178 matches
-
morfologice, sintactice, stilistice: 1) Sincopa (dispariția unei vocale (de obicei neaccentuate) aflată între două consoane) vocalelor scurte neaccentuate "i", "u" : "cal(i)da" non "caldă" ; "vir(i)dis" non "virdis" ; oc(u)luș" non "oclus" 2) Închiderea vocalelor scurte în hiat și transformarea lor în semivocale : "vinea" non "vinia" 3) Asimilarea vocalica totală regresiva la distanță după formula "a"-"e" > "e"-"e" : "passer" non "passar" (va da "pasăre" în Română) 4) Betacismul sau confuzia dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
s -a manifestat în cadrele canonului greco-roman sau, mai rar, prin recuperarea formulelor stilistice proprii artelor primitive. De aceea, recursul deschis al lui Mircea Roman la canonul egiptean - frontal, imobil, atemporal și hieratic- abordat modern, cu accentuat dramatism, subliniind voit hiatul cronologic, a fost imediat remarcat și răsplătit cu cea mai înaltă distincție:Premiul întâi la Trienala de Sculptură de la Osaka, în 1992. Se pune întrebarea: De ce alege Roman canonul egiptean? Fiind sintetic, afirmând supremația spiritualului asupra materialului, canonul egiptean s-
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
ele. Anticiparea este pronunțarea mai devreme a unui sunet dintr-un cuvânt. Propagarea este pronunțarea încă o dată a unui sunet dintr-un cuvânt. În limba română se propagă nazalitatea ("m" sau "n") Sinereza este reunirea a doua vocale aflate în hiat într-un diftong prin transformarea uneia dintre vocale în semivocala. Se pierde o silaba dintr-un cuvânt. Abrevieri: Lat. - Latină ; rom. - Română , fr. - Franceză , tc.- turcă , bg.- bulgară, magh.- maghiară , sl. -slavă.
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
un echilibru delicat între principatele catolice, luterane și calvine (deși calvinismul nu a fost recunoscut la Pacea de la Augsburg). Conflictele dintre prinții din aceste trei credințe s-au dezvoltat într-o luptă profundă. În plus, "Armistițiul de 12 ani" un hiat în Războiul de Optzeci de Ani a expirat în 1621 și ar fi dus probabil la reluarea luptelor dintre Republica olandeză și Imperiul Spaniol. Regatul Boemiei a fost o monarhie electivă, și, în ciuda titlului său de regat, era o parte
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
altă parte, forma grecească Χριστoς, "Hristós", este o traducere a ebraicului „משיח” "mașiach" (de unde și Mesia), care înseamnă „uns”. Prenumele în limba română provine din limba slavonă "Їисоуса", care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost "Jssus" ("Catehismul" lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). În limba română forma "Iisus Hristos", utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, Grafia "Iisus" este etimologică
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
s", anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. "Jésus") sau [dʒ] (engl. "Jesus"). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de "s" (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română. Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii "Isac", "Isus" se scriu cu un singur "i" inițial (nu "Iisus").” Eugen Munteanu, lingvist și biblist, susține că ambele forme sunt corecte
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional.) În cursul vorbirii două sau mai multe vocale pot să apară în succesiune. În asemenea cazuri vocalele pot să formeze fie hiaturi, atunci când fac parte din silabe diferite (de exemplu în cuvântul "mie", pronunțat ), fie diftongi sau triftongi, atunci când se pronunță împreună într-o singură silabă (de exemplu în cuvântul "miere": În acest din urmă caz, întrucât o silabă nu poate conține
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
1389 ”Hospites de Sanct Nicolao” . Și în secolul al XV-lea sunt câteva notificări cu diferite toponime: în anul 1423 ”Zentmiklos”, în anul 1450 ”Zenthmilos”, în 1472 ”Zenthmiklos” iar în anul 1478 satul să fie numit ”Zenth Myklos”. Urmează un hiat de aproape trei secole, abia cu ocazia Conscripției Bucow, între anii 1760-1762 să apară toponimul Puszta Sz. Miklos. Trebuie să treacă alți nouăzeci de ani până la următoarea atestare din secolul al XIX-lea: în anul 1850 apare numele Szint Mikleus
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
