56 matches
-
ales că „Niciodată, preciza K. Marx, situația internațională nu a fost atât de favorabilă planurilor de cucerire ale țarismului ca în 1762, când marea curvă Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron”. Rusia, printre multe altele, obține un „hatișerif” de la sultan, prin care i se permitea să se amestece în toate treburile principatelor, ea venind, de la Marx pornire, „întotdeauna cu armată multă și jefuitoare”. Dacă războiul dintre Franța și Rusia, în opinia marxiană, începea ceva mai devreme (prietenia dintre
Cum s-au comportat rușii și ungurii / Karl Marx despre români by http://balabanesti.net/2014/09/07/cum-s-au-comportat-rusii-si-ungurii-karl-marx-despre-romani/ [Corola-blog/BlogPost/339980_a_341309]
-
regiunea Vidinului situația inspiră și împingea la haiducie. În partea de nord-vest a actualei Bulgarii au izbucnit răscoale locale în anii 1835 și 1837. Starea grea a taraninii din sudul Dunării care nu înregistra nici o imbunatatire în ciuda promisiunilor date prin hatișeriful de la Gyuhane (1839), face să izbucnească în 1841 cunoscută răscoală de la Nis, care antrenează și unele sate din ținutul Vidinului. Amintitul hatișerif proclama garantarea cinstei cetățenilor din Turcia, indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
și 1837. Starea grea a taraninii din sudul Dunării care nu înregistra nici o imbunatatire în ciuda promisiunilor date prin hatișeriful de la Gyuhane (1839), face să izbucnească în 1841 cunoscută răscoală de la Nis, care antrenează și unele sate din ținutul Vidinului. Amintitul hatișerif proclama garantarea cinstei cetățenilor din Turcia, indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește aplicare, după cum se vede chiar din cazul lui Stoian Stânga. În evenimentele desfășurate dincolo de Dunăre, rolul elementului haiducesc este evident. Tocmai cu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
iar el a încerca renunțat la un moment dat la confortul Seraiiului pentru ca să le rezolve. Astfel, el a închis „Curtea de Confiscări” și a redus foarte mult puterile pașalelor. În 1839, Mahmud a lansat Tanzimatul ( „reforma” sau „reorganizarea”) printr-un hatișerif. Printr-un firma, sultanul a interzis practica conform căreia proprietățile tuturor persoanelor condamnate la moarte sau declarate nedemne erau confiscate de coroană. Acest firman încerca să pună capăt abuzurilor și să descurajeze delațiunile făcute doar din interes. Al doilea firman
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
impozitului). De asemenea, în perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea lui Mahmoud în 1839, tronul revine fiului său, Abdul-Medjid I, care, în același an, proclamă Hatișeriful de la Gülhane ( ”Edictul Nobil al Camerei Rozelor”), cunoscut și drept Edictul de Reorganizare al Imperiului. Acest document reprezintă o serie de direcții trasate de către sultan pentru implementarea procesului de reformare, printre acestea numărându-se: 1.Oferirea de garanții privind asigurarea
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
bisericii cu hramul „Sfântului Ierarh Nicolae” din Giurgiu, ambele fiind sfințite în anul 1831. Numai spre mijlocul secolului al XIX-lea, Poarta va iniția unele reforme interne, numite cu un cuvânt generic Tanzimat („reorganizare”), cele mai importante fiind Hatt-I Sherif-ul (Hatișeriful) de la Gülhane din 3 noiembrie 1839 și Hatt-i Humayan-ul din 1856. Ele prevedeau, între altele, o anumită relaxare față de măsurile restrictive aplicate până atunci vieții creștinilor din imperiu. Între puținele astfel de înlesniri se numărau deplina egalitate în fața legii a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Islâhat Hatt-ı Hümâyûnu) din 1856, prin care era proclamată egalitatea totală a cetățenilor indiferent de religie, și de Legea Naționalității din 1869, care a creat cetățenia otomană fără a ține seama de deosebirile religioase sau etnice ale cetățenilor imperiului. Modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” a fost prima reformă majoră a ului în timpul domniei sultanului Abdulmecid, putând fi considerată drept un eveniment crucial în procesul de secularizare. Modificarea a vizat desființarea privilegiilor privind dreptul persoanelor fizice de colectare a impozitelor din agricultură și
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
populației. De asemenea, reformele garantau dreptul la viață și la proprietate pentru toți cetățenii, indiferent de religie. Aceasta a pus capăt sistemului care permitea musulmanilor să-și execute servitorii nemusulmani și să le confiște averile. Cea mai importantă prevedere a hatișerifului a fost legiferarea egalității în fața legilor a tuturor cetățenilor, indiferent de religie. Nemusulmanii din imperiu erau tratați ca niște cetățeni de rangul doi și erau victime a exploatării funcționarilor corupți. Aceste reforme au căutat să stabilească egalitatea juridică și socială
