259 matches
-
-o într-o carte pe care n-am văzut-o) și o istorie a literaturii române care începe din primele secole de după Christos (autor tot dl Diaconescu). Din SUA și din Italia sosesc periodic, ca niște păsări călătoare întoarse de la hibernat, unii falși specialiști în istoria noastră care ne învață, în cadrul unor simpozioane costisitoare, că noi sîntem strămoșii Romei (da, ați citit bine, nu urmașii, cum zicea poetul, ci strămoșii), că din dacă se trage latina (și Petru Maior avea credința
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele oricât de proaste, blesteme
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
hoți ne ferește, În frescă Sfântul Luca ne va așeza. Pisanie dulce cu gust de mohor, decembrie plumburiu, părăsit În țărâna iubirii. Lumini și umbre, În sihăstrie-mi fuge inima... Iarna n-o mistuie lupii și nici Cuvântul nu va hiberna! Lumina cerului negru În Socotra să plece, nu Îngădui ca sturzul să cânte pe casa mea! Poezia nu e o insulă a fericirii, din vedica limbă a mai căzut o stea! E-atâta vis nevisat, e atâta speranță În lucruri
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu mustață ce amar e creionul chimic pe limbă hei hei ulanii mei husarii mei cînd sticla ochiului se aburește e semn că noaptea a fost scurtă și ursul hibernează în containăr eu n-am amitirile voastre spunea cocostîrcul aterizat pe coșul cu rufe murdare am fost circumcis de un spațiu anume enormitate tu dureros de dulce și la 9 ani heinrich avea ciorapi galbeni e important să-ți spun
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă dărnicie și fala, bretonul de la sub braț, ud și rău mirositor. O întâmplare amuzantă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă dărnicie și fala, bretonul de la sub braț, ud și rău mirositor. O întâmplare amuzantă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
arătînd veleități scriitoricești, rezolvă cazuri de competență juridică privind un conflict dintre Vulpe și Cocoș, conduce o interesantă ședință de cenaclu și face versuri pe rime date, dovedind încă o dată că "viața e complexă în totalitatea ei chiar și cînd hibernezi"; cei din jur se pătrund și ei de atmosfera încărcată pînă la refuz de fulgerele vieții spirituale: Bursucul este, s-a văzut, ultimul filosof agnostic, Vulpea face versuri, Cocoșul, și el, dar, în plus, își explică "poetica" sa, Viezurele are
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
Marea majoritate a românilor lumpenizați așteaptă în continuare să vină cineva să le rezolve problemele elementare. De la serviciul călduț, sigur și bine plătit, care să nu-l trezească din dulcea lui visare mioritică, la măturarea scării de bloc în care hibernează în așteptarea, probabil, a Marii Glaciațiuni. De la educarea copiilor la plantarea unui metru pătrat de iarbă sau a unui pom în curtea blocului năpădită de gunoaie și inundată de vulgaritatea, de sudalmele barbare ale unor țațe masculine ce bat până la
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
am învățat mai multe decât în oricare altă vară. Mi-am înfruntat demonii și i-am eliberat din lesă. M-au bântuit o vreme, apoi, unul câte unul s-au întors mai calmi, iar acum se pregătesc din nou să hiberneze. M-am declarat independentă și am acționat ca atare. Am legat prietenii care simt că vor dura. Am cunoscut o puzderie de oameni și mi-am petrecut ore bune ascultându-le poveștile amuzante. Am făcut cele mai mari tâmpenii, lucruri
A 25-a [Corola-blog/BlogPost/97386_a_98678]
-
coji de ceară scriau psalmi din ger la prieteni. o lumină trase umbra din cortegiul de aramă lăsând cerului penumbra și pe lut mirări de teamă. flori tăcute scriau versuri în chenare de pași reci, cu o boare blândă mersuri hibernau în somn de veci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Cine-i oare? Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
vas, a clătinat din cap, așa cum făceau doctorii din cărți și din anii lui de ucenicie și cum el își jurase că nu va face niciodată, și a dat un verdict scurt, neînsoțit de nici o rețetă și de nici o recomandare. — Hibernează. Nu avea anul scris pe spate, cum au, de multe ori, pozele vechi, dar era aceeași fotografie, mai puțin urma galbenă din colțul din dreapta. Aceeași femeie tânără, în rochie vaporoasă, de mână cu o fetiță cu ochi care în poză
