bulan” (de s-o-ajunge-ntr-un an, promitea el inspirat în două-trei rime „fleșcăite”!), o plevușcă aparent fără însemnătate dar care hărțuia, pe principiul că...ceva tot va rămânea! Pentru a convinge că lupta „nu fu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
ce gust, plin de arome, Se revarsă de la cramă!... Și un orb găsește-o masă, Se așează, bea o cană. Îl slăvește, cum e bine, Pe iubitul Dumnezeu; Eu îi spun unei vecine: - Bei un vin? Îl plătesc eu. Din hartanul de berbec Sfârâiesc stropi de untură Pe cărbunii ce se trec - De îți lasă apă-n gură. Cum să treci? Păcatu-i mare!... Din friptură să nu-mi iei? Mustul spumegă-n căldare, Ți-l servesc vreo trei femei. Una-ți
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
în fiecare zi, cu nelipsitele necuviințe de genul: ,, Hai noroc mă bețivul dracului! Pe unde ai dormit azinoapte, mă prăpăditule? Iar ai nimerit în așternutul babii Chiva? Te- a vrăjit vădana aia cu vinul ei de șapte ani și cu hartanele de purcei fripți pe varză, hai?” Îl salutase simplu: -Bună dimineața Nae! Acela privise în urma luI nedumerit și când a doua zi îl salutase la fel de scurt, Nae îl oprise amărât și îl întrebase: -Ia stai nițel, bre nea Vulpe! Cu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
le julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci, cu o armă lungă și tăioasă, numită „sabie de abordare“ și, pîndind un moment prielnic, decupează cu îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti operațiunile următoare. Drept care, dibaciul spadasin - avertizîndu-i pe ceilalți marinari să se ferească - lansează un nou atac științific împotriva hălcii și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asupra fregatelor turcești și a le mistui. După scoaterea lui de pe cazane, capacul fusese așezat în fața lor, ca un paravan imens. Cocoțați pe capac, harponiștii păgîni, care sînt întotdeauna ochiștii balenierelor, își proiectau siluetele drăcești vîrînd cu niște furci enorme hartane de grăsime sfîrîitoare în cazanele încinse sau zgîndărind focul de dedesubt pînă ce flăcările țîșneau aidoma unor șerpi prin porțile cuptoarelor, gata-gata să-i muște de picioare. Fumul se ridica în nori negri. La fiece ruliu al vasului, grăsimea topită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se închid la loc, ermetic, aidoma ușilor unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tangență cu munca pământului și creșterea animalelor! În rest...” „Mi s’a făcut o foame...” - constată Nando privind la sticla de țuică care aproape se golise. Nu sfârși bine vorba și fermierul Însoțit de consoarta lui, aduse un platou cu hartane de pasăre Însoțit de un castronel plin cu mujdei de usturoi pe care le așeză În mijlocul mesei zâmbind. „Ora mesei de prânz s’a evaporat de mult... Poftiți, serviți cu Încredere...!” Nando protestă: „Va rugăm să ne țineți companie. Suntem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Barnovschi, și spune-mi ce vezi. Apoi eu de mult mă chitesc că acolo e o treabă cu temei făcută de un domnitor gospodar. Ce ți-a atras luarea aminte? Întâi șoproanele bine făcute și rânduite precum și tarabele pline cu hartane de carne de tot soiul... Nu ești departe de adevăr. Ca drept dovadă că ai cam ghicit cum stau lucrurile, ascultă hotărârea din 1 noiembrie 1747 (7256) a lui Grigorie Ghica voievod: „Facem știre tuturor...că, făcând domnie me cercetare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco, podului Constanța, zbârnâind o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
depună pe undeva fie și cea mai nevinovată hârtie. De aceea și sfârâie astfel aceste ibrice cointeresate, jandarmerești, parcă palmate, ținîndu-și răsuflarea și perpelindu- se sub ațîțîtoarea dilemă dacă fi va găbjit (sau nu) neglijentul ce împrăștie peste tot cu hartane de muieri, nu cu hîrtii?! 182 DANIEL BĂNULESCU Inculpatul Galopenția nu mai mânca, dormea puțin, descleșta fălcile, pentru a vorbi, și mai puțin, nu mărturisise nimic, dar nici nu tăgăduise. De altfel, nici nu i se ceruse cu insistență s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând, în prelungirea dungilor pijamalei sale, pe juma' din profesorii cu glagorie din București. Belferii de la Pipera mirosiseră roata poliției, închipuindu-se deja cu brazda de iarbă mânăstirească la gură, prin hartanul cine știe cărui cimitir. Un microbuz aidoma cu cele al Fabricii Pajura de Pâine, inventar, de fapt, al Ministerului de Interne, încetinea 378 DANIEL BĂNULESCU să te bată, de n-o să te mai recunoască nici mămica ta... de o să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând cu Roșioară și cu nașa. Farfuriile pline cu hartane rumene erau golite la repezeală. Gunoierul sorbi pe furiș câteva ulcele de vin, să se răcorească. Aglaia, cu ochii pe el, îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu scăpa zdravăn. Grigore îl omorâse pe al lui cu prăjina într-un ajun de Crăciun. Uitase magazia descuiată și câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-un cui. A sărit de două ori și a apucat hartanul. A mâncat ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit și ea puțin. Se uita mai mult la el. De când îl plăcuse, și-acum d avea alături! Cel tânăr mușca dintr-un hartan de pasăre. Avea gura unsă de grăsime și îi sclipeau ochii când apuca paharul. Râdea fără să spună nici un cuvânt, liniștit. La urmă, s-a ridicat în picioare. A stins lampa. Didina tremura toată. - Sufletul meu, spuse. Și-o luă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și din cap, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]