5 matches
-
mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului hatic este elaborarea categoriilor divine, În cadrul cărora se găsesc la un loc divinități de origine diferită, dar de natură asemănătoare; de asemenea, toate variantele locale ale aceleiași divinități, venerate fiecare cu un nume propriu, sunt adunate Într-o desemnare colectivă. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hitiți, a unor formule și recitări În limbi diferite de hitită, În timpul ceremoniei cultuale pentru anumite divinități, ne-a permis ordonarea zeilor pe diferite grupuri de populații: astfel, se poate vorbi astăzi despre divinități hatice, hurrite, luviene și palaice. Panteonul hatic, cel mai bine atestat În textele hitite antice, este compus din: zeul furtuniixe "zeul furtunii" T/Șaru; zeița Wuru(n)șemuxe "Wuru(n)șemu", soția sa, identificată cu zeița-Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"; fii lor, zeul furtunii din Nerikxe "Nerik
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întemeiere; zeița Kaitxe "Kait", grâul divinizat; zeița-regină Kata¿a, venerată mai ales În cetatea Katapa; Teteș¿api, probabil un fel de pòtnia theròn sau stăpână a animalelor; zeul ¾așameli, care ascunde armatele În marș etc. O trăsătură caracteristică a panteonului hatic este faptul că unele divinități sunt invocate cu nume dublu, unul valabil Între zei și unul Între oameni. Textele În limba palaică sunt foarte puține și greu de Înțeles; totuși, se consideră că cele zece divinități pentru care sunt prevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mai sunt atestați și zeul Tiyazxe "Tiyaz", divinitate solară, al cărui nume este legat de rădăcina indo-europeană *dð¶u(cf. hititul șiuși luvianul Tiwatxe "Tiwat"), și „duhul curții” ¾ilanzipaxe "H~ilanzipa". Alte divinități menționate poartă nume deja cunoscute În mediul hatic (Kata¿zipurixe "Katah~zipuri", ¾așameli, Kamana și, poate, Șauș¿allaș) sau sunt desemnate cu un nume colectiv, În care sufixul palaic -(i)keș (de plural) se unește cu nume hitite (Ilaliyantikeș, Gulzannikeșxe "Gulzannikeș", Uliliyantikeșxe "Uliliyantikeș"). În corpus-ul textelor luviene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH 627)3, și ajungând la cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]