172 matches
-
care-i goneau. Că dintre toți călcătorii veniți și plecați aiurea, au mai rămas pe-aici doar câțiva dintre ei și...presupun „specialiștii”, sămânța lor semănată prin băștinașe. O fi fost, nu este exclus, doar istoricii „români” probează cu toponime, hidronime, rămășițe de cuvinte în limba română, dar și cu unele caracteristici antropomorfe „constatate” la populația „românească”. Auzind așa „teorii”, am rămas mut. Și derutat...Unde este „neamul meu cel românesc”? Că eu d-asta am intrat în catedrala Istoriei, să
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1410465490.html [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
Moldovei istorice, din care, evident, face parte regiunea monografiată filologic de către autor. "Sfânt e numele tău, Voloca" (ediția a II-a, Cernăuți, 2012) e numele cărții, iar substanța ei e, în partea majoră, un tratat de lingvistică privind "etimologia toponimelor, hidronimelor și antroponimelor din Nordul Bucovinei", iar în partea secundară (repet, cantitativ catalogată), o sumă de texte, de o mare frumusețe epico-lirică, extrase dintr-o carte a autorului intitulată "Oul pascal sau Mahna lui Mahnă" (Timișoara, 1999), o odă închinată ultimului
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Sfant_e_numele_tau_voloca_gheorghe_parlea_1367856884.html [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
această explicație mi se pare cu atât mai logic-acceptabilă, cu cât în Maramureșul Voievodal al zilelor noastre curge râul Mara, afluent al Izei, aceasta la rândul ei fiind afluentul Tisei. Prin urmare, având la îndemână (ca să zic așa in actu) hidronimul cu pricina, logica bunului simț ne obligă să atribuim termenului traco-getic „mara” nu sensul de stâncă, ci acela de mare (apă), mai exact de mare (apă curgătoare). Și astfel toate se leagă, iar Maramureșul poartă în el înțelesul profund istoric
TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1463909785.html [Corola-blog/BlogPost/379016_a_380345]
-
și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații. Numele orașului provine de la numele râului Moscova, care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii. Sunt multe teorii despre apariția hidronimului «Москва». O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice. În rusește «ва» vine de la «вода», «река» sau «мокрый» (în traducere apă, râu sau ud), iar rădăcina «моск-» poate avea sensul de «тёлка» sau «корова» (vacă). Altă
Moscova () [Corola-website/Science/297431_a_298760]
-
1933, "Nicolae Drăganu" constata că numele Brașov era foarte răspândit în spațiul țării noastre: într-o comună Ileni, într-o altă comună "Rodj" în județul Timiș în veacul al XV-lea." În județul Neamț se afla o pădure și un hidronim "Brașovana". Lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița. Lângă Buzău era "Izvorul Brașovului" și "Poiana Brașovului". Lângă Ialomița era toponimul 'Brașovița" "Nicolae Drăganu" atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
și "Brașov", după lucrarea lui F. Philippi: "krun", care ar fi însemnat „ienupăr” sau „brădișor”, de unde numele de "Brașeu" > "Bră(d)șeor". Dacă se acceptă varianta G. Kisch și F. Philippi, atunci trebuie menționat că bradul (arhaic *bradzŭ) este un hidronim [ref?] răspândit și aparține fondului autohton (traco-dac) al limbii române. Brașov poate reprezenta o formă autohtonă Veridicitatea acestei interpretări etimologice este însă dubitabilă, dat fiind că originea albaneză [ref. DEX '09] a cuvântului nu implică o provenineță dacică, acest procedeu
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Țării și secretar de stat, apoi ministru la București. Părți ale satului: Bortărie, Bulucu, Răzeșie, Sat, Vâlcova, Crihănița (cartier urban în vecinătatea municipiului Cahul) Zone din extravilan: Baltă, Baraghína, Dealurile de la Lutul Roș, Fântânéle, Grindul Lung, Pământul Popii, Petricéi, Răzeșie Hidronime: Bălacea (baltă), Barcul lui Ciochină (barc sau baltă, luncă băltoasă), Barcul lui Duia (barc), Barcul lui Topor (barc), Bribari (lac), Carasul (lac), Cardon (barc), Crihana (pârâu), Dracele (baltă), Floricica (pârâu, denumire alternativă pentru pârâul Crihana), Foltanele (lac în lunca Prutului
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
fost locuită înainte de cucerirea romană de populații neindoeuropene și indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celți (indoeuropeni), iberi (neindoeuropeni), celtiberi (rezultați din fuziunea celților cu iberii), fenicieni, vascones (strămoșii bascilor, singurii care au rezistat până azi). De la aceste populații au rămas toponime și hidronime, prefixe și sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice. Prezentarea fonemelor limbii spaniole este foarte dificilă din cauza varietății dialectice. Tabelele de mai jos prezintă sunete care fac parte din standardul spaniol, dar pot să nu existe în unele dialecte
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
