58 matches
-
Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006, p. 32. Vezi și Peter Singer, Hegel, traducere de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, București, 1996, pp. 25-46. 73 Idem, Studii filozofice, op. cît., p. 327. 74 Jaques D'Hondt, Hegel și hegelianismul, traducere de Nicolae Râmbu, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 107. 75 Hegel, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., pp. 193, 41. 76 Idem, Știința Logicii, op. cît., p. 44. 77 Idem, Principiile filosofiei dreptului, op. cît., p. 55. 78 Vezi Vasile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cît., pp. 337-338. Subl. în orig. Bibliografie COLȚESCU, Viorel, Immanuel Kant. O introducere în filosofia critică, Editura de Vest, Timișoara, 1999. COLȚESCU, Viorel, Istoria filosofiei. Vol. ÎI, "Kant și idealismul german", Editura Brumar, Timișoara, 2006. D'HONDT, Jaques, Hegel și hegelianismul, traducere de Nicolae Râmbu, Editura Polirom, Iași, 1998. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea a II-a, "Filozofia naturii", traducere de Constanin Floru, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tu împotriva predicatelor polifoniei acesteia cu iz bizantin cum să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
și filosofia istoriei. A respins metoda inducției și a încercat să fundeze construcția teoriilor științifice pe procedee strict deductive. Operele sale principale sunt „Logica cercetării“ (1934), „Conjuncturi și respingeri“ (1963) și „Cunoașterea obiectivă“ (1970). Prin pozițiile sale teoretice (a criticat hegelianismul, marxismul, platonismul, pozitivismul și filosofia analitică), a contribuit decisiv la reevaluarea unor mari probleme filosofice, epistemologice, logice și ideologice. Hramuri La praznicul Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) au loc hramuri la două din cele mai vechi așezăminte monahale din Eparhia
Agenda2004-37-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282876_a_284205]
-
nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului". Paralelă, cu citarea paragrafelor din studiul vianesc "Influența lui Hegel an cultura română", din 1933 și ămprumuturile efectuate de Călinescu an propria-i cercetare din 1935, ăntăreste impresia că G. Călinescu infirmă opiniile unui
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea capitol accentuează convingerea istoricului literar că, pe cont propriu și în deplin secret, Sesto Pals face o experiență pe care o făcea (exact
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
trebuie să revină la artă; dacă într-un început au fost pictura, muzica și literatura ceva folositor, au ajuns să fie arte frumoase dulgheria, cultivarea, croitoria, domeniul veterinar etc. Don Fulgencio, cum va ghici cititorul, a trecut prin perioada de hegelianism, a prins gust de formulele maestrului Hegel și a ajuns să spună că meseria este teza, opoziția dintre meserie și artă este antiteza, iar arta singură, sinteza sau mai bine zis, că meseria este primitiva omogenitate în care se împlinește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încărcate, plivindu-i jargonul și simplificîndu-i prețiozitățile pînă la pragul dobîndirii unei exprimări filozofice demne de a fi puse pe hîrtie. Iar peste filonul adînc al schemelor dialectice a presărat motivele clasice ale gîndirii marxiste, rezultatul fiind un fel de hegelianism de stînga desfășurat în cadența tipică a unor suite de contradicții ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
decît toți marii vizionari, Machiavelli a fost, pe rînd sau totodată, respins și revendicat. Gentillet și Campanella îl acuzau de ateism, Spinoza îl credea un "democrat mascat", jansenistul Scipione de'Ricci îl revendica pentru jansenism, Ferrari pentru patruzecioptism, Croce pentru hegelianism, iar Mussolini și Colloti mai mult decît Mussolini (în anii '30) pentru fascism 10. Responsabili de această receptare, pe cît de paradoxală pe atît de incitantă prin ingeniozitate, sînt cei care l-au interpretat mai mult sau mai puțin inteligent
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ideii în dominație"39. Poate că iluminismul are tendința de a se autosubmina, devenind consumerism și hegemonie intelectuală 40, dar dacă asta echivalează și cu transformarea lui Hegel într-un părinte al comunismului și al fascismului deopotrivă 41, prefer dispariția hegelianismului în locul reificării sale. Și totuși, nu înseamnă dominația o dispariție a ideii originale? În concluzie, pentru Marx libertatea este posibilă doar în absență oricărui orizont de necesitate. Libertate radicală, lipsită de orice constrângeri instituționale și implicit economice. Paradoxul este că
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
perspectivă personală, socialul va fi cu atât mai puțin mediocru cu cât va respinge produsele așa-zis la modă. MDP: Observînd creațiile multor contemporani, gîndindu-mă, de pildă, la Wagner care a incitat la măreață megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, mă întreb, cum ar putea poetul/artistul de azi să creeze, fără a friza incomodul și vulgaritatea, atît de prezente și, culmea, acceptate, ca artă timpului nostru? ILIE MARINESCU: Ați adus în discuție mari creatori de valoare și sunt nevoit
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
perspectivă personală, socialul va fi cu atât mai puțin mediocru cu cât va respinge produsele așa-zis la modă.MDP: Observînd creațiile multor contemporani, gîndindu-mă, de pildă, la Wagner care a incitat la măreață megalomanie, la fel ca alchimia sau hegelianismul, mă întreb, cum ar putea poetul/artistul de azi să creeze, fără a friza incomodul și vulgaritatea, atît de prezente și, culmea, acceptate, ca artă timpului nostru?ILIE MARINESCU: Ați adus în discuție mari creatori de valoare și sunt nevoit
