66 matches
-
în trecut, la rădăcini,”o, Dobroge, pământ din care /renaște eterna cetate Tomis”... poetul descoperă frumusețea locurilor unde s-a născut. „Copacii aceștia sunt toți / voievozi frumoși și chiar cinici,/ simt caii din neam de-ostrogoți, / visătorii ce vin din „Hercinici”, „... ( Odă Dobrogei) Copilăria nu s-a pierdut, a rămas închisă în străfundurile ființei sale ca un izvor de lumină, un far ce-l poate apăra de tenebre. Poeziile poartă cu sine zbuciumul tacit al poetului Ioan Gheorghiță, poet care acceptă
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_volumul_undeva_la_poarta_ra_valentina_becart_1342944454.html [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
Acva Grup Timișoara, în anul 2002, într-una din cele 200 de peșteri din Munții Aninei» (p. 89), așadar, „mai exact-herodotic semnalând“, a doua parte a lucrării cuprinzând „istorii“ din cele mai vechi anotimpuri ale planetei, dinspre periodizările geologice, prehercinică, hercinică, alpino-carpatică etc., dinspre preistorie, cu Precambrianul / Azoicul, Paleozoicul, Mezozoicul, Neozoicul etc., și apoi, din zorii istoriilor încoace, prin epoca pietrei (paleolitic, mezolitic, neolitic), epoca metalelor etc., mergând, tot în „punctări prin date esențiale“, prin istoria antică, evmezică, modernă, până în zilele
ION PACHIA-TATOMIRESCU, PAGINI MONOGRAFICE ALE URBEI MINIERE ANINA DIN DACIA CARAŞ-SEVERINEANĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1495776967.html [Corola-blog/BlogPost/370594_a_371923]
-
austrieci, spanioli, români ș.a. practicând luteranismul, catolicismul dar și alte culte), învecinân- du-se cu Marea Nordului, Marea Baltică, Polonia, Cehia, Austria, Elveția, Franța, Luxemburg, Belgia, Olanda, Danemarca. Relieful este ordonat în trei sisteme bine definite: Marea Câmpie, în nord, masive muntoase hercinice, erodate, cu aspect de podiș și altitudini reduse, la mijloc (Harz, Rheinisches, Thüringen Wald, Schwöbischer Jura, Böhmer Wald, Schwarz Wald) și Alpii Bavarezi, în sud cu Platoul Bavariei. Fluvii lungi străbat zona și se varsă în mările din jur: Elba
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Grigore, notar al comunei Izvoarele și ulterior contabil șef la CAP, fiind bolnav după fotbal, a înființat în 1955 echipa Rapid Izvoarele și a fost cel care a avut câștig de cauză în privința stabilirii drumului în viață. Munții săi sunt Hercinicii, Ozana sa este Taița, biserica este cea ctitorită de străbunicul Afanase Tranulis, care pentru a i se da parohie și-a schimbat numele în Marinescu, iar satul Izvoarele a devenit pentru o clipă Humulești, datorită cărților sale. A inițiat Memorialul
PETRE MARINESCU- DRIBLINGURI PE GAZONUL AMINTIRILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Petre_marinescu_driblinguri_pe_gazonul_pompiliu_comsa_1356482202.html [Corola-blog/BlogPost/341520_a_342849]
-
Francez () este un masiv hercinic care ocupă partea central-sudică a Franței. Cu o suprafață de , fiind masivul cel mai vast din regiune. Este un masiv bătrân (format acum 500 de milioane de ani), cu o altitudine medie. Cea mai înaltă altitudine este de , în vârful
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
sunt o grupa muntoasă aparținând de Munții Dobrogei. Cel mai înalt pisc este Vârful Țuțuiatul, având 467 m. Acești munți reprezintă martorul rezidual cel mai evident al orogenezei hercinice de la sfârșitul Paleozoicului cu aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
granitice). Dobrogea de nord sau Dobrogea hercinico-chimerică este situată între cele două mari dislocații transversale Galați-Tulcea și Peceneaga-Camena, care reprezintă latura nordică a horstului dobrogean. În cuprinsul Dobrogei de nord, se disting din punct de vedere geologic trei zone:zona hercinica a Munții Macin, zona triasica a Tulcei și zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleași unități, cu deosebirea că în zona triasica au fost distinse două regiuni:Dealurile Niculițeluiui și Dealurile Tulcei. Podișul Dobrogei de nord se
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
5%, iar celelalte naționalități 10,5% dintre care lopoveni, ucrainieni, turci și tătari. Sub raport ecologic, Dobrogea de Nord constituie capătul vestic al unei catene ce se extinde spre est până în Asia Centrală, catena cu deformări în ciclurile orogenetice assyntic, caledonian, hercinic și alpin timpuriu. Datorită evenimentelor geologice îndelungate, în Podișul Dobrogei de Nord sunt patru compartimente structurale majore alcătuite din roci cristaline mezo și anchimetamorfice, roci magmatice intrusive și extrusive (granițe, diorite, sienite, riolite, bazalte) și roci sedimentare paleozoice și mezozoice
