60 matches
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului MADELAINA OTRĂVITĂ Trista aventură a hegelienei mele conștiințe de sine a început într-o târzie după-amiază de vară. Mă aflam la marginea răsăriteană, în curtea colhozului de tip sovietic, ce aparținea satului în care venisem pe lume. De undeva, din clădirea aflată-n spatele fostului conac
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
soartă, ce își caută și mai totdeauna își află, chiar și în gordianul de căi existențiale, starea de-argint-viu întru of ! și vai ! - interjecții, „predicate cu care s-a îndepărtat, în mezolitic / neolitic, ens-ul cuvântător de sanctuarul-peșteră“, rar clamate („amendatele esteticii hegeliene“), cu „stâmpărare“ în mult-dedusele / indusele, -, întru înnobilare de suflet / spirit, întru acel imperios principiu conținut / semnificat și de latineasca zicere, ridendo castigat mores, cu „ieșire“ surprinzător de sigură, „pe scara de serviciu“ a labirintului, într-o ultimă instanță de catharsis
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Vintage Books,1955, p.102-107). Mai realist decât gânditorii amintiți mai sus care au meditat și comentat conștiința nefericită a fost poetul și filosoful B.Fundoianu,pe numele său adevărat Benjamin Fondane.Până a comenta poziția acestuia față de conștiința nefericită hegeliană am să spun câteva cuvinte despre acest român de origine evreiască.Aflat în capitala Franței,odată cu Voronca și Cristian Tzara își anunță prietenii că se lasă de Poezie pe motiv că aceasta îl poate elibera și răspunde acolo unde metafizica
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_constiinta_nefericita_a_lui_hegel_traita_prin_gandirea_epocii_de_b_fundoianu.html [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
Vintage Books,1955, p.102-107). Mai realist decât gânditorii amintiți mai sus care au meditat și comentat conștiința nefericită a fost poetul și filosoful B.Fundoianu,pe numele său adevărat Benjamin Fondane.Până a comenta poziția acestuia față de conștiința nefericită hegeliană am să spun câteva cuvinte despre acest român de origine evreiască.Aflat în capitala Franței,odată cu Voronca și Cristian Tzara își anunță prietenii că se lasă de Poezie pe motiv că aceasta îl poate elibera și răspunde acolo unde metafizica
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL PRIN GÂNDIREA EPOCII LUI B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_constiinta_nefericita_a_lui_hegel_prin_gandirea_epocii_lui_b_fundoianu.html [Corola-blog/BlogPost/356998_a_358327]
-
decolonial, critic, emancipator. Cio-ran conturează foarte elocvent această viziune: intrare în istorie prin violență extremă a celui mai puternic. Și tot la el vedem clar că această perspectivă este una a confirmării subalternității. El privește istoria că Istoria Europeană, mare, hegeliana, a supraorganismelor politice transcedentale, statelor-națiune. Aceasta e o perspectivă tipică unei subiectivități colonizate, o interiorizare a privirii colonial, care spune că tu esti în afara istoriei și trebuie să faci ceva supranatural, să-ți depășesști condiția fundamentală ca să intri în istorie
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]
-
cultură complessiva della società, al fine di garantire un crescente grado di adesione ai valori veicolati dall'utilizzo nonviolento del linguaggio. Nela prospettiva capitiniana ciò è possibile attraverso l'apertura al "tu", che, sottintendendo îl "tutti" (e non îl Tutto hegeliano), appare di per se stessa idonea a marcare percorsi inclusivi, di compresenza (corale) nella produzione del valore, che nel perugino, con inguaribile ottimismo, è inscindibilmente legato al "bene"47. Da questa prospettiva, è evidente în Capitini îl legato evangelico, laddove
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind stabilite, să repunem (cu ajutorul ediției A. Rusu de Opere, voi. IV, p. 425) citatul eminescian fragmentar în contextul din care a fost desprins: "Antitesele sunt viața. Cea mai comică noțiune românească e moftul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
narativă, mai exact ca o fenomenologie epică a spiritualității romanești, a ființei noastre, cum s-ar spune, etnice și istorice. Înainte de a-și expune fundamentele fenomenologiei epice, Theodor Codreanu reține din prolegomenele teoretice ale romancierului (op. cit.) preferința acestuia pentru varianta hegeliana aceea, cu vorba lui C. Noica, a narativității; sau a poveștii aceleia nesfârșite -, nicidecum așadar pentru versiunea moderna husserliană a "împarantezării" modalitate de a (să zicem) priza esențele, nuanțele, în fond, chiar netrăitul; nu totuși de a le și vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
