46 matches
-
a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat cu Sfântul Duh, constituie măsura Moralei creștine. Omul este cu adevărat
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Rececenzie_parintele_ieromonah_dr_teofan_mada_.html [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat cu Sfântul Duh, constituie măsura Moralei creștine. Omul este cu adevărat
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_teofan_mada_.html [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
Majoritatea speciilor sunt nearipate (aptere), la altele numai masculii au aripi. Aripile, când există, sunt homonome, cu nervația redusă, cele anterioare puțin mai scurte. Capul este prognat, mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
când există, sunt homonome, cu nervația redusă, cele anterioare puțin mai scurte. Capul este prognat, mare, oval, cu clipeu mare și antene moniliforme de lungime medie. Toracele este heteronom, cu protoracele mai mic, mezotoracele fiind segmentul cel mai mare. Picioarele heteronome, tarsele din trei articole. Pe tarsul primei perechi de picioare se află o glandă sericigenă, cu care-și țes culcușul pe pământ. Abdomenul este alcătuit din 10 segmente, ultimul înzestrat cu o pereche de cerci scurți biarticulați, asimetrici la masculi
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
dobândit autonomie, aceasta având caracter politic și/sau cultural, mai degrabă decât lingvistic. Sunt și limbi care au avut autonomie, unele având și o literatură, dar au pierdut-o, cum sunt limbile scots, provensală și germana de jos, devenind dialecte heteronome față de limbile engleză, franceză, respectiv germană. Standardizarea limbilor care aveau demult o literatură a început prin standardizarea limbii acesteia, iar normele acestei limbi literare au fost considerate demne de urmat de către toți utilizatorii limbii. Prin urmare, limba standard era limba
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
introdus în studiile despre limbi și dialecte noțiunile de autonomie și heteronomie. Folosind noțiunile lui Kloss și ale lui Haugen, Trudgill definește limba "ausbau" ca o varietate standard autonomă, împreună cu toate acele dialecte nestandard din continuumul dialectal respectiv care sunt heteronome față de acea varietate standard, adică dependente de ea. Trudgill (2004) deosebește limbi "ausbau" elaborate în cadrul formării statelor naționale și limbi "ausbau" elaborate fără un asemenea cadru. În prima categorie există exemple din primul val de formare de asemenea state, precum
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
formării statelor naționale și limbi "ausbau" elaborate fără un asemenea cadru. În prima categorie există exemple din primul val de formare de asemenea state, precum cea a limbii norvegiene după obținerea independenței Norvegiei în 1814, pe baza dialectelor care fuseseră heteronome față de limba daneză, și exemple relativ recente, bunăoară instituirea limbii luxemburgheze ca limbă națională în 1984. Totodată, Trudgill constată un fenomen "ausbau" actual, care n-ar fi național, ci etnolingvistic, existent la minoritățile lingvistice. Cazurile tendințelor de autonomizare sunt relativ
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
serviciilor sau de valorile academice esențiale ale universității. „Turnul de fildeș” universitar pare să fi fost dărâmat și înlocuit de logica exclusivă a pieței. Deși bazată pe autonomia instituțiilor care o edifică, piața universitară a fost și a rămas eminamente heteronomă. Pe de altă parte, universitatea are propria cultură academică, rezultată din istoria atât de bogată și conflictuală a ideilor și inovațiilor cognitive și tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de a fi unică și unitară, cultura academică (universitară) a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
studierea religiei și a mitului au făcut uz, În demersul lor, de instrumente sistemice. Printre cei mai importanți se numără Emile Durkheim, Georges Dumezil și Mircea Eliade. Durkheim și Dumezil au crezut, contrar lui Lévi-Strauss și Eliade, că religia este heteronomă, respectiv că ea codifică relații de ordin social. Dimpotrivă, Eliade a subliniat autonomia și ireductibilitatea religiei și s-a străduit să-i delinieze structurile de adâncime. A făcut acest luciii repunând În circulație vechiul instrument al fenomenologiei religioase, inventat În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orale 2.2.1. Reprezentări și dezvoltare cognitivă Într-o serie de studii clasice (1932, 1978), Jean Piaget analizează modul în care copilul își formează o concepție despre lume, despre judecata morală, despre