62 matches
-
nu se afla în pravile, ci avea un caracter consuetudinar. În schimb, în Transilvania, responsabilitatea colectivă a obștii sătenilor a fost reglementata în legislația scrisă. 2. Răspunderea familială. A fost aplicată excepțional și abuziv de către domnitori care, în caz de hiclenie (înaltă trădare) extindeau pedepsele și asupra familiei celui vinovat. De subliniat este faptul că nici pravilele și nici obiceiul pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului. În general, putem observa că religia creștină s-
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_obstea_sateasca.html [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: ""Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să știe. Numai atâta putem cunoaște că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ștefan vodă pre palmile lui, avându atâta credință și în tineréțile lui Ștefan vodă toată țara
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
din orașe, amenzile și taxele de judecată ("tretina" - a treia parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor domnești. Domnul devenea de asemenea proprietar de drept al moșiilor rămase fără moștenitor precum și a celor confiscate de la boierii condamnați pentru „hiclenie” (trădare). Ștefan cel Mare a fost unul dintre puținii domni ai Moldovei care au bătut o monedă proprie - "gros moldovenesc", fapt ce reprezenta inclusiv o modalitate de a afirmare a suveranității. Monedele erau confecționate din argint, cu un diametru de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și Giura logofătul din Stănești.. Ajuns la Constantinopol, bucurându-se de susținători la Poartă, a trăit ca pretendent la tronul Țării Românești, până înaintea datei de 15 iunie 1543, când Radu Paisie afirma că: "„Șerban banul a pierit cu rea hiclenie, căci s-a ridicat asupra capului domniei mele”".
Șerban din Izvorani () [Corola-website/Science/330954_a_332283]
-
Giurescu, ca făcând parte din ocolul Hârlăului. Satul Buimăceni, numit în vechime Băimăceni sau Băimăceani, este atestat documentar la 26 martie 1532, când Petru Rareș întărește lui Dragotă o parte din satul „Băimăceani”, pe Jijia, pe care o pierduse „în hiclenie”. Petrești, sat desființat și înglobat la satul Buimăceni în 1968, apare pentru prima dată într-un document din 18 aprilie 1581, când Iancu Sasu întărește mai multor boieri un loc numit „Fundătura dintre satul Petreștilor și dintre satul Băbicanilor”. La
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
este o familie de boieri, cu rol politic in istoria Moldovei. Cei mai importanți membri ai aceste familii au fost: Constantin Cantemir, domn al Moldovei (1685-1693), tutelat de marea boierime. A pedepsit cu moartea pe Miron Costin, cronicarul acuzat de „hiclenie”. Antioh Cantemir, domn al Moldovei (1695-1700 și 1705-1707), fiul lui Constantin Cantemir. A încercat să reglementeze fiscalitatea și s-a apropiat de Rusia în vederea luptei antiotomane. Dimitrie Cantemir(1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart. - apr. 1693, 1710-1711
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
banul Toma a fost "«tăiat»" de Radu Paisie la începutul anului 1536, iar fratele sau, fostul spătar Dragomir, se pare că avusese aceeași soartă, cu vreun an mai înainte, din partea lui Vlad Vintilă, care l-ar fi ucis pentru "«rea hiclenie»" și, în consecință, i-a luat "«toate averile»". Pisania datează din 1539, când cei doi ctitori nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
(sau hicleșug) este un vechi termen juridic românesc, folosit pentru ceea ce azi numim trădare sau chiar înaltă trădare. Înalta trădare, sau „hiclenia”, era cea mai gravă infracțiune în sistemul dreptului feudal. În Țările Române, ca și în alte state, ea consta în încălcarea datoriei de credință față de domn și implicit față de statul pe care acesta îl întruchipa. Ea se manifesta prin rebeliune
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
precum și cu confiscarea averii. Aplicarea pedepsei era atributul exclusiv al domnului, care putea îmbrăca forma cea mai severă, constând în spânzurarea sau tragerea în țeapă a boierilor, pedeapsă care, prin abuz, putea fi extinsă și asupra rudelor acestora. Termenul de "hiclenie" era definit ca un act de trădare imputat unor boieri pentru încălcarea obligației de credință și loialitate față de domn în caz de răzvrătire, răscoală organizată pentru înlocuirea domnului, însușirea de bani din visteria țării, fuga din țară fără încuviințarea domnului
