58 matches
-
Dacie este privit de Nichita Stănescu dinspre „Istoriile“ lui Herodot). În mirabila sa poezie se pune în evidență „lirico-reacția de condensare“ a doctrinelor filosofice / religioase, de la Zalmoxianism, la Creștinism, de la pythagoricianism și de la Platon, la Confucianism și Shintoism, ori la hegelianism, marxism, heideggerianism, freudism, existențialism etc. Nichita Stănescu este obsedat de „oximoronul“ din marile filosofii ale lumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativității lui Einstein, ori al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
perspectivă personală, socialul va fi cu atât mai puțin mediocru cu cât va respinge produsele așa-zis la modă. MDP: Observînd creațiile multor contemporani, gîndindu-mă, de pildă, la Wagner care a incitat la măreață megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, mă întreb, cum ar putea poetul/artistul de azi să creeze, fără a friza incomodul și vulgaritatea, atît de prezente și, culmea, acceptate, ca artă timpului nostru? ILIE MARINESCU: Ați adus în discuție mari creatori de valoare și sunt nevoit
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
perspectivă personală, socialul va fi cu atât mai puțin mediocru cu cât va respinge produsele așa-zis la modă.MDP: Observînd creațiile multor contemporani, gîndindu-mă, de pildă, la Wagner care a incitat la măreață megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, mă întreb, cum ar putea poetul/artistul de azi să creeze, fără a friza incomodul și vulgaritatea, atît de prezente și, culmea, acceptate, ca artă timpului nostru?ILIE MARINESCU: Ați adus în discuție mari creatori de valoare și sunt nevoit
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
1847, să înceteze definitiv. Influența exercitată de critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
natural și artificial, precum și relațiile acestuia cu realitățile non-verbale, care ar putea avea consecințe filosofice generale, contribuind la analiza conceptelor și la clarificarea ideilor. Aceste tendințe vin în opoziție evidentă cu curentele derivate din filosofia idealistă germană, în special cu Hegelianismul și dialectica. Filosofia analitică s-a răspândit după cel de-Al doilea război mondial mai ales în Anglia și în Statele Unite ale Americii sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care desenează particularitățile diverselor școli. Filosofia
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
a fi la curent cu știința istoriei au fost rapid adoptate de Kogălniceanu. În paginile pe care le-a dedicat influenței exercitate de Georg Wilhelm Friedrich Hegel asupra gândirii românești, Tudor Vianu a afirmat că mai multe principii legate de hegelianism au fost un atribut comun al mai multor profesori din Berlin în timpul șederii lui Kogălniceanu. Politicianul a adoptat punctul de vedere care se află în rezonanță cu cel al lui Hegel, mai ales principiul conform căruia legile trebuia să se
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
însuși", deoarece atât subiectul, cât și obiectul, sunt în esență Spirit. Când autorealizarea are loc și Spiritul devine Spirit "Absolut" Spirit, „finitul” (omul, umanul) devine „infinit („Dumnezeu”, divin), înlocuind Dumnezeul imaginar al teismului: omul devine Dumnezeu. Despre aceasta, Tucker afirmă: „Hegelianismul . . . este o religie a cultului sinelui a cărui temă fundamentală este dată de imaginea dată de Hegel, a omului care aspiră să devină el însuși Dumnezeu, care cere 'ceva mai mult, anume infinitul'.” Imaginea pe care o prezintă Hegel este
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
să fie menținută propunerea. Ea nu ar trebui să fie atât de atotcuprinzătoare încât să epuizeze mesajul mântuirii, făcându-l imanent și transformând creștinismul în cultură și ideologie. Așa s-a întâmplat cu acea filosofie creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
unui A.D. Xenopol, în secolul al XlX-lea, sau unor Raymond Aron și Arnold Toynbee, în al XX-lea. În esența ei, teoria lui Neagu Djuvara era una postmodernă, dar și cu indici de transmodernitate, depășind ca și cei amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
