31 matches
-
deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le observăm succesul sau eșecul - or, este absolut evident că
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Împărătița mlaștenii Ghehénii, A dreapta-ți, în sobor fără prihana, Mă-ngăduie părtașă-ntru smerenii. Căci cea din urmă-s eu din toți smerenii. Și mult nemercicíi intru păcate. Doar haru-Ți, nesfîrșit în bunătate, Mai poate izbăvi și înțălege. Ci nu-s hicleana; cugetu-mi curat e: Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Că sînt a Lui, Tu, Fiului Tău, spune: Îndure-se de multele-mi greșele. Dă-mi, Tu, ca Ighiptencii, iertăciune, Mă curată cum El de pătimi rele Pre Teofil
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
aș ouvrez Tout aux tavernes et aux filles? BALADA A ÎNVĂȚĂTURII ÎNȚELEPTE CELOR CARE DUC O VIAȚĂ TICĂLOASA (1958) Căci, vînzător de iertăciuni, Măsluitor sau calpuzan, Or să te puie pe tăciuni Fiert în oloiul din cazan, Ca un nelegiuit hiclean. Fii fur, dar unde-i ce-ți aduce Al furtișagurilor plean? La tîrfe și la crîșmi se duce! Zi din cimpoi și zi mascări Și fă ce știu boscarii-a face: Fă stihuri, vrăji, fă tumbe, sări, Fii păpușar prin
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p.
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Antihrist și să-i spulbere pe drept-credincioșii cei cinstiți care vor binele Țării. Ajută-ne stăpâne! mi-a zis... Și ocrotește-ne de ghearele lor otrăvite! Abia mai târziu am băgat de seamă că era purtătoarea vorbelor mincinoase ale hrăpăreților hicleni... Asta, măi copii, m-a mâhnit peste măsură și veți avea de pătimit că ați slobozit în lume asemenea făptură!.. Luați aminte că mai aveți încă multe de învățat pe lumea asta!.. Nu cumva voi sunteți aceia, care, demult, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe Dragoslav Purcarul (un sol al său le comunica brașovenilor acest lucru către sfârșitul anului 152244) și i-a tăiat capul. Și celălalt soț al Ruxandrei, Radu Paisie, s-a războit cu un doritor de domnie. Voievodul a procedat cu „hicleanul”. Ivan Viezure din Lieștii Vâlcii potrivit obiceiului: domnișorul „și-a pierdut capul și averile sale, pentru că Ivan s-a ridicat domn, iar Radul voievod l-a prins și i-a tăiat capul 45. Când se răsculau împotriva Domniei, locuitorii din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare stolnic, o ținea pe Ioana, nepoata lui Ivașcu din Băleni 238; marele postelnic Istratie Leurdeanu, fiul lui Stroe, avea nevastă de neam domnesc - pe Ilinca (ori Elena), fiica lui Nicolae Pătrașcu și a Anei, fata lui Radu Șerban 239 („hiclean” și el, omorât tot în 1658); marele vistiernic Pârvu Vlădescu era ginerele lui Ivan Șufarul, căsătorit fiind cu Anca (aceeași acuză: „hiclenia”)240. Un an mai târziu, în 1659, au căzut capetele lui Vlad (ori Preda ori Radu) Bârsescu, însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Pârvu Craiovescu și soră (vitregă?) cu Neagoe Basarab. Din „Marga cea bătrână” va porni linia de familie căreia îi aparține și Matei Basarab. O altă fiică a lui Pârvu Craiovescu, Vlădaia, a fost soția marelui logofăt Vâslan Furcovici, socotit hiclean de Voievodul Vlad Vintilă și ucis din această pricină înainte de 11 ianuarie 1535. Urmașele lui Vlad Voievod Călugărul și cei din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis în 1541), a fost înhumat în ctitoria sa de la Părhăuți); Nestor Ureche, tatăl cronicarului, a fost îngropat (călugăr fiind) la Mănăstirea Secu, ctitorită de el; Solomon Bărbădeanu, mare logofăt, a ctitorit Mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a rămas văduvă pentru a doua oară. Și a continuat să locuiască în Polonia (unde își urmase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dându-i satul, urmașii lui Mandea „s-au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mult și Voievodul îl va omorî pe Dobromir), de averea bărbatului, (ar fi lungi listele celor lăsați fără avere din poruncă voievodală; i-am putea găsi aci pe vistierul Pârvu Vlădescu - cel însurat cu Anca, fiica lui Ivan Șufarul - declarat „hiclean” și ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1658, pe Nicolae Bașotă, mare vistier, însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri de Nicolae Mavrocordat pentru delapidare, pe Nechifor Beldiman - însurat cu Ana -, dușman