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
față de domn în caz de răzvrătire, răscoală organizată pentru înlocuirea domnului, însușirea de bani din visteria țării, fuga din țară fără încuviințarea domnului. Intrigile, comploturile, alianțele contra Domnului, ca și trădarea fățișă la vreme de război cădeau toate sub incidența hicleniei. Hiclenia se pedepsea în general cu moartea, mai rar cu surghiunul, și întotdeauna cu exproprierea, în ciuda faptului că nici pravilele și nici obiceiul pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului. Acuzația de hiclenie marca
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
domn în caz de răzvrătire, răscoală organizată pentru înlocuirea domnului, însușirea de bani din visteria țării, fuga din țară fără încuviințarea domnului. Intrigile, comploturile, alianțele contra Domnului, ca și trădarea fățișă la vreme de război cădeau toate sub incidența hicleniei. Hiclenia se pedepsea în general cu moartea, mai rar cu surghiunul, și întotdeauna cu exproprierea, în ciuda faptului că nici pravilele și nici obiceiul pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului. Acuzația de hiclenie marca ca
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
incidența hicleniei. Hiclenia se pedepsea în general cu moartea, mai rar cu surghiunul, și întotdeauna cu exproprierea, în ciuda faptului că nici pravilele și nici obiceiul pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului. Acuzația de hiclenie marca ca o pecete pe toți membrii masculini ai familiei pentru mai multe generații, mai ales atunci când ea se referea la un furt din veniturile domnești. În Țările Române, și proprietarul de pământ, care refuza să-și facă datoria de
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
pe toți membrii masculini ai familiei pentru mai multe generații, mai ales atunci când ea se referea la un furt din veniturile domnești. În Țările Române, și proprietarul de pământ, care refuza să-și facă datoria de ostaș, era acuzat de "hiclenie" (tădare). În vremea lui Ștefan cel Mare, "hiclenia" era întotdeauna și peste tot pedepsită cu moartea. Uciderea unor căpetenii în cazuri de neascultare avea, de obicei, un impact psihologic mare și ducea la destrămarea grupului de presiune constituit. Finalitatea era
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
multe generații, mai ales atunci când ea se referea la un furt din veniturile domnești. În Țările Române, și proprietarul de pământ, care refuza să-și facă datoria de ostaș, era acuzat de "hiclenie" (tădare). În vremea lui Ștefan cel Mare, "hiclenia" era întotdeauna și peste tot pedepsită cu moartea. Uciderea unor căpetenii în cazuri de neascultare avea, de obicei, un impact psihologic mare și ducea la destrămarea grupului de presiune constituit. Finalitatea era stabilirea unui echilibru al relațiilor de putere. Când
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
reușea să fugă peste graniță, pedeapsa domnească se concretiza în confiscarea unor stăpâniri. Izvoarele istorice indică, pentru perioada 1436-1600, un număr de 112 stăpâniri funciare (55 de sate și 57 de părți de sate) confiscate de domnii Țării Românești pentru "hiclenie". Vlad Călugărul este domnul din veacul al XV-lea în timpul căruia s-au consemnat documentar cele mai multe confiscări de sate și moșii pentru hiclenie. Un exemplu din cronica lui Grigore Ureche: în 1523 ""în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
stăpâniri funciare (55 de sate și 57 de părți de sate) confiscate de domnii Țării Românești pentru "hiclenie". Vlad Călugărul este domnul din veacul al XV-lea în timpul căruia s-au consemnat documentar cele mai multe confiscări de sate și moșii pentru hiclenie. Un exemplu din cronica lui Grigore Ureche: în 1523 ""în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan Vodă (Ștefăniță Vodă) au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie"". La începutul celei de a doua
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
confiscări de sate și moșii pentru hiclenie. Un exemplu din cronica lui Grigore Ureche: în 1523 ""în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefan Vodă (Ștefăniță Vodă) au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie"". La începutul celei de a doua domnii a lui Petru Rareș, în 1541, Mateiaș apare ca mare logofăt în locul lui Trotușan, care a fost ucis împreună cu alți trei boieri - Mihul, Crasnaș și Cosma - de către Petru Rareș, pentru "„hiclenie împotriva domnului
