41 matches
-
manifestări subculturale” care au o altă conotație. După G. Maranon, tipurile intersexuale recunoscute ca atare de specialiști sunt următoarele; hermafroditismul și pseudohermafroditismul; criptorhidia și hipospadiasul; ginecomastia; virilizarea și feminizarea; homosexualitatea. Le vom analiza pe fiecare în cele ce urmează. l. Hermafroditismul și pseudohermafroditismul Hermafroditismul este o formă de intersexualitate caracterizată prin coexistența în structura aceleiași gonade atât a țesutului ovarian, cât și a țesutului testicular. Este cazul cunoscut de „ovar virilizant”. Această anomalie genetică antrenează și o modificare corespunzătoare a organelor
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
au o altă conotație. După G. Maranon, tipurile intersexuale recunoscute ca atare de specialiști sunt următoarele; hermafroditismul și pseudohermafroditismul; criptorhidia și hipospadiasul; ginecomastia; virilizarea și feminizarea; homosexualitatea. Le vom analiza pe fiecare în cele ce urmează. l. Hermafroditismul și pseudohermafroditismul Hermafroditismul este o formă de intersexualitate caracterizată prin coexistența în structura aceleiași gonade atât a țesutului ovarian, cât și a țesutului testicular. Este cazul cunoscut de „ovar virilizant”. Această anomalie genetică antrenează și o modificare corespunzătoare a organelor sexuale, precum și a
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
precum și a caracterelor sexuale secundare și, în final, modificarea comportamentului și a personalității individului. Pseudohermafroditismul se caracterizează prin faptul că gonadele au, într-o mare măsură, o aparență monosexuală în contrast cu aspectul bisexual al individului respectiv. Acest aspect îl diferențiază de hermafroditism, la care structura bisexuală a gonadelor este evidentă. În cazul pseudohermafroditismului avem de-a face cu persoane cu aspect feminin, dar cu testicule sau cu persoane de aspect masculin, dar cu ovare. Sunt semnalate situații în care, după o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
al virtuților ancestrale bărbătești celebrate În poemele eroice, gen literar dispărut și el astăzi, cât și pe femeia Încă nemasculinizată. Mun cile de na tură masculină au diminuat feminitatea femeilor, precum cele de natură feminină l-au feminizat pe bărbat. Hermafroditismul social este În plin mers și marchează o epocă În istoria omenirii. Unde or mai fi existând, oare, acele comori de feminitate blon dă, pradă suavă supusă martirajului erotic sub strânsoarea brațelor voinice, aspre și păroase? Dispar blondele!... Cultivați blondele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac. Hm! Aș fi zis, dincolo de teoria aia cu hermafroditismul libărcilor, că era mai degrabă o gândăciță. M-am întors spre ea cu curiozitate: "Și cum vrei să te numești?" S-a blocat toată. Dar imediat a găsit o replică neașteptat de lingușitoare. Sau, la naiba, sinceră. În fond, discutam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
băiat). Ace(a)sta din urmă, Calliope (mai tîrziu, Cal), naratoarea/naratorul textului, este, cu adevărat, receptoarea/receptorul "blestemului" originar, al combinației defectuoase de ADN identic (provenit din consangvinizare), suferind de "sindromul deficitului de 5-alfa-reductază" ori, mai pe scurt, de hermafroditism. În Calliope se răsfrînge pedeapsa păcatului arhetipal, aseme nea unei profeții (fatidice) de oracol olimpian. Tragedia ei/lui se consumă pe falia implacabilității de destin (de fatum malus, mai precis), întocmai ca la Oedip al lui Sofocle. În pofida fatalității biologice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie devorat de câini" ș.a.m.d. Mai aflăm și alte "minunații" din introducerea lui S. Țesu: Afrodita și Hermes au născut un "androgen" (iar sic!), pe care l-au numit Hermafrodit. "Astăzi se știe însă că, intervine doct Țesu, hermafroditismul nu este decât o aparentă, neputând există în natură". Cam asa debutează Enciclopedia erotică. Mai găsim în interior și file de Dicționar, la fel de prost și de prețios scrise: "Sărutul este un simbol al uniunii și al adeziunii reciproce" (îți vine
Despre amatorism în coperti lucioase by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/17587_a_18912]
-