referi, deocamdată, la Gianni Vattimo și la Jacques Derrida, personalități de excepție. Lucrarea de răsunet a primului are ca temă chiar rațiunile pentru care a trebuit să dispară modernitatea și să lase loc postmodernității. Prima defecțiune a modernității a fost hegelianismul ei funciar, cu idolatrizarea ideii de progres, condiția dintâi a istoriei. Progresul înseamnă venerarea noului, care "se identifică cu valoarea prin intermediul recuperării și al apropierii fundamentului-origine"85. Ideea de istorie este substanța modernității. Iată de ce de la Arnold Gehlen (autorul termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nihilist continua să fie folosit în sens social și politic cu o valoare negativă, chiar și după Revoluția din 1848. E ceea ce se întâmplă în lucrarea anonimă Eritis sicut Deus (1854), un alambicat roman în trei volume, în care tocmai hegelianismul este considerat rădăcina și cauza nihilismului, mai ales al celui social și politic. Scriitorul anonim se gândește evident la consecințele la care s-a ajuns în mediile radicale ale hegelianismului de stânga. O preocupare analoagă îl preocupă și pe Karl
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1854), un alambicat roman în trei volume, în care tocmai hegelianismul este considerat rădăcina și cauza nihilismului, mai ales al celui social și politic. Scriitorul anonim se gândește evident la consecințele la care s-a ajuns în mediile radicale ale hegelianismului de stânga. O preocupare analoagă îl preocupă și pe Karl F. Gutzkow, autor al povestirii deja amintite, Nihiliștii (Die Nihilisten), și al romanului Cavalerii spiritului (Die Ritter vom Geiste, 1849-1850), care de altfel privește revoluția cu o anumită simpatie. "Nihiliștii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și corozivă a radicalismului de stânga, apărut ca reacție la hegelianism. Când a apărut cartea, zeloșii cenzori prusaci i-au interzis imediat difuzarea, întrucât aducea ofense lui "Dumnezeu, Bisericii și religiei în general". La câteva zile după aceea, ordinul de cenzură a fost revocat: conținutul "era prea absurd pentru a fi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
anarhiei" și declara: Ca să învingem dușmanii proletariatului trebuie să distrugem, să tot distrugem și să distrugem până la capăt. Pentru că spiritul care distruge este în același timp spiritul care construiește 51. Bakunin proslăvea așadar momentul negativității, pe care îl preluase din hegelianismul de stânga și pe care îl considera un "berbec teribil", expresia forței spiritului care anihilează și distruge, radicalizând nihilismul într-o împletire explozivă de idei anarhice, socialiste, utopico-libertare. Cât despre Herzen, acesta își îndrepta săgețile criticii sale împotriva "budiștilor științei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Acest radicalism poate fi explicat prin adeziunea lor filozofică la pozitivism și la știința secolului al XIX-lea; nu trebuie să uităm însă că și adepții idealiști ai explicării literaturii prin Geistesgeschichte, care din punct de vedere filozofic subscriu la hegelianism sau la alte forme ale gândirii romantice, se situează pe poziții extrem deterministe și chiar fataliste. Numeroși cercetători care folosesc aceste metode revendică însă merite mult mai modeste. Ei nu caută să stabilească decât anumite legături între opera literară, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
prin creativitate, deși, în realitate, creativitatea este a vorbitorilor, iar limba este domeniul în care se manifestă această creativitate. Ca gînditor dominat de preceptele filozofiei hegeliene, Wilhelm von Humboldt putea admite creativitatea limbii, în condițiile existenței ei ca activitate, dar hegelianismul presupune manifestarea dialecticii ca ceva preluat din afara obiectului vizat prin manifestarea Ideii absolute. Această perspectivă inițiată de Humboldt a fost adoptată de majoritatea lingviștilor de mai tîrziu, încît, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Noam Chomsky a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ideii în dominație"39. Poate că iluminismul are tendința de a se autosubmina, devenind consumerism și hegemonie intelectuală 40, dar dacă asta echivalează și cu transformarea lui Hegel într-un părinte al comunismului și al fascismului deopotrivă 41, prefer dispariția hegelianismului în locul reificării sale. Și totuși, nu înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în absență oricărui orizont de necesitate. Libertate radicală, lipsită de orice constrângeri instituționale și implicit economice. Paradoxul este că