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
Dacie este privit de Nichita Stănescu dinspre „Istoriile“ lui Herodot). În mirabila sa poezie se pune în evidență „lirico-reacția de condensare“ a doctrinelor filosofice / religioase, de la Zalmoxianism, la Creștinism, de la pythagoricianism și de la Platon, la Confucianism și Shintoism, ori la hegelianism, marxism, heideggerianism, freudism, existențialism etc. Nichita Stănescu este obsedat de „oximoronul“ din marile filosofii ale lumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativității lui Einstein, ori al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
știe pînă acum, nu se pot descoperi surse indiene directe pentru sistemul său filozofico-politic, cel puțin se poate stabili o filieră indirectă: este cunoscut că printre elevii lui Hegel figurau un Feuerbach, un Strauss care vor deveni extrema stîngă a hegelianismului. Așadar, ei au trebuit să-și împrumute unele idei fundamentale de la maestrul lor, Hegel, și, indirect, din gîndirea indiană veche. Trebuie subliniat că vrînd să respingă sistemul idealist al lui Hegel, Karl Marx a trebuit să plece de la sistemul hegelian
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
plece de la sistemul hegelian a cărui cunoaștere presupunea și cerea cunoașterea gîndirii indiene. Și Karl Marx a avut, deci, anumite cunoștințe de gîndire indiană, cel puțin indirect (dacă nu direct), ce derivau din sistemul filozofic pe care îl combătea, din hegelianism. Privitor la influența gîndirii índice vechi asupra lui Schopenhauer, tatăl pesimismului modern, aceasta a fost atent studiată și, de aceea, nu va fi greu de demonstrat. Desigur că influența a fost profundă, amplă, chiar determinantă pentru întreaga evoluție a gîndirii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se vede aici întreaga inocență a lui Lupasco. El era incapabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supraraționalism. Numai că, dacă trebuie dialectizat totul, dialectica rămîne, pentru el, doar o metodă în serviciul unei cunoașteri triumfătoare, care e singurul judecător. [...] În acest punct, de o importanță incalculabilă, credem că cercetările noastre diverg, și în raport cu Bachelard, și în raport cu hegelianismul"8. Recenzia "favorabilă", chiar generoasă, despre care vorbea Bachelard în scrisoarea sa din 24 aprilie 1939, este într-adevăr publicată în Revue Philosophique 9. Bachelard salută "o carte plină de fapte, plină de dovezi, o carte care pregătește psihologia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a antropologismului ateu feuerbachian ((n prima perioadă) la adoptarea sfioasă a apriorismului kantian (n teoria cunoașterii ș( a unor idei estetice schopenhaueriene ((n cea de a doua), p(nă la influențele mai mult indirecte, deși neortodoxe, dar reale, a[le] hegelianismului ș( istoricismului (n teoria culturii" (Ghiță, 1995, p. 18). (ntr-o exprimare cu tentă malițioasă strecurată (ntr-un text ce amintea prima cuv(ntare a lui Maiorescu ținută la v(rsta de 11 ani, Nicolae Manolescu arăta: "De altfel, ș( mai t
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică din 1842, tipărită postum în românește (1938), câteva întrebări fundamentale pentru cunoașterea istorică. Înrâurit de kantianism și cu precădere de hegelianism, de lecturile din Herder, Fichte, Schelling și Görres, autorul delimitează componentele evoluției istorice, face disocieri nuanțate privitoare la viața istorică, la comunitatea umană, se oprește la însemnătatea spiritului național în existența statală, în cultură și în limbă, vorbește despre relația
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o conferință la Berlin în 1967, excentricul rus, probabil agent KGB timp de patru decenii, a anunțat că merge să-l vadă pe Schmitt, „singurul om cu care merită să vorbești în Germania”. Lilla urmărește deriva acestuia de la teologie, prin hegelianism, spre materialism dialectic și viziunile statului postindustrial și postideologic global. Mai rare sunt interpretările critice ale autorilor de stânga discutați de Lilla: Walter Benjamin, Michel Foucault și Jacques Derrida. Acestea sunt capitolele de cel mai mare interes ale cărții, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contact cu el, că să vezi ce-o să-i audă urechile! Și cum venea aia cu „trageți în voi“? Erau o groază de universitari care fumau jointuri și vorbeau despre sistemele de manipulare a datelor anteprogramate teoretic sau despre semnificația hegelianismului prepopperian pe scena dialecticii contemporane sau despre ceva la fel de ininteligibil și toți foloseau din când în când cuvintele „futai“ și „pizdă“, ca să arate că au rămas totuși ființe umane. — Și cu ce te ocupi? aveau să-l întrebe ei. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să fie menținută propunerea. Ea nu ar trebui să fie atât de atotcuprinzătoare încât să epuizeze mesajul mântuirii, făcându-l imanent și transformând creștinismul în cultură și ideologie. Așa s-a întâmplat cu acea filosofie creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama, Începând din 1989). Kojève apare pasager În Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
satisfacția împlinirii lor. Oul lui Brâncuși este o implozie de fericire. Sculptura apare astfel ca o bucurie a finitului. Am discutat astăzi cu Noica, în timpul plimbării, raportul dintre peratologie și Hegel. "Ți-am găsit o imagine plastică pentru diferența dintre hegelianism și peratologie. Nu e totuna să fugi mereu și să te oprești din când în când - hegelianism, cu a sta pe loc și a te destinde ritmic în salturi - peratologie." Într-adevăr, la Hegel precumpănește tăvălugul Aufheben-ului, al suprimării. Există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]