19 matches
-
Apostol Andrei, Cel dintâi chemat, și la misiunea lui evanghelizatoare la Gurile Dunării, unde strămoșii românilor, vechii daci (al căror nume etnic se tălmăcește „lupii”), au primit creștinismul de timpuriu, în mod pașnic și organic, pregătiți tainic pentru aceasta de henoteismul spiritualist al religiei lui Zamolxis. Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completă sinteză de până astăzi a tradiției globale privitoare la Sfântul Andrei și la originile apostolice ale creștinismului românesc, oferind reflecției teologice un vast material factologic, în parte inedit
ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_andrei_apostolul_lupilor_.html [Corola-blog/BlogPost/350489_a_351818]
-
în onoarea lui celebrul "Poem al creației" (Enûma Eliš). "Marduk" era și stăpânul regilor, servindu-le acestora ca model în conducerea statului și în războaie. În unele tradiții, "Marduk" era socotit drept "zeu unic", reprezentare timpurie a "monolatriei", respectiv a "henoteismului". În relație cu "Marduk" erau și următoarele zeități: La asirieni zeul principal era "Assur", al cărui nume însemna "binevoitor". Tot printre zeii principali locali se număra și "Ninib", zeul capitalei sumeriene, Ninive. Mai amintim, dintre numeroasele zeități asiro-babiloniene, "Tigrul" și
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
creștină. În perioada imperială se poate constata un anumit amestec între zeitățile venerate în culturi inițiatice, atributele lor devin interșanjabile și se pot subsuma unui caracter solar, ceresc. Acestuia îi sunt supuse toate personajele sau forțele divine, în maniera specifică henoteismului. Acest fenomen este influențat de monoteismul tipic cultelor din Asia Mică, care câștigă teren la Roma mai ales în decursul secolului al IV-lea. Datorită acestui sincretism misterele practicate de romani nu se excludeau reciproc, un individ putea să parcurgă
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
folosit numele Iahve, înlocuindu-l în sinagogă cu „Domnul” ("Adonai") Așa cum arată textul biblic citat la început, religia poporului Israel trebuia să fie una în care nu se permite adorarea altui zeu în afara de Iahve. Asta se numește monolatrie sau henoteism. În decursul timpului însă, evreii au preluat zeii popoarelor vecine lor, exemplul cel mai notabil fiind al regelui Solomon, care la început a urmat exemplul tatălui său David, pentru ca ulterior să cadă în idolatrie, fiind influențat negativ de multele sale
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
VIII-lea î.e.n. și a durat mai multe sute de ani, perioadă în care a cunoscut progrese și eșecuri succesive. În secolul al VII-lea î.e.n., după reforma lui Iosia, populația încă nu era sub influența monoteismului și nici a henoteismului (monolatriei), întrucât în casele evreilor se găseau încă statuete ale adoratei soții a lui YHWH, Așera. La sfârșitul secolului V î.e.n. evreii încă ezitau să adopte monoteismul absolut, după cum atestă papirusurile evreilor de pe insula Yeb (Elephantine), refugiați în Egipt din fața
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
politeist, orice practică și credință legată de cultul morților și într-o viață după moarte, presupunea acceptarea existenței șeol-ului (iadul iudaismului timpuriu), care în credințele canaaneene era sub dominația unui zeu de resort, ori preoții iahviști voiau să stârpească monolatria (henoteismul) populară. Concepțiile orientale în legătura cu cultul morților erau deci viguros atacate de către secțiunea monoteistă a clerului evreiesc (iahviștii), pentru că acestea știrbeau din unicitatea și puterea lui Iahve. În fața persistenței cultului morților și a necromanției conexe, partida monoteistă a fost
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
dezvoltarea limbilor ar trebui relaționată cu cea a sistemelor de credință. În acea vreme, scripturile vedice erau puțin cunoscute în Occident, deși exista un interes crescând în filozofia Upanișadelor. Müller considera că sofisticata filozofie upanișadică ar putea fi relaționată cu henoteismul primitiv al brahmanismului vedic timpuriu, din care aceasta a evoluat. A trebuit să călătorească la Londra pentru a analiza documente din colecția „"British East India Company"”. Cât a stat acolo, a convins compania să îi permită o ediție critică a
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
feminin/întuneric este găsit în multe (dar nu toate) tradițiile europene care derivă din filosofiile orfice și gnostice, o excepție notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină. Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului și în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretica a lui Akhenaten, atenismul, folosea vechea zeitate solară Aten că un simbol a unui zeu unic. Conceptul neolitic în legătură cu barca solară, soarele traversând cerul