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
știe pînă acum, nu se pot descoperi surse indiene directe pentru sistemul său filozofico-politic, cel puțin se poate stabili o filieră indirectă: este cunoscut că printre elevii lui Hegel figurau un Feuerbach, un Strauss care vor deveni extrema stîngă a hegelianismului. Așadar, ei au trebuit să-și împrumute unele idei fundamentale de la maestrul lor, Hegel, și, indirect, din gîndirea indiană veche. Trebuie subliniat că vrînd să respingă sistemul idealist al lui Hegel, Karl Marx a trebuit să plece de la sistemul hegelian
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
plece de la sistemul hegelian a cărui cunoaștere presupunea și cerea cunoașterea gîndirii indiene. Și Karl Marx a avut, deci, anumite cunoștințe de gîndire indiană, cel puțin indirect (dacă nu direct), ce derivau din sistemul filozofic pe care îl combătea, din hegelianism. Privitor la influența gîndirii índice vechi asupra lui Schopenhauer, tatăl pesimismului modern, aceasta a fost atent studiată și, de aceea, nu va fi greu de demonstrat. Desigur că influența a fost profundă, amplă, chiar determinantă pentru întreaga evoluție a gîndirii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
într-un univers în care zeii s-au refugiat în neființă, dar condamnă lumea să existe, făurindu-și, prin gândire, chipul și istoria (Ioana Em. Petrescu: 2005, 26). Eminescu și Hegel Mai mult decât în Schopenhauer, în confluențele parțiale cu hegelianismul se află premisele marii modernități a gândirii emines ciene. În același "eseu de semantică ontologică" (Irina Petraș), Ioana Em. Petrescu studiază legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Hegel, considerat de autor suprema manifestare a Spiritului absolut, nu s-a dovedit a fi până la urmă decât "o limitație ce nu limitează"53, semnul unui orgoliu pe care cercetarea filozofică ulterioară l-a luat drept o provocare, fiindcă hegelianismul, ca orice tendință majoră, a iscat replici. În acest fel, asemenea orgolii devin benefice și-și găsesc cu timpul o altă menire decât cea inițială: aceea de a împinge mai departe cunoașterea. Așa se face că Sistemul, cum numea Kierkegaard
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tendință majoră, a iscat replici. În acest fel, asemenea orgolii devin benefice și-și găsesc cu timpul o altă menire decât cea inițială: aceea de a împinge mai departe cunoașterea. Așa se face că Sistemul, cum numea Kierkegaard în derâdere hegelianismul 54, a capătat mai târziu o paradoxală confirmare: ideile nu-și încetează niciodată devenirea. Este tocmai ceea ce susținuse Hegel, dincolo de orgoliul său. În concluzie, drama romanticului constă în faptul că nu-și poate apleca privirea numai spre realitate. Această atitudine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenelor istorice"89. Ca și Hufnagel, el arată că, dacă în Einleitung... comprehensiunea fusese echivalată cu empatia, mai târziu, în Der Aufbau..., Dilthey folosește comprehensiunea pentru a identifica spiritul obiectiv care are "o existență temporală" "renunțând să-l derive, asemenea hegelianismului, dintr-o entitate supratemporală"90. Andrei Marga trece însă cu vederea consecvența hermeneutică a demersului lui Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unui veac, p. 163. 27 Socotindu-l pe Dilthey "inițiatorul epistemologiei disciplinelor socio-umane" (Introducere în filozofia contemporană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988, p. 61), Andrei Marga vede în "filozofia vieții ca filozofie a istoriei" rezultatul "unei sinteze specifice între hegelianism și pozitivism" (în ce măsură este "hegelian" și "pozitivist" Dilthey vom analiza în continuare, prin "pozitivist" înțelegând mai degrabă deschiderea spre spiritul pozitiv al științelor decât aderența la pozitivism ca filozofie a spiritului pozitiv). Această sinteză, mai spune A. Marga, "marchează o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]