62 matches
-
satul de baștină, de la care pornește creșterea averii lui Mihul logofăt, era moștenit în familie și, de aceea, cu vânzarea lui trebuiau să fie de acord și urmașii popii Iuga și cei ai lui Nan. Ștefan cel Mare confiscase pentru hiclenie, satele lui Mihul, dar, până la urmă, cel puțin o parte din ele au fost restituite familiei, pe principiul că nu tot neamul se hiclenise odată cu Mihul. Ion Donat a remarcat, în studiul său despre domeniul domnesc din Țara Românească, faptul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ocolul târgului Vaslui (fig. 1). Povestea satului Șipotele a fost dictată de domn diacului Borăleanul: „a fost mai înainte a lui Arbure, care s-a ridicat asupra domnului său, și a fost ucis și i s-a luat satul pentru hiclenie. Și de atunci a tot umblat satul din mână în mână până când l-am dobândit și l-am câștigat domnia mea cu slujba, când n-am fost nici boier, nici ca domn, pentru că m-au miluit cu el domnii dinaintea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar veni vreo primejdie domnii[i] mele despre vreo parte, să stați cu mine toți!” În această lumină se cuvine a fi privită reacția severă a domnului atât față de abuzurile unora dintre slujitori, cât și, mai ales, față de actele de „hiclenie” ale unor boieri, care l-au dus, în cele din urmă, la pieire. Iată, de pildă, cum se adresează el clucerului Constantin Știrbei, cel „cam lung la unghii”, care „au luat de la țară câte ceva și despre domnie au ascuns”, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
privitorilor. Erau organizate și adevărate ștranduri în care domnițele aveau locuri de privilegiu. Boierii, ca și domnitorii odinioară, știau să se bucure de aerul dulce și parfumat care li-l oferea viața. Dar și când erau acuzați ori dovediți de hiclenie! Se ducea liniștea lor. Bisericile multor localități păstrează încă bogăția vremurilor - clopote, cărți sfinte, pietre de mormânt, odoare și obiecte purtătoare de inscripții care vorbesc despre ceea ce s-a petrecut cu sute de ani în urmă, aducându-ne la vedere
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii"ce jefuiseră țara clădindu-și huzurul pe sărăcia și nemernicia oamenilor. Și, Ștefan a făcut din Moldova o țară în care domnea ordinea și dreptatea pravilei; o țară nouă, puternică, înfloritoare. Cine "pohtea" să întoarcă din mers cursul vremurilor noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venit oaste străină. Prostimea a pus mâna pe topoare și n-au mai aflat drum de întoarcere... Unii, ce-și temeau pierderea capului, au dat bir cu fugiții, pribegindu-se, nădăjduind vremuri mai bune când să lovească. Pe răzvrătiți, pe hiclenii ce-au vândut țara, i-am scurtat olecuță de cap. Rău îmi pare, dar ce puteam face alta? Voiam liniște în țară. Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și boier Lazea Pitic și Șandru de Dorohoi și alți boieri, mai mari, mai mici, judecați pentru "hiclenie de țară". Și domnia ta minune! ai scăpat basma curată. O fi pus o vorbă bună soru-sa de apărătură? Ce apărătură?! Cine?! Aista?! Aista-i turc! N-are mamă, n-are tată! N-a avut "dovada"! De-o avea... "salcia!" "Salcia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să-ți fiu!!... Câine!!... Scârnă împuțită! șuieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lotri”: „Iar Ion-vodă [cel Cumplit - n.m.] și cu moldovenii au trimis în țara Românească pre Vintilă Vornecul, care au fost pribeag la moldovéni, cu mulți lotri, ca să fie domnu” [Cronica Bălenilor]. Marele spătar Iurie s-a făcut și el vinovat de „hiclenie”, căci „a ridicat pe un lotru”, cândva în prima jumătate a anului 1551, cu gândul să-l doboare de pe tronul Moldovei pe Ștefan Rareș. Pedepsirea lor era necesară: „Iar Alixandru-vodă [Alexandru al II-lea Mircea - n.m.] au trimis înainte pre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iar pe Stroe Buzescu (însurat cu Sima, fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești, rudă