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
diorite, sienite, riolite, bazalte) și roci sedimentare paleozoice și mezozoice. Dobrogea de Nord reprezintă un orogen intraplacă. Terenurile ce apar astăzi și-au început evoluția în ciclul orogenetic Precambrian (foarte probabil, svecofeno-calian), având amprentele metamorfismului din orogenezele assyntică, caledoniana și hercinica. Ulterior, în Triasic-Jurasicul superior, prin deschiderea unui rift intraplacă, s-au acumulat între 500 și 300 m de roci sedimentare foarte variate (siliciclastice, de precipitație chimică, organogene). În faza orogenetica ecocimerică (intraneocomiană) are loc definitivarea aranjamentului actual al Dobrogei de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de ape. În Neozoic sedimente mai recente, fluviatile, continentale și eoliene, au acoperit podișurile și câmpiile, fiind la rândul lor erodate de topirea postglaciară de acum 12-9000 de ani. Printre aceste sedimente, loess-ul. Rocile cele mai vârstnice, din orogeneza hercinică de vârstă paleozoică, apar în Munții Măcinului.
Geologie () [Corola-website/Science/298339_a_299668]
-
face prin intermediul dealurilor subcarpatice. Diversitatea tipurilor genetice de relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural este pus în evidență de abrupturi și denivelări în Carpați și Podișul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii diferențiale a peneplenei. Relieful petrografic este dezvoltat pe roci cristaline în Carpați și Podișul Dobrogei. Relieful dezvoltat pe roci solubile reprezintă peste 20 % din teritoriul țării, mai relevant fiind relieful carstic din aria carpatică. Tot în Carpați
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean. Astfel, Munții Carpați, care se ridică până la peste 2 500 m, domină relieful României, altitudinea maximă de 2 544 m fiind în vârful Vârful Moldoveanu din Munții Făgăraș. Carpații sunt apreciați ca munți cu înălțime mijlocie și mică și
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
Germania Inferior și Germania Superior, situate de-a lungul Rinului inferior (nord) și superior (sud). "Germania Superioară" includea regiunea dintre Rinul superior și Dunărea superioară (regiunea Munții Pădurea Neagră, care a fost mai mare decât cea de azi; vezi Pădurea Hercinică). Romanii numeau această regiune "Agri Decumates" (teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
colinare a Transivaniei. Acest sector separă bazinul de sedimentare al Transilvaniei de marea depresiune panonică aflată spre vest. Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare paleogene în est și neogene în vest, care închid o serie de depresiuni: Depresiunea Șimleu, Depresiunea Lăpuș, Depresiunea Baia-Mare și Depresiunea Almaș-Agrij. Rețeaua
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
daci numindu-i geți. Vorbind despre suebi, Strabon spune că aceștia se învecinează cu geții, iar după Germania meridionala, care aparține suebilor, "îndată urmează teritoriul geților, la început îngust, mărginit la sud cu Istrul, în partea opusă cu munții Pădurii Hercinice și cuprinzând și o parte din munți; apoi se lărgește și se întinde spre nord până la tirageți." Strabon ne indică și limită de vest a geților, Dunărea Mijlocie, pe care o găsim și la Appian, acesta din urmă făcând diferența
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
izvoarele literare și epigrafice, fiind semnalați în munții Haemus și spre Dunăre. Despre locuirea geților în Slovacia și despre soborul lui Burebista avem mărturii de la autorii antici. Unul dintre aceștia este Cezar, care, delimitând hotarele germanilor, ne spune că: Pădurea Hercinica începe de la hotarele helveților, nemeților și râuracilor și se întinde în linie dreaptă paralel cu Dunărea, până la hotarele dacilor și anarților. De aici o ia la stanga, în direcția opusă fluviului și, datorită mărimii ei, atinge ținutul multor neamuri. Același lucru
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Dunărea, până la hotarele dacilor și anarților. De aici o ia la stanga, în direcția opusă fluviului și, datorită mărimii ei, atinge ținutul multor neamuri. Același lucru aflăm și de la Strabon: "...numai că unii dintre suebi locuiesc, după cum am spus în Pădurea Hercinica, alții în afara ei, învecinându-se cu ei". Continuitatea locuirii geților pe teritoriul de azi al Slovaciei, alături de alte seminții precum celții, poate fi urmărită, în stadiul actual al cercetării, și după moartea lui Burebista, până spre sf. sec.III și
