924 matches
-
atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o conștiință fascinată și sedusă de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pînă la urmă, care celebrează frumusețea creației pe măsură ce o descoperă și o ia în posesie, din punct de vedere al angajării morale și al filosofiei implicite, chipul artistului ia o altă înfățișare. Pictura devine o formă necruțătoare de luptă , ea
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
de câte ori s-a aprins în spiritul și în sufletul lui Van Gogh nebunia incendiară, solară, pictându-și eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede triumful operei asupra biografiei, nu și-l poate imagina pe acesta decât tînăr, ca pictura lui hedonistă, și asta nu doar pentru că pictorul nu ne-a lăsat nici un autoportret de bătrânețe, când era neputincios, părăsit de prieteni și de admiratori. Marii artiști rămân în conștiința noastră prin vârsta artei lor. Solitudinea e principalul lor aliat și punctul
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
ușurare! Bon, între egoismul extrem și altruismul extrem, omul real își găsește calea lui proprie în funcție de personalitate, mediu, educație și multe altele. Cu siguranta, “Gaia” a devenit sau va deveni, în cel mai scurt timp, stilul de viață al unor hedoniști “de mâna a doua”. Acest gen de oameni nu mai trăiesc de mult pe verticală, așa cum ar fi trebui să să o facă: că orice animal, trăiesc doar pentru ce este în fața ochilor. și, ca bonus, pentru că ai suportat cu
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
desăvîrșire de simțul proporției ca să proclami că alegera ,,job-ului bănos” în detrimentul ,,visului păgubos” e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie la mîncare fie la căldură pentru a-și plăti medicamentele.O alegere cruntă face un amărît care își vinde rinichiul sau o nefericită care se lasă deposedata de
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
desăvîrșire de simțul proporției ca să proclami că alegera ,,job-ului bănos” în detrimentul ,,visului păgubos” e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie la mîncare fie la căldură pentru a-și plăti medicamentele.O alegere cruntă face un amărît care își vinde rinichiul sau o nefericită care se lasă deposedata de
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
desăvîrșire de simțul proporției ca să proclami că alegera ,,job-ului bănos” în detrimentul ,,visului păgubos” e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie la mîncare fie la căldură pentru a-și plăti medicamentele.O alegere cruntă face un amărît care își vinde rinichiul sau o nefericită care se lasă deposedata de
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas distanță. Însă ar fi trebuit s-o știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas distanță. Însă ar fi trebuit s-o știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
părăsește! Nimic mai meschin sau mai grotesc, zice filmul, decît o femeie în clipa în care află că " EL" tocmai a abandonat-o! De un ridicol monstruos sînt și ședințele de terapie colectivă din film, cu "mame singure"; dandy-ul hedonist dezabuzat are ideea de a exploata pepiniera "femeilor singure cu copii" ("trebuie să fie mii care așteaptă un bărbat cu care să se culce"), drept care pleacă la vînătoare la o asemenea ședință; ascultînd femeile singure care povestesc cum au rămas
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil și atitudine componistică, ci o însușire generală care-i unește, anume sonoritatea calofilă, hedonistă, care procură relativ repede, prin simpla prezență, extaze fulgurante, frisoane de plăcere sufletească. Un hedonism ce se îmbină într-un mod suprarealist (pentru mine, cel puțin!) cu tehnica cea mai avansată. Imaginea studentului, altminteri bine documentat, care vorbea despre Patetica
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cultivarea unei istorii literare aservite locului comun, și proclama sfidător superioritatea „diletantismului”. La antipodul crispării „doctorilor în literatură”, după spusa lui Mauriac, Manolescu scotea în relief „plăcerea lecturii”, drept criteriu suveran al aprecierii critice. În strînsă relație cu acest factor hedonist (id est estetic!), criticul enunța natura dublă a operei literare, pe de-o parte obiectivă, prin elementele ei imediat decelabile, de la subiect și personaje la ritm și la rimă, iar pe de altă parte subiectivă, prin punctele de intimă întîlnire
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Nu știu cine putuse fi cititorul meu anterior, dar era clar că fiecare citea alt Cosașu. Ce ne despărțea era, cred, motivația lecturii. Nu mi-am dat seama de ce anume citea el, dar eu eram detașat și prins total în lectura mea hedonistă. El era un cârcotaș. Insensibil și cam prost. De aceea am și vrut să iau radiera și să-l șterg de pe fața cărții. Notițele lui, stilistice, de idei, reacțiile de tot soiul, dar mai ales opace, nepoliticoase, grosolane chiar mă
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate nemijlocit de noile materiale și tehnologii. Într-un asemenea mediu, a cărui ostilitate profundă, simbolică, este indiscutabilă, Bata Marianov și-a căutat
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