spațiu și timp. Evoluția gîndirii egocentrice și heteronome (tipică indivizilor foarte tineri) către un tip de reprezentare cooperativă și negociată a regulilor și mai apoi către o anumită autonomie a individului este, în fiecare fază de dezvoltare, asociată tipurilor de relații și de interacțiuni instaurate cu adulții și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la profet și credinciosul la salvator; dar celui care făcuse din rațiune firul conducător al propriei existențe nu-i mai rămânea, ca singură virtute, decât exercițiul radical al rațiunii. Rațiunea își păstrează luciditatea doar dacă nu se supune nici unui principiu heteronom, ci își dă sieși propria lege și propria formă: puterea rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este dacă putem vorbi, și în cazul formării sistemului de valori, despre stadialități, despre anumite regularități statistice. J. Piaget (1980) a desprins trei principale etape în dezvoltarea judecăților morale la copii: etapa inițială, a respectului unilateral față de adult, cu morala heteronomă, în care forța regulii depinde de prezența fizică a celor mai în vârstă; etapa a doua este aceea a „realismului moral”, a raportării la norma morală în sine, a concepției responsabilității obiective, în lumina căreia evaluarea comportamentului de către copil se
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Individul acționează în conformitate cu valorile sale, chiar dacă nu funcționează constrângeri și sancțiuni exterioare și chiar dacă aceste valori nu sunt în consens cu cele statornicite în mediul social din care face parte. Cercetările ulterioare celor piagetiene au confirmat, așadar, trecerea de la morala heteronomă (a constrângerii din exterior) la cea autonomă (a condiționării din interior), printr-o fază intermediară a reificării normelor, a considerării lor în afara împrejurărilor concrete și a intenției actorilor sociali. Această transformare are loc pe platforma obiectivă a cooperării interindividuale în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
autorul acestui subiect din Handbook of Social Psychology (1998), insistă asupra ideii că trebuie luate în considerare în cel mai înalt grad și teoriile formării și dezvoltării cognitive a judecăților morale, datorate în special lui J. Piaget (trecerea de la morala heteronomă la cea autonomă) și lui L. Kohlberg (stadiul preconvențioanl, convențional și postconvențional). A te comporta prosocial înseamnă să știi la modul rațional cum să o faci. D. Batson admite, în continuare, că rațiunea morală, o dată însușită, poate deveni motiv ultim
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al operei literare, autonomă ca esență și heteronomă ca inserție în social. Studiul Critica sociologică (1983) completează demonstrația riguroasă și uneori pedantă din lucrarea anterioară printr-o tentativă de a fixa statutul criticii sociologice cu obiect și metodologie specifice. Trasând distincțiile necesare în raport cu sociologia literaturii, critica literară sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
de autocompătimire și autodistructiv de Hauptweh descris de Thomas Mann și de alții -, iar acest lucru le reduce capacitatea de a trăi democratic. De fapt, regimurile democratice sînt cele mai solicitante dintre toate regimurile politice. Spre deosebire de toate formele de guvernare heteronome, democrația cuprinde proceduri de a ajunge la decizii colective în domeniile societății civile și structurilor de stat, separate instituțional dar cu legături între ele, prin controverse publice neviolente și prin compromisuri vizînd împărțirea puterii, totul prin participarea, cît mai deplină
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și sentimentelor”, este concentric, posesiv, incorporativ, senzitiv, perceptiv. - Verde-albăstrui reprezintă “elasticitatea voinței” și este: concentric, pasiv, defensiv, autonom, reținut, neschimbabil. - Roșu-oranj reprezintă “forța voinței” și este: excentric, activ, autonom, locomotor, competitiv, operativ. - Galben-strălucitor reprezintă “spontaneitatea” și este “excentric” activ, proiectiv, heteronom, expansiv, aspirativ, explorativ. În ceea ce privește culorile auxiliare, specialiștii spun că preferința pentru una din următoarele: gri, negru, maro este considerată ca indicând o atitudine negativă în fața vieții. Din această perspectivă însușirea culorilor de către copil este un aspect important al dezvoltării sale
Caleidoscop by Oana Agheorghiesei, Irina Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93500]
-