și ea cu Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul) l-a răpus (a murit în 1602) o rană făcută de un tătar la Ogretin 183. De „hiclenie” și-a acuzat Aron Tiranul adversarii. în a doua domnie - chiar înainte de a se sui pe tron - făcuse liste cu cei ce urmau a fi lichidați. Grigore Ureche (de la care Miron Costin împrumută caracterizarea domniei lui Aron: „Până la cumplita domniia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al fratelui său, Mihnea pârcălabul), cel care o vreme i-a fost credincios 214 ori (tot în 1536 ca și pe banul Toma) pe marele logofăt Tudor din Drăgoești (era căsătorit cu Dumitra, fiica lui Dimitrie Ghizdavăț), bănuindu-l de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă și-a învinuit boierii de trădare. Au pierit atunci, în 1534 și 1535, „ghiaurul sârb”. Pria, mare portar (o ținea pe Neacșa, fiică a logofătului Harvat; dacă dăm crezare numelui și acesta era un sud-dunărean, de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Viteazul nu i-a iertat pe uneltitori. Sub o astfel de învinuire el l-a omorât, în 1596, pe marele logofăt Chioar din Leontești (însurat cu Voica), din neamul boierilor din Pietroșani, care aveau o vocație, se pare, specială a „hicleniei”234. Și tot pentru „hiclenie” a murit, în 1596, la fel, marele vornic Mitrea din Hotărani, însurat cu Neaga din Cislău, fiică a vistiernicului Vlaicu: (aceasta nu i-a făcut copii)235. Este lung șirul văduvelor care au căpătat acest
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe uneltitori. Sub o astfel de învinuire el l-a omorât, în 1596, pe marele logofăt Chioar din Leontești (însurat cu Voica), din neamul boierilor din Pietroșani, care aveau o vocație, se pare, specială a „hicleniei”234. Și tot pentru „hiclenie” a murit, în 1596, la fel, marele vornic Mitrea din Hotărani, însurat cu Neaga din Cislău, fiică a vistiernicului Vlaicu: (aceasta nu i-a făcut copii)235. Este lung șirul văduvelor care au căpătat acest statut în urma poruncilor crude (să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neam domnesc - pe Ilinca (ori Elena), fiica lui Nicolae Pătrașcu și a Anei, fata lui Radu Șerban 239 („hiclean” și el, omorât tot în 1658); marele vistiernic Pârvu Vlădescu era ginerele lui Ivan Șufarul, căsătorit fiind cu Anca (aceeași acuză: „hiclenia”)240. Un an mai târziu, în 1659, au căzut capetele lui Vlad (ori Preda ori Radu) Bârsescu, însurat cu Dobra (o soartă asemănătoare au avut marele postelnic Danciu Pârâianu, rudă cu Bârsescu, ginerele comisului Gheorghe din Mehedinți, și Preda, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să presupunem existența unei neveste -, nu trebuie să ajungem la concluzia inexistenței partenerei. Căci poate să fi fost vorba de nefertilitate sau de imposibilitatea soțului de a procrea. Dacă paharnicul Negrilă, cel tăiat din porunca lui Ștefan cel Mare, pentru hiclenie, la Vaslui, pe 16 ianuarie 1471, a avut, poate, un băiat, numit tot Negrilă, și care, ca pârcălab, i-a fost fidel Voievodului 250, nu avem nici o informație privind-o pe soția și pe copiii lui Andreica, stolnicul arătos (Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a murit pentru cauza rudelor sale Craioveștii într-o luptă la Târgoviște) - fiul lui, Barbu Detcovici a ajuns și el mare dregător, a fost mare postelnic; marele spătar Dragomir din Cepturile (pribeag în Ardeal cu Vlad înecatul, ucis pentru „rea hiclenie” înainte de 7 mai 1535) - fiilor lui „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”; marele spătar Negrea (om al lui Mihai Viteazul, dat morții - în 1601 - de Simion Vodă Movilă) - pe firul lui l-a chemat Ionașco și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Radu Buzescu, fiul lui Radu Buzescu și mare ban pentru puțină vreme; postelnicul Constantin Cantacuzino, cel ucis în 1663 din partea lui Grigore I Ghica Vodă, a fost îngropat la Mănăstirea Mărgineni, rectitorită de el; marele spătar Leca, ucis pentru „hiclenie” de Radu Mihnea, era ctitor la Mănăstirea Panaghia și acolo a fost înmormântat înainte de 1616; marele vistier Cârstea Popescu este pictat, alături de ceilalți membri ai familiei, la biserica din Popești, în ținutul Vlașcăi, ctitoria lui (a zidit-o în 1689