a fi poetul înzestrat cu cea mai mare capacitate de a transforma monotonia în mijloc de persuasiune" (p. 79). Petru Creția îl numește "poeta magnus" și-i recunoaște, vorbind de Sutrele muțeniei (1994), reprezentativitatea canonică. Constantin Ciopraga subliniază lipsa de hiat între om și operă și afirmă că niciun alt poet contemporan, exceptând-o pe Ileana Mălăncioiu, "nu monologhează atât de intens despre moarte" (p. 81). Gheorghe Grigurcu, cel mai bun critic de poezie al ultimelor decenii, observă că poezia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr.267, 1995, 7. [109] ILIESCU, CONSTANȚA; PETRESCU, VICTORIA; NICHITA, SILVIA; POPESCU, STELA, Gramatică și compunere. Manual pentru clasa a IV-a, București, EDP, 1995, 95 p. [110] ILINCA, ST.M. Gramatica instrumentală. Orto: silabă, silabație, despărțire în silabe, triftong, hiat. București, Festina, 1995, 240 p. [111] IONEL, MIRCEA, Primele manuale alternative. [[Marcela Peneș, Vasile Molan, Abecedar. București, Editura Aramis, 1995]. în: Tribînv, 6, nr. 265, 1995, p. 4. [112] IONEL, MIRCEA, Primele manuale alternative. [Elisabeta Avram, Rodica Cucu, Abecedar. București
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
parte. Eficacitatea internalizării normelor de către generațiile tinere depinde în mod direct de forța instanțelor de socializare, de capacitatea lor de a-și exercita controlul. Iar forma cea mai solidă de transmitere a lor este exemplul dat de ceilalți. Existența unui hiat între, pe de o parte, ceea ce se vehiculează ca un conținut axiologic-normativ și, pe de altă parte, ceea ce se observă în practica socială curentă conduce inevitabil la atenuarea impactului socializării. Cu cât o instanță de socializare este mai firavă, cu
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
avea-o, de a ne face să luăm ficțiunile drept realități. Unul dintre reproșurile majore aduse cinematografiei pornografice este tocmai că ar perverti sexualitatea tinerilor, făcându-i să creadă că tot ce prezintă ficțiunile pornografice este adevărat. Rămâne totuși un hiat imposibil de umplut între literatură și pornografie, în măsura în care, pentru a se legitima, literatura trebuie să pună pe primul plan corpul verbal, în timp ce textul pornografic este menit să subordoneze limbajul față de exhibarea corpurilor active sexual. Pentru ca în literatură să poată apărea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cere adevărurilor să îndeplinească funcția socială a valorilor, nu pentru asta sunt făcute. Etica cunoașterii n-a creat niciodată o religie. Trebuie, din nou, să alegem: între poveștile bunicii, care sunt locale; și enunțul falsificabil, care este global. În acest hiat între rațiune și memorie, între ordinea cunoștințelor și cea a voințelor, rezidă imposibilitatea "satului global" și actualele noastre necazuri. Putem să ne prefacem că le reconciliem, în cuvinte, și să botezăm, împreună cu Edgar Morin, cultura ca "un sistem care face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
e Ămănușe, păpușe ), a lui i, e Ăfemenin, infermerie), a lui e, ie Ăiepocă, ieră, poiet, aier), a lui ie, e Ăboer, nevoe), a lui p, b Ăsebtembrie). Apare și tendința de reducere a celor două vocale la una, când hiatul este constituit din repetarea aceleiași vocale Ăzotehnic, alcol, copta, fință, ștință, fică în loc de zootehnic, alcool, coopta, ființă, știință, fiică). Când vorbitorul se exprimă într-un ritm rapid intervin modificări provocate de fonetica sintactică Ăcân vrei, poa să fie, o juma
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Motru, cum a fost Blaga, cum a fost Ion Petrovici, cum a fost un Vianu și mulți alții, a trebuit să fie deturnată de la sensurile ei reale într-o anumită direcție și atunci s-a produs, într-un fel, un hiat între ceea ce a fost și ceea ce a urmat. Așa încât, în prezent, ne aflăm într-o situație destul de dificilă, în care fiecare dintre noi, profesori, cercetători, trebuie să lucrăm mult pentru a da măsura propriilor noastre capacități de creație în domeniu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
de celelalte prin sufixul din care face parte vocala: -re (infinitiv lung): apărare, coborâre, iubire, moștenire, -ătate (-etate, -itate): modernitate, notorietate, singurătate, vietate, -iune: națiune, rebeliune, rugăciune sau prin intrarea vocalei într-un diftong (marcat grafic sau mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție. Substantivele terminate în vocala -i, foarte puține, sunt feminine (zi), masculine (colibri, substantiv însoțit, în mod obișnuit, de apelativul pasăre) și neutre (taxi). Substantivele terminate în consoană, în vocala u
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a făcut un rău serviciu "genologiei" prin teoria cvasi-biologică a "evoluției" pe care a elaborat-o, teorie care a dus la concluzii ca aceea că, în istoria literară franceză, predicile din secolul al XVII-lea s-au transformat (după un hiat) în poezia lirică a secolului al XIX-lea. *32 Această așa-zisă continuitate pare să fie bazată (ca și legătura stabilită de Van Tieghem între epopeea homerică și romanele din seria Waverley ale lui Walter Scott, și între romanul de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