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
aflat cu hiclenie"". La începutul celei de a doua domnii a lui Petru Rareș, în 1541, Mateiaș apare ca mare logofăt în locul lui Trotușan, care a fost ucis împreună cu alți trei boieri - Mihul, Crasnaș și Cosma - de către Petru Rareș, pentru "„hiclenie împotriva domnului.”" În anul 1596, un anume Mitrea Fălcoianu a fost decapitat la porunca lui Mihai Viteazul sub acuzația de "hiclenie". În timpul lui Radu Mihnea, Barcan din Merișani, mare stolnic al lui Radu Șerban, a încercat să organizeze un complot
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
în locul lui Trotușan, care a fost ucis împreună cu alți trei boieri - Mihul, Crasnaș și Cosma - de către Petru Rareș, pentru "„hiclenie împotriva domnului.”" În anul 1596, un anume Mitrea Fălcoianu a fost decapitat la porunca lui Mihai Viteazul sub acuzația de "hiclenie". În timpul lui Radu Mihnea, Barcan din Merișani, mare stolnic al lui Radu Șerban, a încercat să organizeze un complot împotriva domniei. Pentru participarea la acest complot, în 1616 Radu Mihnea l-a acuzat de hiclenie pe Leca spătar și ""l-
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
Mihai Viteazul sub acuzația de "hiclenie". În timpul lui Radu Mihnea, Barcan din Merișani, mare stolnic al lui Radu Șerban, a încercat să organizeze un complot împotriva domniei. Pentru participarea la acest complot, în 1616 Radu Mihnea l-a acuzat de hiclenie pe Leca spătar și ""l-a tăiat ... și i-a luat tot ce a avut, precum și soției lui, ca să nu le rămână nimic"". Odată cu urcarea pe tronul Țării Românești a lui Matei Basarab, în anul 1632, Ianache Caragea a fost
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
anul 1632, Ianache Caragea a fost considerat „hiclean” față de Matei-Vodă, ca unul care fusese credincios lui Leon Tomșa, astfel că întreg domeniul său funciar din Muntenia a fost confiscat de domnie, după legile pământului. Pentru a nu permite posibilitatea de „hiclenie” (trădare) din partea domnitorilor, aceștia erau nevoiți să-și lase un fiu în calitate de ostatic la Poarta Otomană de la Istanbul și, în plus nu aveau voie să părăsească hotarele țării. Această interdicție se referea și la ceilalți locuitori ai Țărilor Românești (în
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
aveau voie să părăsească hotarele țării. Această interdicție se referea și la ceilalți locuitori ai Țărilor Românești (în primul rând - boierilor, căci anume ei erau dispuși și aveau posibilitate să uneltească împotriva stăpânirii otomane). Biserica a tras foloase și de pe urma “hicleniei” boierilor, fiindcă în urma confiscării avuției, unii dintre robii acestora, preluați de domni, erau dăruiți episcopiilor sau mănăstirilor. Motivarea de bază a daniilor domnești și a celor boierești de robi țigani mănăstirilor era ca, egumenul și călugării să le facă pomeniri
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
(în limba română veche și hiclenie, hainie, hainlâc, predanie), este denumită fapta de a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. Plutarh susține în lucrarea sa "Viețile paralele ale oamenilor iluștri" că Iulius Cezar ar
Trădare () [Corola-website/Science/318759_a_320088]
-
Cea mai mare concesie, pe care a făcut-o Ștefan în tratatul de la Overcăuți, a fost aceea prin care se angaja să recunoască boierilor, care-1 slujeau pe Petru Aron, drepturi asupra moșiilor din Moldova. Ștefan le confiscase acestora moșiile pentru hiclenie. Deci încă de la începutul domniei sale Ștefan înțelesese să facă uz de toate drepturile sale ca domn pentru a pedepsi pe boierii fugari cu confiscarea averilor. Prin tratatul din 4 aprilie 1459 Ștefan promitea să le restituie moșiile. Dar actul voievodului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va restitui odată toate moșiile ca, în cel de-al treilea salv-conduct, domnul să-i promită fostului logofăt că îi va restitui numai trei sate, iar în ultimul salv-conduct că îi va restitui patru sate. Să-i fi confiscat pentru hiclenie Mihului doar o parte din sate din care îi va restitui o parte din ele? Atunci nu are sens promisiunea din primul salv-conduct, în care îi făgăduia că îi va restitui toate moșiile. Ceea ce presupune că domnul confiscase toate satele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]