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în politeismul degenerat a ideii Dumnezeului unic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Explanation of the Grand Mystery of Godliness (Londra, 1660). Termeni alternativi au fost propuși ca tot atâtea redefiniri și rafinări conceptuale, în cheie teologică ori filozofică, având ca punct de plecare diferite interpretări și viziuni cu privire la divin și/sau divinitate: „henoteism“ (Versnel, Assmann), „monolatrie“ (Schleiermacher, Müller), „menoteism“ (Cobb), „megateism“ (Chaniotis), „panenteism“ (Van den Bosch), „teomonism“ (Corbin). Prin urmare, întrucât conceptul de monoteism încarnează diferite „conținuturi“ și trăsături, în acord cu diferitele sale utilizări în diverse contexte, ipoteza conform căreia ar fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rituri, practici etc. Studii recente care problematizează înțelesurile și utilizarea termenului „monoteism“ cu privire la cele trei religii abrahamice simt nevoia lărgirii constelației semantice a conceptului, astfel încât el să poată fi aplicat, liber și adecvat, cu privire la contexte religioase diverse: „Monoteism, politeism și henoteism sunt constructe ale tradiției iudeo creștine. Ele exprimă o configurație mentală destul de diferită de cea a omului vechi. Aceste concepte, alături de categorii peiorative precum păgâni și idolatri, reflectă o raționalizare a istoriei, care nouă ne pare naturală, dar care nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a discuta în contradictoriu"), esoteric (gr. esoterikos "interior"), euristic (gr. heuriskein), exoteric (gr. exoterikos "exterior" în opoziție cu esoteric), fatum (lat. "ceea ce a fost spus, predestinat"), functor (lat. functus, de la fungi "a îndeplini un rol"), geștaltism (germ. Gestalt "structură, configurație"), henoteism (gr. henos "unu" și theos "zeu, dumnezeu"), lemă (gr. lemma "ceea ce este acordat, supoziție, teză"). Termeni de altă sursă: karma (în sanscr. "faptă, acțiune, răsplată"), nyaya (sanscr. "temei, concluzie, metodă, logică" în sanscrită), vede (sanscr. "cunoștiință, știință), vedic, upanișade (sanscr
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
încă simplă sau în cele foarte dezvoltate? În cele crescute lent sau în cele fondate direct? În cele mitologice sau în cele revelate? Iar pentru a continua întrebările: există mulți zei (politesim)? Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
verificate în alte pasaje biblice, ordinea evenimentelor n-ar trebui mai degrabă inversată, în sensul că a existat mai întâi o perioadă, mai scurtă sau mai lungă, în care religia a fost politeistă, urmată mai apoi de diferite forme de henoteism, adică de mărturisirea credinței într-un singur Dumnzeu limitată doar la poporul lui Dumnezeu, fără a-i afirma universalitatea (cf. textul tardiv 1Sam 26,19, în care David îl dojenește pe Saul pentru că l-a obligat, urmărindu-l, să se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui ’ēl (adică Dumnezeu). Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacob este partea lui de moștenire. Iată deci cum se explică misterul unei fraze care în textul ebraic tradițional nu are nici un sens. Inițial se referea la o formă de henoteism: fiecare popor era încredințat unei divinități (în ebraică expresia „fiul lui X” are deseori sensul de „individ din categoria X”), însă partea lui Yhwh era poporul său! 5.2. Alte trimiteri în Biblia ebraică Nu e vorba de un caz
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe idolii străini (cf. Jud 2,13). Celelalte ființe divine Din cele afirmate până acum în acest capitol reiese clar că, în perioada monarhiei regatelor lui Israel și Iuda, nu exista încă o adevărată concepție monoteistă, ci mai degrabă un henoteism de tip „teritorial” și probabil chiar „politic” care considera că zeul suprem Yhwh își alesese un rege și un popor care să fie obiectul iubirii și ocrotirii sale. Această divinitate, patron al regelui și a poporului, nu avea nici însușirile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
existența mai multor divinități, deseori constituite organic într-un panteon. Știința modernă a istoriei religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari care, pentru a spune așa, descriu situații aflate la jumătatea drumului dintre pozițiile citate. Între acestea amintim „henoteismul”, adică postura celor care, deși admit pluralitatea divinităților, recunosc supremația doar a unui dumnezeu, și „monolatria”, care desemnează cultul unei singure divinități, fără a exista o negație teoretică a celorlalte divinități. Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu „excludea” existența celorlalte divinități, rămânea însă ferm în a considera propriul zeu ca o divinitate supremă, superioară tuturor celorlalte. Până în secolul al VII-lea î.C., așadar, ne vom găsi în fața unei situații pe care am putea-o defini henoteism „tolerant” (astfel Pakkala, 1999), sau politeism „limitat” însoțit de o ușoară tendință spre monoteism. Începutul adevăratei concepții monoteiste ar trebui mutat puțin timp după aceea, ajungând cel puțin în epoca exilică, cu teologia lui Deuteroisaia (Is 43,10-11; 45,14
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oratorului nostru, Îi permite să Îl proclame pe Asclepiosxe "Asclepios" „stăpân al destinului său” (II, 36). Este vorba despre moira, mica „parte” a individului care se simte apărat de protecția personală a zeului; dar, În același timp, el, conform canoanelor henoteismului tipic al sentimentelor religioase ale epocii, poate fi aclamat ca Unicul (IV, 50), poate asuma o dimensiune cosmică amplă și se poate defini ca obiectul suprem al unei experiențe intelectuale de „unire mistică”. Căci spune Aristidis: Și Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]