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Reformele au vizat și modernizarea sistemului financiar, reglementat de deciziile băncii centrale, emiterea bonurilor de tezaur și de monedă divizionară. Nu în ultimul rând, reformele au ajutat la extinderea rețelelor de drumuri, canale și căi ferate și îmbunătățirea transportului. Modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” a reprezentat o încercare de occidentalizare. Reformele erau inspirate de idealurile liberale ale Revoluției Franceze, care puneau accent pe om și drepturile individuale. Această modificare a fost concepută ca o măsură de salvare a imperiului prin impunerea modernizării
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
Britanicii au fost cei care au sprijinit păstrarea integrității teritoriale ale Imperiului Otoman, care ar fi trebuit în schimb să pună în practică reformele. Printre tradiționaliștii musulmani au apărut asociații precum Frăția Musulmană, care s-au opus schimbărilor. Deși modificarea hatișerifului „Camerei Trandafirului” și Tanzimatul s-au dovedit a fi linii directoare importante pentru societate, ele nu au înlocuit de fapt constituția care lipsea imperiului și nu a dus scăderea autorității sultanului. Tanzimatul a avut un efect global pe termen lung
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
al II-lea a promulgat constituția, el a devenit oponentul cel mai puternic al legii fundamentale. Instituțiile statului au fost reorganizate, legile au fost modernizate, iar învățământul, moda vestimentară, artele și stilul de viață de tip occidental au fost încurajate. Hatișeriful de reformă din 1856 a urmărit să pună în practică promisiunile Tanzimatului. Acest hatișerif avea prevederi clare cu privire la statutul nemusulmanilor. În mod oficial noile reglementări scoteau în afara legii convertirea forțată la islam și aplicarea pedepsei cu moartea pentru musulmanii care
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
legii fundamentale. Instituțiile statului au fost reorganizate, legile au fost modernizate, iar învățământul, moda vestimentară, artele și stilul de viață de tip occidental au fost încurajate. Hatișeriful de reformă din 1856 a urmărit să pună în practică promisiunile Tanzimatului. Acest hatișerif avea prevederi clare cu privire la statutul nemusulmanilor. În mod oficial noile reglementări scoteau în afara legii convertirea forțată la islam și aplicarea pedepsei cu moartea pentru musulmanii care se converteau la alte religii. În practică însă, a existat o continuă presiune pentru
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu a cucerit Timocul și Craina. Prin «Pacea de la Adrianopole» din 1830, care aduce Bisericii Sîrbe și statului, libertatea, oferită de patriarhul de Constantinopole, și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești, Timoc și Craina. Obrenovici inițiază un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt înlocuiți de sîrbi, care nu vorbeau română. Preoții români sunt alungați în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
său, și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc și Craina. Printr-o intervenție militară trei ani mai tarziu, acestea sunt ocupate, iar granița cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima oara
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
mijlocită. Noul context geopolitic creat în Europa de războaiele napoleoniene s-a repercutat și în sfera problemei orientale. Până la întâlnirea de la Tilsit (1807), raporturile dintre țarul Alexandru I și împăratul Napoleon au păstrat un caracter conflictual. Încălcarea de către Poartă a Hatișerifului din 1802 l-a obligat pe Alexandru I - din rațiuni de prestigiu, dar și de ordin strategic și politic - să declare război Porții. Documentele diplomatice ruse publicate în valoroasa colecție Dokumentî Vneșnei Politiki Rossii atestă că Alexandru I își fixase
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
e ocupată de a pune la cale obiectul cererilor deputaților moldoveni și munteni. Cu această ocazie voivodul Valahiei, Alexandru, și Iacovachi Rizo, în numele lui Ghica Vodă, au făcut de curând propunerea ca Poarta să elibereze națiunilor amândurora un așa-numit hatișerif, adică o scrisoare publică. iscălită de însuși sultanul, prin care să li se confirme Principatelor drepturile și prerogativele stipulate pentru ele prin cel din urmă tratat oarecum din propriul impuls al grației sultanului. Fiindcă această idee e sprijinită de pretextul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