care structura constrânge acțiunea.310 Naționalismul a adus cu el noțiunea abstractă a cetățeniei, înlocuind auto-identificarea cu a fi subiectul unui stat sau al unui prinț. Autorul prezintă trei schimbări epocale ale sistemului internațional, și anume tranziția de la ordinea medievală, heteronomă, feudal-teocratică la sistemul bazat pe suveranitatea dinastică (Augsburg, 1555), cea de-a doua este tranziția de la sistemul Ausburg la sistemul suveranității teritoriale (sistemul westfalic, 1648); cea de-a treia tranziție este către sistemul suveranității naționale (primul sistem post-westfalian). Variațiile privind
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
actorului este o componentă critică a structurii "identităților și intereselor" care variază de-a lungul timpului istoric și care generează schimbări epocale în sistemul internațional. În continuarea celor trei schimbări epocale ale sistemului internațional, și anume tranziția de la ordinea medievală, heteronomă, feudal-teocratică la sistemul bazat pe suveranitatea dinastică (Augsburg, 1555), apoi trecerea la sistemul suveranității teritoriale (sistemul westfalic, 1648) și, ulterior, tranziția către sistemul suveranității naționale (primul sistem post-westfalian), conform teoriei lui Hall, auto-identificarea indivizilor cu umanitatea creează premisele unei alte
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
rațiunea are tendința de a deveni contradictorie, transformându-se într-o piedică pentru înțelegerea și progresul umanității 8. În Critică rațiunii practice, prin care Kant înțelege moralitatea, conformarea voinței cu datoria în vederea binelui, conformare autonomă, provenind din convingeri proprii, nu heteronoma, dictată de rațiuni exterioare și de eventualitatea sancțiunilor decurgând din nerespectarea unei legi - omul devine lucrul în sine, chiar dacă el se percepe în continuare ca fenomen. Gândind și acționând moral, în maniera autonomă, omul poate rupe fluxul inexorabil al necesității
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
populiști de dreapta sau de stânga. Ansamblul acestor poziții este constitutiv pentru această configurație socială particulară care este «literatura română» și care poate fi reprezentată că un model invers al câmpului literar francez, sau chiar al unuia dintre sub-câmpurile sale heteronome. Dacă s-a putut vorbi de literatură română că o «colonie a literaturii franceze», acesta se datorează faptului că influențele puteau fi identificate chiar și la cei mai convinși autohtoniști (precum adrepții români ai lui Mauras În anii ’30, de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
punct obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. În concordanță cu direcția generală a evoluției cognitive este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă (preia norme, reguli, interdicții, valori) din anturajul imediat, fiind neselectivănesituativă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația. Apoi ea devine autonomă, prin interiorizarea și implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. II.2.Vârstele școlare. Caracterizare psihologică. II
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
rămâne punctul obligatoriu în intersecția dezvoltării cognitive (această teorie nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raport și referință). După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă, preia norme, interdicții, valori din anturajul imediat fiind neselectivă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația, apoi aceasta devine autonomă prin 56 implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronomă, autonomă în judecata morală cu implicații în
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă, preia norme, interdicții, valori din anturajul imediat fiind neselectivă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația, apoi aceasta devine autonomă prin 56 implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronomă, autonomă în judecata morală cu implicații în conduita morală a fost punctul de plecare a lui Kohlberg. B. Stadialitatea morală - Kohlberg I Nivelul premoral sau preconvențional (4/10 ani) Standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului cum ar fi
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
importantă a situațiilor obiective reprezentate constă, pentru Ingarden, în redarea și arătarea calităților metafizice determinate. Acest lucru este posibil, spune Ingarden, datorită posibilității perceperii calităților metafizice în diferite situații. Calitățile metafizice sunt concretizare și redate prin intermediul obiectivităților reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau "agreabil", înțeleși ca experiență perceptuală ce oferă plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]