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru ridicarea armelor: „Stăpâne, făcătoriul tuturor și Dumnezeul cel bun, noi sântem robii tăi și n-am iubit lucrul acesta. Că tu ești singur știutoriul inimilor, care vezi și cunoști toate inimile, cele bune și drepte și cele rele și hiclene. Iar noi, Doamne, nu sântem bucuroși să să facă această răzmeriță, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge, nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de “Domnia Ducăi-vodă celui Bătrân a tria în Țara Moldovei”, spune: “Iară în al doile anu au tăiat Duca-vodă pe trii boieri, anumi pe Vasile Gheuca vel-vistiernic și Gheorghie Bogdan vel-jicnicer și pe Lupul sulgerul, carei au fostu făcut cărți hicleni, cu iscăliturile lui Dumitrașco-vodă, la orheieni și la lăpușeni, să să ridice cu oaste, să margă să prindză pe Duca-vodă, cu toată casa lui, și pre o samă de boieri a lui”. Duca-vodă, oblicind, însă, despre “hiclenie”, “au trimis niște
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aducându-le aicea,...ca să vedem ce au fost nainte și la cele ce se află acum. De rândul egumenilor, carele s-ar afla om harnic și om bun să fie tot pre loc egumen, iar care s-ar afla om hiclean și făcător de rău, pre unii ca aceia la domnia mea să-i aducă și s-or judeca pre faptele lor cu ocna. Așijderea, înțeles-am,... precum o samă de călugări și de călugărițe... și-au părăsit mănăstirile și au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau în palavre lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tava pe polița caldă a căminului, luă una din lumânările aprinse din fața oglinzii și-l examină pe bolnav apropiind lumina de fața lui. — Mamma mia! exclamă el în șoaptă. Domnul sări deodată și începu să urle: — Nu, nu, nu suntem hiclean! Dați-mi capul înapoi! Își duse amândouă mâinile spre cap și începu să geamă. Căpitanul gărzii deschise ușa hotărât și intră cu sabia goală scoasă din teacă. — Poruncă, măria ta! — Visam și m-am speriat în somn, reuși să șoptească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cordială. Alexandru Mavrocordat era acum convins că mazilirea lui Brâncoveanu îi punea în pericol însăși situația lui și a familiei sale, pentru că, după regulile nescrise ale împărăției otomane, sultanul putea să pună mâna pe averea voievodului, doar dacă îl declarau hiclean, adică trădător. Pentru aceasta se înscena un proces lapidar și în orice caz mărturia vinovatului era ascultată, pentru că întotdeauna acesta, ca să se salveze, își sacrifica apropiații. Or, abilitatea Brâncovenilor fusese remarcabilă. Prin căsătorii își făcuseră prieteni din virtualii dușmani. Singura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apusul Europei, Ed. Științifică, București, 1974. footnote>. Trebuie făcută precizarea că daniile făcute de domni unor credincioși slujitori puteau fi anulate de cei care le-au emis sau de urmașii lor, în cazul în care se considera că beneficiarul era „hiclean”, felon, își pierduse calitatea de credincios și, odată cu aceasta, beneficiul. Spre deosebire de aceste danii și privilegii făcute unor credincioși laici, daniile făcute către biserici și mănăstiri intrau în categoria „drept al lui Dumnezeu”, conform dreptului canonic bizantin, nemaiputând fi anulate nici
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
acele vorbe nici azi, că în țara Radului îi modru să ai apucături pidosnice și poți să urci pe tron, să ajungi vel-vornic, drept pentru care Măria Ta i-ai scurta de capete, la fel ca pe toți boierii cei hicleni, vânzători de țară. A curs multă apă la Dunăre și a trecut pe-aici un tânăr ca un vel-logofăt, cu privirea înaltă cât nava de la Voroneț și, văzând el ticăloșia prăpăstuită peste țară, a blestemat - “Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
împăratul turcesc, numit Mehmet beg, cu toate puterile sale și, împreună cu ei Băsărabă voievod, cu toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod. A făcut război cu ei la Valea Albă și au biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria el după aproape 200 de ani, inspirat din folclorul boieresc ce-i păstra o amintire de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara la Înalta Poartă; al boierilor ce jecmăneau țarina răzeșilor; al celor ce urzeau cu pumnalul, cu otrava să-l trimită cu picioarele înainte la gropnița de la Putna; sângele vrăjmașilor ce-i pârjoleau prin foc și sabie, țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul țării?!"... Otreapă sub călcâiul crailor vecini, cârpă înaintea marilor boieri, "Domnul țării" nici crâcnea. Ei îl ridicau, ei îl lepădau. Era domnia boierilor hicleni. Într-un pătrar de veac, am numărat, poate, douăzeci de schimbări la domnie unii de câte două, ba chiar de câte trei ori, după cât plăteau sau ce ajutor străin primeau. Puțin le păsa de țara ruinată, ticăloșită; n-aveau habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]