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau, lăsând lacrimi colorate să alunece pe aripile nasului care-și mijise nările ca pe niște ochi neobișnuiți cu întunericul. Hapciu, strănutase Ivan din rărunchii unui ne vis, fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cea de la Dinogeția. În epoca romană castrele se clasificau astfel-castra aestiva- tip de forturi sau tabere construite pentru a fi utilizate în timpul verii sau în regiuni cu climă caldă, -castra hiberna-tip de forturi sau tabere construite pentru a fi utilizate în timpul iernii sau în regiuni cu climă rece, -castra movere(română- castru de marș)tabără provizorie, construită de o legiune în deplasare, la sfârșitul unei zile de marș. Militarii se
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
O să te spun la toată lumea, Alex... o să-l sun pe Jimmy Breslin! După care, în Atena, mă amenință că, dacă n-o iau de nevastă, se aruncă de pe balcon. Așa că-mi iau valiza și plec. Șikse! Iarna, când virusul poliomielitei hibernează și pot fi sigur că până la sfârșitul anului școlar voi supraviețui fără să ajung dependent de plămânul artificial, ies la patinaj pe suprafața înghețată a lacului din Parcul Irvington. În zilele lucrătoare pe înserat, iar sâmbăta și duminica dimineața până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe cer, dar razele lui sunt foarte slabe. Zilele sunt foarte scurte, iar nopțile sunt foarte lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă sau trăgându-se cu sania. Iarna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fost părăsit în uitare. E trist pentru că nu are putere. Tocmai El? Cloșca nu-și distruge ouăle. Atunci, Mamă, eu sunt un concept uitat? Vin doar când vreau eu. În rest, un concept de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o vară continuă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sofisticată, mai complicată, mai indecisă.“ Înduioșată până la lacrimi de povestea propriei ei vieți, poeta dramatizează, într-un stil grandilocvent, momentul în care, stabilită la New York, s-a ocupat exclusiv de design, renunțând temporar la poezie: „În vremea asta Anca Pedvis hibernează. Bucata de suflet pe care locuiește ea este acoperită de o calotă de gheață arctică. De fapt, Anca Pedvisocar o socotește pe Anca Pedvis decedată. N-o plânge, dar undeva, în adânc, se simte amputată, deposedată de o substanțială parte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub zăpezi întârziate, câte omizi și-au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să număr câte vieți au atârnat de umbrele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hibernare de strigătul jalnic al unui iepuraș: - Calule, calule ! Aoleuuu! Calule!... Supărat, ursul se răstește la iepuraș: - Bă, Iepurilă, taci și tu dracului din gură! Nu vezi că urli lângă o peșteră de urși ? Doar știi că pe vremea asta hibernăm. - Calule, calule !... Aoleeeeu!... Caluțuleeee! Supărat, ursul se rastește din nou la iepuraș amenințându-l în același timp: - Taci Iepurilă, că trec la măsuri extreme! Iepurașul parcă era surd: - Calule, calule! Caluuuleee! Ursul își pierde răbdarea și iese nervos din peșteră
BANCUL ZILEI: De ce dădea Boc la lopată? () [Corola-journal/Journalistic/67391_a_68716]
-
omor Dar nicidecum cu somnifere Și cum nu iau pastile Ponto dă-mi 3 revolvere Trag în cinstea lu' băsescu că mi'a fost dor de el Și el trage'n cinstea mea fiindcă m'ar arde la fel Am hibernat că ursu'n opoziție Mutăm ședința la pârnaie sau în arestu' de la miliție Dimineață operare gatu' încă doare tare Ca un weekend la răcoare e cât un sezon la mare Frații mei Din toate partidele Care-ati furat până v
Vara m-omor ( Nu trage Adriane! ) - parodie după ”Vara nu dorm” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66486_a_67811]
-
picioare, gâtițe cu rochii țipătoare, îmbibate cu transpirația de rigoare. Sunt din belșug sprayate sau abundent coloniate, la gât cu lanțuri groase, având toate metacarpienele gâtuite cu inele sclipitoare. Unele mai păstrează patina provenienței, având călcâiele crăpate, fante în care hibernează greierele lui La Fontaine. Sunt mari amatoare de dansuri din buric, pe ritmuri de manele, cu burțile revărsate, ținând mâinile ridicate, etalându-și cu multă dărnicie și fala, bretonul de la sub braț, ud și rău mirositor. O întâmplare amuzantă a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
altfel decît de frică, să se închine unui Dumnezeu care pedepsește în veșnicie păcate comise în timp". Ca și: ,Nemuritori, oamenii nu s-ar mai putea omorî unii pe alții. S-ar... devitaliza. Plictisiți de toate, ar fi somnolenți. Ar hiberna". Ca și: , Nu suferim nici pe departe din cauza păcatelor, cît din a gîndului că am putea fi descoperiți. Iar Dumnezeu e un descoperitor. Moartea, ea, închide un ochi, ba chiar pe amîndoi". Ca și: , Am fost crezut de cîte ori
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]