răsturnat. Că poemele din Libertatea de a trage cu pușca nu se rezumă la pura frondă, ci sunt semnul unei resurecții lirice o dovedește revenirea la certitudinile simple și stenice, mărturisită în ultimul poem al volumului. După 1946, urmează un hiat de aproape două decenii până la volumul următor. În răstimp, poetul este vizitat chiar de gândul că filonul creativității sale a secat. Tăcerea aceasta trebuie înțeleasă ca refuz al unei istorii la care poetul tânăr aderase sincer, dar care se dovedise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
despre natura operațiilor cognitive proprii limbii și se poziționează în marea dezbatere dintre cognitivismul clasic și conexionism, dezbatere apărută prin cercetările asupra inteligenței aritifciale. Cognitivismul clasic consideră cunoștințele ca fiind stocate sub formă de conținuturi simbolice și ca existînd un hiat între realitate și reprezentările ei, limba nefiind decît tratamentul simbolic al informației. Conexionismul, din contra, consideră sensul ca ivindu-se din practicile de producere a sensului, din schemele socioculturale ale habitudinilor. Lingviștii conexioniști cercetează în discurs punctele de contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirea însușită spontan de copii, vorbire ce se caracterizează printr-un volum restrâns de cuvinte folosite limitat și, deseori, în costrucții verbale eronate. Cele mai frecvente particularități lingvistice sesizate la intrarea în clasa I privesc : pronunția : copiii evită vocalele în hiat, absorb consoanele în interiorul cuvântului sau între cuvinte, extrag consoanele finale, e inițial din cuvinte îl pronunță diftongat (,,iel’’ pentru ,,el’’), folosesc eronat accentul fonetic etc.; morfologia : modifică deseori formele flexionare ale pronumelui relativ care sau formele articolului și adjectivului demonstrativ
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
sau deprindere ce urmează a fi dobândită trebuie explicată, demonstrată, apoi îndrumată și corectată, deoarece în clasa I majoritatea cunoștințelor de limbă au suport intuitiv : scrierea cuvintelor cu „K”, „Y”,”W”, „q”; scrierea cuvintelor ce conțin vocale în diftong sau hiat; scrierea vocalelor corespunzătoare după consoanele „ș” și „j”; scrierea cuvintelor cu consoană dublă; despărțirea cuvintelor în silabe ș. a. -Exercițiul rămâne însă principala și cea mai eficientă metodă pentru formarea deprinderilor ortografice, ortoepice și de punctuație, deoarece implică conștientizarea fenomenelor de
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
conțin diftongii : ie, uă, oa, ua, ia, ea etc. Astfel lecțiile includ cuvinte ca : ierți, trăiești, voie, prietena, în care diftongul ie este la începutul, mijlocul, sfârșitul cuvântului, iar în cuvântul prietena, spre deosebire de celelalte cuvinte, grupul de vocale ie formează hiat, ceea ce este absolut necesar să sesizăm și să explicăm elevilor, aceștia fiind puși în situația să observe, aplicând analiza fonetică, scrierea vocalelor i și e în silabe diferite. Pentru o corectă receptare și, îndeosebi pentru fixarea pronunției și scrierii corecte
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
etc. insistând pe recunoașterea acestora, pe despărțirea în silabe, în vederea plasării corecte a diftongului, pe completarea cuvintelor cu cei doi diftongi, după caz. De asemenea sunt necesare numeroase exerciții de diferențiere a diftongului ie de vocalele i și e în hiat și, respectiv, de sunetele e și ee care implică dificultăți de receptare și aplicare. Posibile exerciții : a)Subliniază grupul de sunete ie : caiet, paiete, nevoie, voie, piersică, oaie, ie, roșie. b)Desparte în silabe și încercuiește silaba în care se
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-e - iĭ] este puternică 19, indiferent de locul accentului, pe prima vocală a hiatului (paroxiton) sau anterior acestei vocale (proparoxiton): gingie, manie sau albie, revoluție. "Forța" crescândă a acestui tipar se poate susține prin numeroase fapte. - Dacă ne raportăm la variațiile înregistrate de Iordan (1943: 31), pentru fondul vechi de cuvinte: muche - muchie, pârte
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
diaree - diarei, epopee - epopei, melopee - melopei, idee - idei etc. Chiar și formațiile normate în DOOM2 ca invariabile cunosc în uz forme variabile (vezi internet: cornee - cornei; "în cazul unei cornei intacte", www.farmaline.ro, internet, 2008). Grafia maschează pronunția, căci hiatul din finala cuvintelor este evitat prin introducerea unui iot (alee [ale-ĭe]), ajungându-se la caracteristicile tiparului aici analizat. Împrumuturile mai recente nu se mai includ în acest tipar. În cazul unor împrumuturi precum: pagaie, papaia, paranoia, de altfel, puțin numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]