polemic geneza românească a motivelor poetice la Ienăchiță Văcărescu, fără a rezolva totuși incidențele cu motivele goetheene. Lui N. Balca îi este găzduit un studiu filosofic, Deosebirea calitativă absolută între Dumnezeu și om și problema revelației, care denunță „teologia dialectică” hegeliană, dar și pe cea „liberală”, înscriind în această direcție negatoare și pe Heidegger, știut fiind că fundamentele demonstrației sale sunt scrierile lui Kierkegaard. În sumar mai intră un capitol din teza de doctorat a lui Al. Dima, intitulat Arta populară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
totuși cuvântul, acesta menit să realizeze o conversie a tuturor celorlalte limbaje. Este sigur că poetul avea în vedere mai vechile iluminări rimbaldiene, mai sigur încă îl găsim în atelierul lui Mallarmé, cel care, în căutarea absolutului, a ideii ultime hegeliene, râvnea la un cuvânt total, inexistent în dicționare, unicul în măsură să ducă spre inexprimabil. Nici o diferență între mallarméanul mot total (Divagation première) și stănescianul cuvânt-monadă unificând subiectiv, într-un legato irepetabil, elemente combinatorii profund deosebite față de punctul de plecare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
străvechi, aproape uitate în zilele noastre" este să producă "întoarceri, regresii cosmice, antievoluționiste"; cu cât spectacolul folosește mai multe elemente și recuzite de tip arhaic, detașându-se de modernitate și de progres, cu atât anamneza este mai profundă 702. Interpretării hegeliene că în fiecare eveniment se manifestă Spiritul Universal, Ieronim îi răspunde că "asta nu înseamnă că trebuie doar să-l înțelegem și să-l justificăm", ci "să mergem mai departe: să-i descifrăm semnificația lui simbolică. Pentru că orice eveniment, orice
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire logică. Panteismul, ajuns la un anumit nivel, duce la naturalism, naturalismul duce la impresionism, iar subiectivismul impresionismului duce, în cele din urmă, la un nou idealism. Schema este dialectică și, în fond, hegeliană. Cei care privesc obiectiv aceste speculații vor exprima scepticism în legătură cu exactitatea amor astfel de scheme. Ei se vor îndoi de caracterul sacru al acestei triade. Unger însuși, de exemplu, distinge două tipuri de idealism obiectiv : un tip armonios, reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
separația dintre bine și rău) și cognitivă (separația dintre adevărat și fals). Dovadă că acest lucru se întâmplă este chiar firul narativ al cărții. Așa cum există o dialectica a rațiunii, indiscutabil există și alta a conștiinței (atâta timp cât se păstrează accepțiunea hegeliana, dinamic-constructivă, a dialecticii). Dacă asemănarea este de formă, deosebirea ține de substanță. Așa cum a fost arătat că dialectica rațiunii, în cazul de față, presupune conștientizarea unor opoziții în realitatea exterioară, dialectica conștiinței presupune opoziții în realitatea interioară. Chiar dacă stimulul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
asupra realității. Cu alte cuvinte, caracterul negativ al ideologiei se regăsește în însăși încercarea lui Mannheim de a neutraliza conceptul, astfel că nici apelul său la adevărul-coerență (propriu relaționismului pe care îl invocă) și nici acela la "totalitatea" sau "întregul" hegeliene (implicate de calitatea sintetică a sociologiei cunoașterii) nu par a fi suficient de convingătoare. Mai mult, nici pretenția că intelectualii sau, în cuvintele sale, "intelighenția social detașată" are acces la "întregul" adevăr nu este decât tot o afirmație ideologic-partizană: Dar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea o alternativă holistă ce valoriza totalitatea socială și urmărea să subordoneze individul uman corpului social
