9 matches
-
o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor pentru că nu țin cont de atributele modernității sale se ridică Theodor Codreanu arătând, de pildă, că "heterogenia rimbaldiană a eului" a fost confirmată atât de poetul francez cât și de Eminescu însuși. Dacă Baudelaire este considerat unanim părintele poeziei moderne, iar Rimbaud un modern prin excelență, asupra lui Eminescu planează încă incertitudini în această privință. Sunt acceptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumii". "Criza sacrificială" e interpretată în analogie cu aceea christică, a ciobanului moldovean din Miorița și cea din Monastirea Argeșului, criză în care este implicată totdeauna violența. Theodor Codreanu apelează la ontologia arheității creată de poetul nostru, invocând filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul monstruos" (Cain și Abel, Eteocle și Polynice, Sarmis și Brigbel), teoria eminesciană a dublului binom, "violența benefică fondatoare", pentru a demonstra că victima ispășitoare devine zeitatea grupului, că orice mit se naște dintr-un act sacrificial, înseamnă "contrapunerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
străine propriei identități, constituie un spor de arheitate. Eminescu spunea, urmând ideea identității numerice din budism, că într-un om se ascund nenumărați oameni, pe care geniul îi descoperă cu forța iluminării lăuntrice. Cam în aceeași vreme, Rimbaud vorbea de heterogenia eului, iar, mai târziu, ca să dau un exemplu celebru, Pessoa și-a descoperit peste 70 de heteronimi creatori. Dar aceasta e o întărire, iar nu o pierdere de identitate. Din păcate, în individualismul postmodern tendința e dispariția persoanei, pe când în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prevalentă în nordul Marii Britanii și în nordul Irlandei decât în Anglia și Țara Galilor. Cele mai multe zone continentale ale Europei par să fie un amestec format din grupuri etnice distincte, amestecate de secole de mișcări populaționale, cu rate diferite ale frecvenței. Această heterogenie genetică face interpretarea studiilor epidemiologice dificilă. În Saxonia de Sud, Germania, incidența anuală a crescut de la 2,6 la 100.000 locuitori la 4,6 la 100.000 locuitori, iar prevalența a crescut de la 51 la 118 la 100.000
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
făcut-o cei de până acum. Odată cu conturarea conștiinței literare din perioada clasicismului sunt deschise căile expansiunii. Încercarea de desprindere de spațiul culturii evidențiază dorința de autonomizare a literaturii. Este perioada estetizării. Dar, în același timp, se poate observa și heterogenia cauzată de relația literaturii cu celelalte domenii ale vieții, societății etc. Pare paradoxal că perioada cu cea mai „înfloritoare” literatură este pusă sub semnul verbului a pierde. Și-a greșit literatura direcția, nu-și mai găsește drumul? Se pară că
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
limbaj ermetic. Paralel însă, și chiar concurent cu literatura sacră, se formează conceptul de literatură profană, laicizarea apare treptat și în definirea și economia actului literar. Laicizarea deschide drum, în primul rând, a ceea ce se va numi estetizarea, autonomizarea și heterogenia literaturii: „Ieșită din sfera sacralității dominante, literatura poate să se cultive și să se gândească, tot mai liber, pe sine și pentru sine, să se deschidă spre cât mai multe valori” În același timp, laicizarea introduce în literatură un principiu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și primele rezistențe împotriva accepțiilor pur ideologice, sociale și economice ale literaturii. Secolul al XVIII-lea deschide totodată epoca marilor valori heteronomice ale literaturii. II.2. Estetizare / Autonomie Secolul al XIX-lea constă într-o enormă bifurcare între estetizare și heterogenie, dintre autonomia și determinismul literaturii. Estetizarea scoate pe primul plan preocupările pentru definirea specificului literar, literatura luptă pentru autonomizare, heterogenia - determinismul cauzal-istoric și conținutul ideologic. Noile paradigme produc două tipuri de definiții ale literaturii care au în 46 vedere fie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
valori heteronomice ale literaturii. II.2. Estetizare / Autonomie Secolul al XIX-lea constă într-o enormă bifurcare între estetizare și heterogenie, dintre autonomia și determinismul literaturii. Estetizarea scoate pe primul plan preocupările pentru definirea specificului literar, literatura luptă pentru autonomizare, heterogenia - determinismul cauzal-istoric și conținutul ideologic. Noile paradigme produc două tipuri de definiții ale literaturii care au în 46 vedere fie sensul îngust, strict specific al ideii de literatură, fie sensul larg, extensiv. Ideea autonomiei artei nu era o noutate la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
curs bancar, iar un articol celebru al lui Zola, L’Argent dans la littérature, rezumă întreaga problemă. Toate aceste probleme duc și la crearea unei legislații corespunzătoare. În 1858 are loc la Bruxelles primul congres consacrat „proprietății intelectuale și literare”. Heterogenia literaturii atinge astfel punctul său maxim și cel mai caracteristic dintre toate. Secolul XIX, scientist și pozitivist până la exces, deschide era marilor reducționisme și definiții unilaterale ale literaturii. Capitolul. III A PIERDE III.1. Reducționism și pulverizare Sub presiunea unor
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]