46 matches
-
al scopurilor" pe care Kant îl întrezărea, optimist, în mijlocul dezolantei lumi a fenomenelor, spre adoptarea de către subiect a maximelor având capacitatea de a fi universalizate, acționând astfel autonom, din convingere, din conștiința datoriei pe care o are față de societate, nu heteronom, adică supunându-se involuntar unor reguli de teama repercursiunilor cauzate de nerespectarea lor. Împotriva intelectului și a lumii fenomenale de care acesta depinde, rațiunea proclama libertatea subiectului și desprinderea acestuia din fluxul cauzalității fenomenologice prin intermediul moralității care eliberează și înnobilează
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
utilitatea un înlocuitor al valorii? Consider relevantă acesta întrebare, precum și multe altele care privesc elemente fundamentale ale vieții noastre fără de care dispariția noastră este iminentă: prietenia, dragostea, adevărul, binele, compasiunea, dreptatea. Acestea exprimă valori intrinseci; a le impune o natură heteronomă echivalează cu anihilarea lor. (În momentul în care te întrebi dacă o prietenie este folositoare o ucizi.) O persoană sau o societate pentru care utilitatea este masură vieții este una fundamental lipsită de iubire, de compasiune, prietenie, golită de adevăr
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
rațiunea are tendința de a deveni contradictorie, transformându-se într-o piedică pentru înțelegerea și progresul umanității 8. În Critică rațiunii practice, prin care Kant înțelege moralitatea, conformarea voinței cu datoria în vederea binelui, conformare autonomă, provenind din convingeri proprii, nu heteronoma, dictată de rațiuni exterioare și de eventualitatea sancțiunilor decurgând din nerespectarea unei legi - omul devine lucrul în sine, chiar dacă el se percepe în continuare ca fenomen. Gândind și acționând moral, în maniera autonomă, omul poate rupe fluxul inexorabil al necesității
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat cu Sfântul Duh, constituie măsura Moralei creștine. Omul este cu adevărat
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat cu Sfântul Duh, constituie măsura Moralei creștine. Omul este cu adevărat
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției cognitive, este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă (preia norme, reguli, interdicții, valori etc.) din anturajul imediat, fiind neselectivă, nesituativă, rigidă și vizând doar fapta, nu și motivația. Apoi ea devine autonomă, prin interiorizarea și implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronom-autonom în judecata moralăă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
întreținere, de corectare, etc. La acestea putem adăuga și ”funcția auxologică - de dezvoltarea fizică și psihică, funcția conativă - de împlinire a unor nevoi de mișcare și funcția integrativ socială” MIHAI EPURAN op.cit. (2005) ”Plastia” corporală MIHAI EPURAN (ibidem), de sorginte heteronomă sau autonomă (n.n.), rezultată prin modelarea sau remodelarea corpului uman, prin optimizarea marilor funcțiuni sistemice și organice, prin conotațiile sale de natură psihică, cu vechime milenară. Mens sana in corpore sano, devine astfel, un domeniu fundamental al activităților umane, în
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
motrică, de optimizare și dezvoltare a capacității motrice, este una din problematicile mai puțin abordate, din punct de vedere didactic, în relația antrenor-sportiv. Așa cum am mai subliniat, rareori se întâlnește termenul de didactică în antrenamentul sportiv, privit ca un proces heteronom, cu valențe instructiv-educative. Încadrarea antrenorului, în profilul profesional al unui pedagog, nu se regăsește în majoritatea studiilor sau lucrărilor referitoare la Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Calitățile de ordin pedagogic sau, prin extensie, cele de cercetător, ale unui antrenor, sunt
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
populiști de dreapta sau de stânga. Ansamblul acestor poziții este constitutiv pentru această configurație socială particulară care este «literatura română» și care poate fi reprezentată că un model invers al câmpului literar francez, sau chiar al unuia dintre sub-câmpurile sale heteronome. Dacă s-a putut vorbi de literatură română că o «colonie a literaturii franceze», acesta se datorează faptului că influențele puteau fi identificate chiar și la cei mai convinși autohtoniști (precum adrepții români ai lui Mauras În anii ’30, de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este dacă putem vorbi, și în cazul formării sistemului de valori, despre stadialități, despre anumite regularități statistice. J. Piaget (1980) a desprins trei principale etape în dezvoltarea judecăților morale la copii: etapa inițială, a respectului unilateral față de adult, cu morala heteronomă, în care forța regulii depinde de prezența fizică a celor mai în vârstă; etapa a doua este aceea a „realismului moral”, a raportării la norma morală în sine, a concepției responsabilității obiective, în lumina căreia evaluarea comportamentului de către copil se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Individul acționează în conformitate cu valorile sale, chiar dacă nu funcționează constrângeri și sancțiuni exterioare și chiar dacă aceste valori nu sunt în consens cu cele statornicite în mediul social din care face parte. Cercetările ulterioare celor piagetiene au confirmat, așadar, trecerea de la morala heteronomă (a constrângerii din exterior) la cea autonomă (a condiționării din interior), printr-o fază intermediară a reificării normelor, a considerării lor în afara împrejurărilor concrete și a intenției actorilor sociali. Această transformare are loc pe platforma obiectivă a cooperării interindividuale în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
autorul acestui subiect din Handbook of Social Psychology (1998), insistă asupra ideii că trebuie luate în considerare în cel mai înalt grad și teoriile formării și dezvoltării cognitive a judecăților morale, datorate în special lui J. Piaget (trecerea de la morala heteronomă la cea autonomă) și lui L. Kohlberg (stadiul preconvențioanl, convențional și postconvențional). A te comporta prosocial înseamnă să știi la modul rațional cum să o faci. D. Batson admite, în continuare, că rațiunea morală, o dată însușită, poate deveni motiv ultim
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