turcești de la graniță, Hotin, Bender, Ibraila etc., fiind părți cari din vechime (ursprunglich) s-au ținut de Moldova și Valahia, să fie reîntrupate(zuruckeinverleibet) cele două Principale. Poarta, precum am aflat cu siguranță, a fost silită de a introduce în hatișerifurile pe cari le-a dat moldovenilor și valahienilor în urma stăruinței Rusiei făgăduința expresă cumcă pretențiile Principatului valahian și moldovenesc asupra așa-numitelor ținuturi a Hotinuluî, Benderului, Ibrăilei etc. vor fi cercetate la vremea lor și cererile temenice vor fi satisfăcute
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
valahienilor în urma stăruinței Rusiei făgăduința expresă cumcă pretențiile Principatului valahian și moldovenesc asupra așa-numitelor ținuturi a Hotinuluî, Benderului, Ibrăilei etc. vor fi cercetate la vremea lor și cererile temenice vor fi satisfăcute. În fine la 1784 sultanul și eliberează hatișeriful în cestiune, care, afară de o mulțime de amănunțimi cari confirmă suveranitatea internă a Moldovei, repetă că nici un turc nu va putea avea avere imobilă în țările noastre și promite a restitui ținuturile în chestiune. Aceste toate le dezvoltăm numai pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
stabili un singur lucru. Daca înainte de o sută de ani, pe la capătul veacului al optsprezecelea, drepturile Moldovei erau așa de tari că puteau fi dovedite de boieri și de mănăstiri, încît Turcia să recunoască prin Tratatul de la Cuciuc-Cainardgi și prin hatișeriful de la 1784 temeinicia lor, daca acele drepturi nu se învechiseră și nu se prescrisese atunci, pututu-s-au ele prescrie în veacul al șaisprezecelea, în vremea lui Bogdan cel Chior, lui Ștefan cel Tânăr sau în zilele lui Petru Rareș, voievodul bogat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din pământul Moldovei 32 ceasuri de-a lungul și două ceasuri de-a curmezișul, care loc fiind din început chiar loc moldovenesc și de folosul și hrana pământului Moldovei: Măria Sa hanul împreună cu Măria {EminescuOpX 66} Sa pașa, păzitorul Tighinel, cu hatișerif împărătesc au hotărât și au măsurat și au lămurit hotarul acestui loc mal sus pomenit; [au] orânduit pentru cei ce vor locui pe acel loc al Moldovei, 32 ceasuri de-a lungul și două ceasuri de-a curmezișul, să dea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Petru Voievod și-i dădu firman pentru o nouă Domnie. Ceremonia s-a desfășurat în Palatul Imperial, unde în fața tuturor ambasadorilor acreditați la Înalta Poartă, Voievodul Țării Moldovei a primit Caftanul și Cuca Domnească, însemne de înaltă prețuire, despre care hatișeriful împărătesc făcea cunoscut tuturor supușilor Împărăției și tuturor trimișilor celorlalte state la Înalta Poartă că numai Voievodul Țării Moldovei avea dreptul să le poarte, arătând tuturor că Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Spuț și Zobliac. Instituirea unei comisii internaționale adhoc de rectificarea granițelor. Libertatea navigației pe Boiana. Neutralizarea forturilor depe lacul Scutari. 2) Status quo ante bellum pentru Serbia cu regularea dificultăților de graniță dinspre Bosnia printr-o comisie de arbitri conform hatișerifului din 1833. 3) Pentru amândouă Principatele se cere evacuarea lor de cătră trupele otomane și retragerea trupelor lor de pe pământ turcesc înlăuntrul nouălor fruntarii. Preschimbarea prizonierilor, amnestiarea tuturor acelora cari-n vremea războiului au făcut servicii inamicilor. 4) Pentru Bosnia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prin strădania sa prețioase documente și că le păstra în „arhiviile” casei de pe Podul Mogoșoaiei (A.I. Odobescu). Astfel, Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită (Dan Simonescu), el fiind traducătorul semnat al hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului „împăratului Hamid”, emis de cancelaria Porții în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774), care s-a păstrat într-o broșură nepublicată (Eugenia Dima). Logofeția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită (Dan Simonescu), el fiind traducătorul semnat al hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului „împăratului Hamid”, emis de cancelaria Porții în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774), care s-a păstrat într-o broșură nepublicată (Eugenia Dima). Logofeția de Obiceiuri funcționa deja din martie 1797 sub conducerea lui Isac Ralet, dar hrisovul de înființare întocmit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
ceva pe cei scutiți. Când țara era la mare nevoie, fie din cauza războaielor, a foametei, a bolilor și nu putea face față tributului datorat, Măria Sa Sultanul ierta și el birul țării, bunăvoință care, spre recunoaștere și respect datorat Porții, prin hatișerif iertarea se citea de vistiernic în plin Divan, fiind cunoscut darul Măriei Sale până la sate. Atunci, pentru domni și boieri, cetățenii țării erau mișeii, adică calicii țării, pentru că starea de sărăcie era considerată urmare a mișeliei omului. Era chiar o breaslă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]