aplicate. Mediul darnic favorizează organizările protocolare, strict ierarhizate, în care individul se pierde, se confundă cu masa dominată de despot, de reprezentantul transcendentului pe pământ. încă din începuturi, Europa s-a confruntat cu lumea asiatică, indolentă și opulentă, despotică și hedonistă, opacă la iscodirile raționaliste și la libertățile pe care acestea le generează. Grecii, în primul rând Atena, prin ecumenismul ei pragmatic, nu puteau să nu ajungă la confruntarea cu Asia, cu modul ei de producție, materială și spirituală. O confruntare
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități de raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat în patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează "sfîrșitul transcendenței": Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței." 3) Literatura "pură" - anti-literară și
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
și blazării din debutul lui Houellebecq ne propune un personaj diametral opus celui din Memoriile unui tînăr țicnit (1990), debutul celuilalt enfant terrible al literaturii franceze contemporane, Frédéric Beigbeder. Marronnier este un clubber snob, un dandy de pub, un pierde-vară hedonist ahtiat după socializare care își găsește, surprinzător dar salvator, o rațiune în dragoste. Altfel, societatea e aceeași și informaticianul lui Houellebecq l-ar fi aprobat: ,în ringul de dans dintr-un local de noapte... ai de toate: raporturile de clasă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
teorii cît se poate de serioase, de care te atașezi precum în foiletoanele de pe vremuri așteptînd un nou fascicol să vezi ce-a mai gîndit, ce (n-a) mai pus la cale... Ne întîlnim așadar cu același personaj devitalizat ("un hedonist fără anvergură"), retractil, incomodat de dinamica și diversitatea realității, fugind de responsabilități, ferindu-se de orice angajament, evitînd "să dea socoteală", în fine, ahtiat după singurătatea socială. Deficient sentimental și apatic spectator al propriei vieți ("îmi place viața, nu-mi
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
găsească în urmă decît cenușă, și, neavînd ce face altă, hotărîră a amorți suferința prin veselă petrecere, care cel puțin îi făcea a uita nenorocirea. De aceea, nu videai altă decît primblări, muzici, mese, intrigi amoroase".20 Părea un oraș hedonist care-și trăia ultimele zile înaintea sfîrșitului lumii. În această atmosferă "de pierzanie", au apărut amorurile nepermise, infidelitățile erotice, izbucnirile de gelozie și, inevitabil, duelurile. Pentru boierii români, Chișinăul de la începutul anilor 1820 a fost o veritabilă școală a duelului
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii, el îl și creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el nu disperă, ci se amuză. Hedonist, devine un regizor - dincolo de bine și de rău - fascinat de posibil. Astfel, el construiește în virtual, cu o accentuată conștiință a ipoteticului. Așa încît, la origini, diferențele dintre I.L.Caragiale și Mateiu Caragiale nu vor fi fiind atît de mari
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
spectaculos paradox: prin energia ei irepresibilă și prin voința decisă de a introduce privitorul într-o lume în plin proces de structurare, Flora Răducan dobîndește atributele unei conștiințe fondatoare și virile, în timp ce Constantin Răducan, printr-o negocire estetizantă, calofilă și hedonistă cu sonoritățile explicite ale formelor, trădează o anumită cochetărie a privirii și un instinct al seducției care intră mai curînd în tiparele feminității. Însă și într-o variantă și în alta, Flora și Constantin Răducan argumentează, împreună, un adevăr fundamental
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
că pe mine Providența mă favorizează, și în rău și în bine". Să precizăm însă că "apetitul divinului" pe care-l mărturisește dl Paleologu exclude creștinismul habotnic, ascetic, întemeiat pe o nemiloasă reducție a umanului, în favoarea unui creștinism, am zice, hedonist, legat de împlinirile pe diverse planuri ale ființei omenești, de acea joie de vivre care poate mijloci raportul cu o anume tradiție filosofică și literară. Lucrețiu, Horațiu, La Bruyčre, La Rochefoucauld, Montaigne, Voltaire, Anatole France sănt cățiva maeștri declarați ai
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
Dan Dediu Un recent simpozion organizat la Berlin, în incinta GEMA (Societatea germană a drepturilor de autor), s-a numit „Ernste Musik in der Spaßgesselschaft des 21.Jahrhunderts“, ceea ce s-ar putea traduce cam așa: Muzica serioasă în societatea hedonistă a secolului 21. Problema fundamentală a simpozionului a fost marginalizarea muzicii contemporane serioase și inexistența vreunei influențe a acesteia asupra societății actuale. Faptul că rolul compozitorului s-a diminuat în ultimii 30 de ani, faptul că acesta a pierdut legătura
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
a sistemului anchilozat al muzicii noi nu este folosită pentru demolarea, ci pentru primenirea lui, susține autorul, care este și compozitor, elev al lui Ferneyhough și Huber. Și anume, pentru transformarea acestui sistem într-un avanpost al luptei contra societății hedoniste a secolului 21. Tensiunea dintre societatea hedonistă și alternativa unei societăți serioase și demne propusă de oameni de știință, intelectuali, artiști care să-și asume rolul de modele complexe și nu de star-uri populiste, iată ceea ce propune ca model
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]