și mi-am format statura completă, cu vreo doi centimetri și jumătate mai mare decât Înălțimea lui. ― Noi suntem aici, scumpete, spuse Tessie. ― Nu plecăm nicăieri, spuse Milton. Peter Luce era considerat cel mai mare expert pe plan mondial În hermafroditismul uman. Clinica de Disfuncții Sexuale și Identitate de Gen, pe care o fondase În 1968, devenise punctul de reper pentru studiul și tratamentul cazurilor de gen ambiguu. Era autorul unei lucrări de sexologie de mare Însemnătate, Vulva Oraculară, care devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
treabă, dar omenirea mai avea de așteptat Încă o sută de ani până să apară Peter Luce și să o ducă la bun sfârșit. În 1955 Luce a publicat un articol intitulat „Multe drumuri duc la Roma - Conceptele sexuale ale hermafroditismului uman“. În douăzeci și cinci de pagini de proză la obiect, clară și răspicată, Luce argumentase faptul că genotipul este determinat de o multitudine de influențe: sexul cromozomial, sexul gonadic, hormonii, structurile genitale interne, organele genitale externe, și, lucrul cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la criteriul lui Klebs În favoarea criteriilor lui Luce. Pe baza acestui succes, doctorului Luce i s-a oferit posibilitatea să fondeze Secția Psiho-hormonală la New York Hospital. Pe vremea aceea consulta mai ales copii cu sindrom androgenital, forma cea mai comună de hermafroditism feminin. Se descoperise că hormonul cortizol, sintetizat recent În laborator, oprea virilizarea pe care o sufereau aceste fetițe În mod natural și le permitea să se dezvolte ca femei normale. Endocrinologii administrau cortizolul, iar Luce supraveghea dezvoltarea psihosexuală a fetițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar și în formă: reinterpretarea contemporană, cu tușe și mixaje actuale a bătrânului și sigurului gen saga. Cu câteva observații în favoarea lui Eugenides: el are curajul să înlocuiască gravitatea senzaționalistă de tip istoric cu una de tip personal - genocid versus hermafroditism - și adoptă un stil narativ mult mai ingenios, cu inserții de persoana I și treceri mai surprinzătoare de la un plan temporal la altul, spre deosebire de tehnica aproape clasică, de alternație, a lui Elif Shafak. Cartea merită citită, din toate punctele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
urmă vestea ajunse unde trebuie și starețul Împreună cu gemenii luară drumul capitalei. Aici starețul fu supus unor investigații serioase și, după trei luni, medicii unei clinici de obstetrică și ginecologie reușiră să dezlege și misterul noului Zosima. Diagnosticul fusese pus: hermafroditism posibil de autoprocreație. Minunea o făcuse un anumit canal care lega testiculele sale și aparatul ovarian hipertrofiat. Canalul fusese astupat, aproape sclerozat, dar, printr-un capriciu al naturii, el se deschisese din nou Într-un moment În care organele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
venerică, intelectuală și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a marelui Eros ă...î. Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
identității sale. Poate revela dificultatea propriei situări sau a situării celuilalt în funcția sau în comportamentul său, dar și o dorință de atotputernicie: de a fi în același timp și bărbat, și femeie. În plan psihologic, tematica androginului sau a hermafroditismului trimite la implicațiile stadiului falic. Între trei și șase ani, copilul învață diferența dintre sexe (identitate sexuală) și restricția pe care o presupune. Recunoașterea diferenței dintre sexe se poate traduce prin «eu sunt băiat și nu voi fi niciodată fată
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Acceptându-și sexul, copilul renunță la sexul opus, pe care nu îl posedă și nu îl va poseda niciodată. Percepe astfel - la un nivel simbolic - diferența dintre indivizi, limitările propriei puteri, ceea ce constituie o renunțare la atotputernicie. În această viziune, hermafroditismul este un eșec al recunoașterii diferenței dintre sexe, existând dorința de a vrea să fie în același timp și băiat, și fată, și deci un atașament față de atotputernicia originar. Iar androginul, din punctul de vedere al lui Jung, reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]