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
milioane de ani în urmă) multiple mișcări tectonice care au dus la formarea unui lanț muntos cu o mare complexitate geologică. Aici sunt întâlnite aflorimente de șisturi cristaline constituite din roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, amfibolite, filite) atribuite Paleozoicului; roci magmatice hercinice; magmatite formate din roci intruzive (diorite, granodiorite, granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii. Din punct de vedere geomorfologic Munții Măcinului prezintă o diversitate reliefală (martori de eroziune
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
în 1040 sub numele de "geți" și "daci" ca mercenari în Polonia participând la război în vremea ducelui Cazimir Ana Comnena descrie românii în Alexiada folosind termenii "vlahi" dar și "daci": "dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud." Foucher de Chartres a menționat participarea românilor la Prima cruciadă din 1095 utilizând denumirea de "daci". A mai menționat și că o parte din cruciați au trecut prin "țara ungurilor". Chartres
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
20 m. Albia Oltului era lată din Vlăduleni și până în malul de la Ipotești. În urmă cu circa 300 de milioane de ani, pe aici trecea un lanț muntos, ce ținea din Dobrogea și până în Franța, numit de geologi azi Munții Hercinici. Ulterior, o parte a acestor munți s-au scufundat în oceanul ce-i înconjura. Forajele care se fac pentru descoperirea de petrol și gaze naturale la adâncimi de 1.500-2.000 m, dau de vârfurile foștilor munți. În picioare au
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat Imperiul Roman, insoțiți de "daci". Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că erau unguri. Totuși Ana Comnena arată că dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud, arătând astfel că "dacii" erau români Cumanii au făcut o incursiune și în Transilvania în 1092. Totuși, centrul puterii le-a rămas în continuare între Don și Nipru ("Cumania albă") până când
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
km nord-vest de Tulcea. Din punct de vedere administrativ, orașul cuprinde și satele Revărsarea și Tichilești. Relieful este alcătuit din formațiuni prealpine (șisturi cristaline, depozite sedimentare, magnetice, diabaze și porfire) alpine unde se conservă și amprente ale mișcărilor mai vechi (hercinice și acaledonice). Localitatea este așezată într-o zonă unde se întâlnesc Podișul Niculițelului cu Depresiunea Saon (Isaccea-Niculițel) și Lunca Dunării. Trăsăturile proprii reliefului colinar se regăsesc mai mult în partea de sud sud-vest, unde apar frecvent înălțimi ce depășesc 200
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
a Europei cunoscute de scriitorii din antichitate. Sursele antice sunt echivoce despre cât de extinsă era spre est. Toți sunt de acord că Pădurea Neagră, care se întinde la est de valea Rinului, a format partea de vest a Pădurii Hercinice. Peste Rin la vest se întinde Carbonaria Silva și pădurea din Ardeni. Toate aceste păduri seculare din antichitate reprezentau ecosistemul post-glacial temperat forestier de foioase din Europa. Resturi din această pădure, o dată-neîntreruptă, există sub mai multe denumiri locale: "Schwarzwald
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
denumiri locale: "Schwarzwald" (Pădurea Neagră), Odenwald, Rhön Spessart, "Thüringerwald" (Munții Pădurea Turingiei), Harz, Rauhe Alb, Steigerwald, Fichtelgebirge, Erzgebirge, Riesengebirge, Munții Pădurea Boemiei și pădurile din Carpați. Munții Mittelgebirge par să corespundă mai mult sau mai puțin unei porțiuni din munții Hercinici. Numele este citat de zeci de ori de mai mulți autori clasici, dar cele mai multe referințe nu sunt exacte (autorul face referire la ea ca și cum cititorul știe unde este pădurea). Prima referire la ea este făcută de Aristotel în "Meteorologica", care
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
conceptul de astăzi de "pădure neagră" nesfârșită i se datorează în mare parte lui Cezar. Numele dat de el pădurii este cel mai utilizat: "Hercynia Silva" (). Plinius cel Bătrân, în "Naturalis Historia", plasează regiunile estice ale "jugum Hercynium" (lanțul muntos Hercinic), în Panonia (azi Ungaria) și Dacia (azi România). De asemenea, el ne dă câteva idei despre compoziția sa, în care apropierea dintre arborii forestieri cauza lupte concurențiale între ei ("inter se rixantes"). El menționează stejarii săi gigantici . Dar chiar și
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]