6 matches
-
însemnând „nume”. Se poate referi la două sau mai multe concepte lingvistice, care se desemnează „același nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu și necesită dezambiguizare. Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificată urmărind tabelul alăturat în care "omonimia", "homografia", "homofonia", "heteronimia", "heterografia", "polisemia" și "capitonimia" sunt explicate separat, prin diferențiere, într-o modalitate cuantificată. Deloc surprinzător, pot exista neclarități sau ambiguități chiar în cazul unor surse considerate „sigure”. Intrarea pentru „omonime” în "Enciclopedia Britanica" (ediția a 14-a) spune că „omonimele
Omonimie () [Corola-website/Science/317519_a_318848]
-
pe Ricardo Reis din păgînism și în "derivație juxtapusă" cu acesta îi apare un nou individ. Scrie, fără pauze și corecturi, "Oda triumfală" și astfel se "naște" și Álvaro de Campos. În notele pe care Pessoa le-a scris "Despre heteronimie în concepția ei generală", în ultimul paragraf face următoarea precizare: "Niciodată nu sînt mai portughez ca atunci cînd mă simt diferit de mine - Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Álvaro de Campos, Fernando Pessoa, și toți cîți au fost sau cîți vor
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
prin lipsa oricărei metafizici) scriere literară a unui autor român contemporan.” Pe scurt, subiectul novellei stă pe un set de coincidențe în nici un fel explicabile. Borges și Pessoa se întâlnesc printr-o transmigrație de care se face răspunzător unul dintre heteronimii celui din urmă. Întâi, Borges e aruncat din apartamentul său situat la etajul patru al unui bloc din Calle Maipú 994, Buenos Aires, direct în cafeneaua din Chiado, Lisabona, în care retractilul Pessoa își face, așa zicând, veacul de singurătate. Apoi
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
Desigur, Borges nu știa, dar își putea imagina. În timp ce Manguel - care avea, poate, o voce asemănătoare cu cea a unuia dintre poeții creați de Pessoa - îi citea, Borges visa că tânărul cititor argentinian ar fi fost, într- adevăr, unul dintre heteronimii imaginari, - Ricardo Reis, să spunem. Deci, și-l închipuia pe Ricardo Reis citindu-i gândurile lui Fernando Pessoa. În felul acesta determinase locul unuia dintre acei alter ego ai lui Pessoa, dar rămâneau încă trei de plasat în închipuire. Pe
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
o cafea tare; se simțea cam plutitor după călătoria lui transatlantică - sau pe unde l-o mai fi purtat actul lui de disoluție. Sperase că întâlnirea cu Pessoa o să-i ofere o perspectivă mai profundă asupra gândirii omului care plăsmuise heteronimii. Borges n-ar fi putut să-și închipuie că norii dezlânați ai gândurilor lui fuseseră interceptați de radarul de sidef al lui Caeiro/de Campos: era convins că numai forța mentală a lui, a lui Borges, îl teleportase peste Atlantic
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
tinde să distrugă întregul sistem de valori nu numai ce i se opune direct, dar care se vrea doar paralel, marginal, deci liber și independent. Cu alte cuvinte, valorile oficiale neagă în mod radical teoretic și practic totalitatea valorilor autentice. Heteronimia lor este imperativă, abuzivă și represivă, expresie directă a statului polițist în domeniul cultural. Teoria valorilor pure pare o aberație scandaloasă și intolerabilă. Ceea ce un sociolog român, uitat pe nedrept (Mihai Ralea), numea sancțiunile premiale, sunt impuse, în sfârșit, printr-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]