chiar personalități marcante ale domeniului, cum ar fi Lucien Goldmann sau Robert Escarpit -, precum și pe cele ale noii critici, care absolutizează literatura ca text fără referent exterior, teoreticianul ține seama de dublul caracter al operei literare, autonomă ca esență și heteronomă ca inserție în social. Studiul Critica sociologică (1983) completează demonstrația riguroasă și uneori pedantă din lucrarea anterioară printr-o tentativă de a fixa statutul criticii sociologice cu obiect și metodologie specifice. Trasând distincțiile necesare în raport cu sociologia literaturii, critica literară sau
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
serviciilor sau de valorile academice esențiale ale universității. „Turnul de fildeș” universitar pare să fi fost dărâmat și înlocuit de logica exclusivă a pieței. Deși bazată pe autonomia instituțiilor care o edifică, piața universitară a fost și a rămas eminamente heteronomă. Pe de altă parte, universitatea are propria cultură academică, rezultată din istoria atât de bogată și conflictuală a ideilor și inovațiilor cognitive și tehnologice, a producției și reproducției acestora. Departe de a fi unică și unitară, cultura academică (universitară) a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre vocația autonomă și cea heteronomă a literaturii - obiect al unui contencios milenar. Căci literatura reprezintă un „în-sine” care întotdeauna a dispus de mijloace ca să se prezinte cititorului drept un „pentru-altul”. Abandonând semnalmentele și constantele, Biografia... urmărește ce s-a petrecut pe verticala istoriei. Cele două
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul al XIX-lea are un statut cu totul aparte și pune în cauză pentru prima oară însăși norma
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre rațional și poetic. Sâmbure incandescent cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul profită de dispariția cenzurii ca să încerce prima tratare sistematică și de anvergură a chestiunii. Demonstrația urmează două direcții esențiale
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
rapide și-a interiorizat valori și norme. pe care societatea i le-a inculcat în copilărie, se conduce după propria lor conștiință. Alt tip de sportiv ar fi caracteristic pentru civilizația capitalistă a secolului al XIX-lea; sportivul devine individul heteronom, care se conduce după ideea care crede că și-o fac alții despre el. Un sportiv, o persoană cu anumite disponibilități fizice, își construiește idealul fericirii pornind de la imaginea sa de virtual învingător într-o competiție, cu doi sau mai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
asistăm la slăbirea puterii democrației asupra ei înseși, pe de alta, la întărirea voinței de însușire de către societate și de către indivizi a regulilor pe care este fundamentată acțiunea lor. Nu e vorba de „moartea valorilor”, ci de prăbușirea regulilor morale heteronome și, corelativ, individualizarea raporturilor cu sfera eticului. Societatea hiperindividualistă nu se reduce la cultul obsesiv al plăcerilor private, ea este și aceea în care este de datoria individului să decidă ce trebuie să facă, stabilind regulile propriei conduite. Consens în jurul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
studierea religiei și a mitului au făcut uz, În demersul lor, de instrumente sistemice. Printre cei mai importanți se numără Emile Durkheim, Georges Dumezil și Mircea Eliade. Durkheim și Dumezil au crezut, contrar lui Lévi-Strauss și Eliade, că religia este heteronomă, respectiv că ea codifică relații de ordin social. Dimpotrivă, Eliade a subliniat autonomia și ireductibilitatea religiei și s-a străduit să-i delinieze structurile de adâncime. A făcut acest luciii repunând În circulație vechiul instrument al fenomenologiei religioase, inventat În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
viziunea lui Kant, imaginația este o "schemă" cu "funcție structurală" (transcedentală) care particularizează "formele universale", categoriile. În antropologie, imaginația este "o condiție a experienței elementare" care dezvăluie țesătura evenimentelor umanității. 4 Ca produs al imaginației, imaginea este duală, autonomă și heteronomă, în același timp; înțeleasă ca "reprezentare", "reproducere", "reflectare", imaginea își întemeiază propria existență pe alteritatea obiectualului înstăpânit. Plecând de la această conceptualizare a realului, s-a stabilit o tipologie filosofică a imaginii 5: 1. Imaginea-copie caută sensul absolut, născut din dialectica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
punct obligatoriu în intersecția teoriilor dezvoltării cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raportare și referință. În concordanță cu direcția generală a evoluției cognitive este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă (preia norme, reguli, interdicții, valori) din anturajul imediat, fiind neselectivănesituativă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația. Apoi ea devine autonomă, prin interiorizarea și implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. II.2.Vârstele școlare. Caracterizare psihologică. II
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
rămâne punctul obligatoriu în intersecția dezvoltării cognitive (această teorie nu poate fi ocolită, fiind principalul element de raport și referință). După Piaget, concordantă cu direcția generală a evoluției este și judecata morală a copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă, preia norme, interdicții, valori din anturajul imediat fiind neselectivă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația, apoi aceasta devine autonomă prin 56 implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronomă, autonomă în judecata morală cu implicații în
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
copilului. Într-o primă fază aceasta este heteronomă, preia norme, interdicții, valori din anturajul imediat fiind neselectivă, rigidă și vizând doar fapta nu și motivația, apoi aceasta devine autonomă prin 56 implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distincția heteronomă, autonomă în judecata morală cu implicații în conduita morală a fost punctul de plecare a lui Kohlberg. B. Stadialitatea morală - Kohlberg I Nivelul premoral sau preconvențional (4/10 ani) Standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului cum ar fi
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]