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Caracterul arbitrar al acestor proiecte individuale este unificat într-o traiectorie benignă, guvernată de marea Idee a istoriei universale. (Este ceea ce fundamentează viziunea organicistă despre statul modern, pentru a cărui unitate ideală merită sacrificată pacea 2.) Faptul pozitiv specific metafizicii hegeliene îl reprezintă principiul reconcilierii (die Versöhnung). Demonstrarea acestui principiu nu trebuie doar imaginată conceptual, ci împlinită prin credința în adevărul care ne face liberi (In. 8,35). Acest adevăr este revelat mai întâi de toate celor „săraci cu duhul”. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Celălalt aspect, mai dificil de izolat analitic, al „fluxului de autenticitate”, vădește consistența difuză și ocurența enigmatică ale unei pulsații fascinatorii. Prețuindu-se, înainte de toate, ca intelectual, P. își proiectează, încă de pe băncile Universității, evoluția gândirii conform unei scheme ordonatoare hegeliene - dezvăluită, în 1943, revistei „Vremea” („voi scrie până la 25 de ani versuri [...]; între 25-35 de ani teatru [...]; între 35-40 de ani romane [...]. Și abia la 40 de ani mă voi întoarce la filosofie”) -, în cadrul căreia poezia, dramaturgia și proza se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
alta. Se poate spune chiar că experiența urbană nu survine decât acolo unde ea este în primejdie de a se pierde, de a fi înlocuită cu identitatea abstractă a trăirilor singulare; gestul deconstructiv nu are ca încheiere o „pace speculativă“ hegeliană, o identitate finală a subiectului și a lumii, ci o regresie infinită către o ordine originară, pentru care dispersia reprezintă semnul eliberării posibilităților. Marginalul nu intră niciodată în scenă ca personaj central, memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu este în stare să facă acest lucru"14. O împiedică noumenul, lucrul în sine, la care rațiunea (kantiana) nu are acces. Pentru Hegel, distincția fenomen-noumen este una falsă. Ea nu aparține realității ca atare, ci numai gândirii 15. Rațiunea hegeliana poate și va cunoaște în cele din urmă infinitul, relevat sub forma spiritului, a împăcării umanității cu propriile idei, prin abolirea distincției dintre subiect și obiect, care devin astfel momente contradictorii, dar nu independente, ale devenirii. Din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mod cuprinzător și conștient formele ei generale de mișcare. La el dialectica stă cu capul în jos. Ea trebuie răsturnata, pentru a descoperi sub învelișul mistic sâmburele rațional"35. Gândirea realității, susține Marx, reprezintă rezultatul metodei materialiste, opuse celei idealiste, hegeliene; felul în care oamenii trăiesc că suma a relațiilor de producție în care intră, felul în care ei își însușesc și consumă mărfuri, se reflectă la nivelul conștiinței și le constituie astfel modul de a gândi. Gândirea nu este creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
general. În termenii discuției noastre, Marx îi reproșează lui Hegel incapacitatea de a ieși de pe tărâmul necesității: numai gândirea, chiar și sub formă rațiunii, nu poate face nimic atunci cand practică economică a cărei reflecție este, până la urmă, rămâne neschimbată. Libertatea hegeliana nu ar fi deci decât o iluzie, ea rămânând în continuare prizoniera realității structurale a economiei politice. Marx uită însă că, pentru Hegel, gândirea, rațiunea, se află în lucruri, nu în afara acestora. Ea este eficientă în măsura în care pune lucrurile, lumea per
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Kant că lucrul în sine este numai un produs abstract al gândirii, fără acoperire în realitate? Această prezumtiva "întoarcere cu capul în jos" a dialecticii hegeliene de către Marx, de care s-a făcut atâta caz, este lipsită de obiect. Dialectica hegeliana începe ca Idee, ca rațiune, alcătuită din concepte individuale, dar ea nu are nicio valoare atâta timp cât nu neagă realitatea și nu o transformă în ceva interior, nelăsând-o să subziste pentru sine. Nu afirmă Hegel în Știință Logicii că obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
evreu după Holocaust (trad. Gina Vieru), Editura Humanitas, București, 2015, 92 p. Am argumentat într-o recenzie extinsă a acestei cărți (Holocaust. Studii și cercetări, vol. VII, nr. 1(8)/2015, Curtea Veche, București, 2015, pp. 382-388) faptul că interpretarea hegeliana a genocidului prezintă riscul de a se transformă într-o justificare a ceea ce este inacceptabil. Asta nu înseamnă, desigur, evacuarea tensiunii hermeneutice a oricărei istoriografii (abordarea voluntarista vs. determinista a faptelor istorice). 2 A se vedea și Stéphane Courtois, Comunism
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului și construcție de sine în deplină libertate) este perfect aplicabilă femeii pariziene. Lucrarea dezvolta înțelegerea orașului ca loc al căutării și identificării Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]