10 matches
-
sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate cu Revoluția Franceză au săvârșit, începând cu anul 1793, așa numita „descreștinare”. Biblia și biserica au fost îndepărtate, cu dispreț și cu multă vărsare de sânge. Ca înlocuitor, unii au proclamat cultul rațiunii, care nu a durat prea mult
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
funcție după lovitura de stat din 2 iunie 1793. Nu a fost numit ministru de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea devenind susținător al nemulțumirii populare. Hebertiștii aveau puțini simpatizanți în Convenție, dar mulți în Clubul Cordelierilor, Comuna, Armata revoluționară pariziană și în societățile populare. Robespierre i-a antipatizat profund pentru că a ocupat un loc de frunte în campania de descreștinare. Îi displăcea extremismul politic și pentru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Clubul cordelierilor că era necesară insurecția. Robespierre a decis să-l distrugă. Hebert și 18 adepți ai săi au fost arestați, dar pentru a preveni tulburări stradale guvernul a acționat cu prudență. Nu i-a arestat pe liderii Comunei, iar hebertiștilor li s-au adus acuzația că sunt agenți străini, care vor instaurarea unei dictaturi militare și pregătind terenul pentru restaurarea monarhiei. Plebea s-a lăsat manipulată, iar hebertiștii au fost ghilotinați la 24 martie. Comitetul a profitat pentru a-și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a acționat cu prudență. Nu i-a arestat pe liderii Comunei, iar hebertiștilor li s-au adus acuzația că sunt agenți străini, care vor instaurarea unei dictaturi militare și pregătind terenul pentru restaurarea monarhiei. Plebea s-a lăsat manipulată, iar hebertiștii au fost ghilotinați la 24 martie. Comitetul a profitat pentru a-și instaura dictatura, armata revoluționară fiind dezmembrată, clubul cordelierilor find închis, iar societățile populare fiind dizolvate,Comuna epurată și împânzită de susținătorii lui Robespierre. O grupare opusa lui Robespierre
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și papalitatea. Chiar și anticlericalii au fost împotrivă pentru că credeau că era un pas spre reintroducerea religiei romano-catolice, crezând că Robespierre se autodeclară drept mare preot al noii religii. Robespierre pierdea sprijinul mișcării populare. Sanculoții au fost dezamăgiți de executarea hebertiștilor, de dizolvarea societăților populare și de sfârșitul democrației directe din secțiuni și de creșterea maximului de prețuri în martie. Inflația a crescut, iar asignatul a scăzut la 36% din valoarea nominală. La 23 iulie, Comuna, care predomina de adepții lui
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale au dispus arestarea, de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul Salvării Publice, arestat și judecat alături de ei. Pe 5 aprilie 1794 dantoniștii au fost duși la ghilotină. Eliminarea hebertiștilor și dantoniștilor, în opinia istoricului François Furet, „a închis definitiv capitolul conducerii colegiale executive: Robespierre era, de fapt, conducătorul guvernului Republicii”. Puterea comitetului a devenit evidentă, la fel ca și capacitatea lui de a controla și de a reduce la
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
condusă de un comitet desemnat (nu ales), întrucât Robespierre a arătat că „societatea are în sânul ei destui dușmani interesați să îndepărteze din acest comitet pe membrii de a căror severitate se tem”. Epurările au fost urmate de eliminarea „facțiunilor” (hebertiștii, dantoniștii). „Se votează cu mâna ridicată, prin definiție: secretul nu convine decât complotiștilor. Hotărârea trebuie luată înainte de reuniunea clubului, în conciliabulele șefilor, și ratificată de fanatismul sau de disciplina trupelor. Iar provincia va urma exemplul casei-mamă.” Iacobinii controlau acum o
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
care o adoptă o comunitate pentru a acorda naționalitatea sau cetățenia. În această privință, perioadele revoluționare exagerează În ambele direcții. Astfel, Anacharsis Clouts, mai Întâi acceptat ca cetățean francez pentru activitatea sa politică, este În final acuzat, pentru acțiunile sale „hebertiste”1, că este de partea străinilor. Primirea oferită străinului variază În funcție de deschiderea sau Închiderea comunității cetățenilor: deschidere prin extindere În Imperiul Roman, Închidere În țările și perioadele totalitare. Ierarhia dezavantaja „indigenul” În cadrul statutului colonial: acesta era francez, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]