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost un destin în neamul Costinilor, căci Nicolae, fiul lui Miron și istoric de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban Cantacuzino (alte izvoare spun că Voievodul și-a întins ordinul nefast și asupra copiilor Drosului). Și lui Hrizea din Popești - ca să reiau alt „caz” folosit - Șerban Vodă Cantacuzino i-a luat banii și l-a omorât în anul 1680. „Hiclenii” și „pretendenții” pățeau la fel. Lui Drăghici Craiovescu, soțul Hrusanei (nepoată a Doamnei Rada a lui Vlad Călugărul), oamenii Domniei i-au „prădălnicit” averea după ce el a fost spânzurat. Și marelui spătar Dragomir din Cepturile (ucis înainte de 7 mai 1535
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
indezirabili în țara Românească) „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”. Fără avere a rămas și sora lui Moise Vodă, măritată cu Barbu Craoivescu, mare ban, feciorul lui Danciu Craiovescu. Bucatele îi fuseseră luate lui Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit din averile lui”. Și Radu Mihnea își va trata la fel (era o practică veche, de vreme ce Radu de la Afumați îi lua „bucatele” marelui vistier Oancea din Batin) adversarii. Pentru „rea hiclenie” l-a omorât (înainte de 8 martie 1616) pe marele spătar Luca (cel însurat cu Grăjdana, fiica marelui clucer Radu Băleanu) și i-a luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu câțiva ani (în 1611), marelui stolnic Bârcan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grăjdana, fiica marelui clucer Radu Băleanu) și i-a luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu câțiva ani (în 1611), marelui stolnic Bârcan din Merișani, un adversar al Mihneștilor (îl susținuse pe Mihai Cămărașul). Tot pentru „rea hiclenie” a fost confiscată și averea grecului Necula, mare vistier, care îl combătuse pe Matei Basarab, la 25 octombrie 1632, în acea „bătălie cu spectatori” de la Plumbuita. Nici partizanii lui Matei Basarab n-au dus-o mai bine. Gorgan din Criva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aruncând însă responsabilitatea asupra Domnului. Și-a lăsat urmașii (a fost însurat de două ori; întâi cu Catrina, fiica marelui vornic Toma Cantacuzino, și apoi cu fata marelui vistier Toader Palade, Anița) să trăiască în condiții precare. Confiscărilor produse de „hiclenie” (Ștefan Tomșa al II-lea a poruncit ca vechiul său inamic Sturza, hatman, - însurat cu Agaftona - recuperat în obezi de la turci, unde se refugiase, să fie omorât, iar trupul să-i fie aruncat în râul Siret; tot el le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Gaftona, cneaghina lui Nebojatco logofăt și l-a dat boierului nostru, Enachi postelnic. întru aceea, domnia mea și cu toți boierii noștri am cercetat pentru acel sat și am aflat judecată că nu se cuvine să piară satul pentru hiclenie, pentru că n-a fost Nebojatco logofăt vinovat cu nimic lui Alexandru voievod, pentru că a pierit el însuși cu domnul său, Gașpar voievod. De aceea, boierul nostru mai sus-scris, Enachi postelnic, el singur a întors acel sat mai sus-spus [...] în mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru „slujba ce a slujit prin țări streine și a hrănit-o cu cheltuiala lui prin cele țări”). Ca să-și salveze viața, Vlădaia, fiica lui Pârvu Craiovescu măritată cu marele logofăt Vâslan Furcovici (omorât din porunca lui Vlad Vintilă pentru hiclenie, înainte de 11 ianuarie 1525), s-a refugiat la Nicopol, iar Maria, nevasta marelui vistier Trufanda, grec de felul lui, a trecut Milcovul în Moldova - după ce i-a murit - în 1632 - bărbatul; a și murit pribeagă. A fugit din Moldova și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]