reprezentat un interes deosebit pentru militarii ruși, care, după 1812, au cercetat valea lui, trecând-o și pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al Basarbiei” comentând acele hărți : Cât despre hidronimul Răut, doctorul abilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică: Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Peillac, din departamentul Morbihan, (Bretania, Franța). Este reședința și singurul sat din componența comunei Lăpuș, fiind de altfel cea mai populată așezare rurală din Țara Lăpușului. Etimologia numelui localității este discutată: din substantivul lăpuș (= *lopus) „brusture” (Telekia speciosa) sau din hidronimul Lăpuș, el însuși putând proveni, fie conform legendei nedemonstrabile protocroniste din latinescul "lapis" (piatră, lespede), fie mai probabil din cuvântul maghiar "lápos" (teren mlăștinos, neted, plat). Satul Lăpuș este situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
biserica-basilica." Timp de aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele migratoare. Între 275-566, au venit popoarele germanice și hunii. Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, Muntenia și Transilvania. Au impus toponime, hidronime și modificări fonetice și de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
absolută a limbii latine în provincia Dacia. Latina era limba administrativă, vorbită și de armata și în comerț. Era limba comună, singurul mijloc de înțelegere pentru diferitele grupuri etnice din provincie și pentru comunicare cu exteriorul. Numeroase argumente: toponime și hidronime ce au rămas până astăzi (Donaris, Mariș, Alutus), mormintele cu inventar daco-român, cuptoarele de olărit, tezaurele monetare, obiectele paleocreștine sau studiul limbii române. Cercetările arheologice de la Țaga, Cluj, Cipău, Mureș și Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția relativ centrală în cadrul regiunii a vârfurilor cu aceste nume, cît și prin înălțimea lor de aproape 1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
stâng al râului Prut. Orașul se află așezat pe malul râului Prut, al doilea râu după mărime din Moldova. Debitul multianual al Prutului la Ungheni este de 83,2 m/sec . Prin oraș trec și două râulețe Delia și Băielești. Hidronimul Delia (numit în documente medievale "Deala", fiindcă-și începe cursul din șiragul de dealuri ale Basarabiei centrale) ar putea fi un nume de sorginte turanică. Râul Băilești trece prin sudul municipiului, vărsându-se în Prut. Numele său se explică prin
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
aceste toponime este chiar Brașov. Deși sufixul este slav (ceea ce a condus la presupunerea că denumirea ar fi slavă, s-a putut demonstra că Brasso, devenit apoi Brașov, provine din termenul türcic Barasu, care înseamnă “apă albă”. Alte toponime și hidronime din sud-estul Transilvaniei de origine türcică sunt Arpaș, Avrig, Baraolt, Bățani, Biborțeni, Bögöz (in romana: Mugeni), Borcea, Racoș. De asemenea, satul Firtuș din Harghita a fost denumit până în secolul al XV-lea "Besenyo-falva sau Bezzenijofalwa," adică “satul pecenegilor”. Un sat
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
în vreo luptă, pămîntul să-i poarte numele. Și cînd s-a întîmplat nenorocirea că el a fost răpus de o mînă vrăjmașă, oamenii au numit pamîntul acela Rezina. Numele satului după părerea cercetătorului Anatol Eremia, a fost preluat de la hidronimul Rezina, adică de la numele râulețului Rezina, care pare să aibă la bază numele unei moșii, pe stăpânul căreia îl chema Răzanu și în apropierea acestei moșii sau chiar pe teritoriul ei curgea râulețul care a fost numit Rezina. Stema orașului
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
apariția în istoria scrisă. Cele mai importante informații ale izvoarelor scrise grecești ne sunt oferite de către "părintele istoriei" Herodot, care, în lucrarea să intitulată "Istorii", pe lângă o serie de rituri și obiceiuri ale geților și sciților, menționează o serie de hidronime care sunt localizate pe teritoriul locuit de geți : Maris, "cel care izvorăște din țară agatârșilor", identificat cu Mureșul; Porata, identificat cu Prutul; Tiarantos, identificat cu Șiretul; Araros, identificat cu ; Naparis, identificat cu Ialomița; Ordessos, identificat cu Argeșul; Aluta, identificat cu
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Ruscova (în maghiară: "Visóoroszi", în germană: "Rosskowa") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1373 (poss. Orosviz). Etimologia numelui localității: din hidronimul Ruscova (Valea Rusului, Valea Ruscovă > Ruscova). Localitatea Ruscova este poziționată geografic în nordul țării, respectiv în N-E județului Maramureș, pe cursul inferior al râului Ruscova, de la care și-a împrumutat numele, la 115 km de centrul de județ, municipiul
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim geomorfologic care indică o așezare întemeiată pe o vale în apropierea cetății; Obislavul de la hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen Petrescu, Vâlcea - Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol I, II, Râmnicu - Vâlcea, Editura Conphys, 2007, pag. 403). Pentru Obislavul propun și următoarea formă: Obi + Slavu = slavii
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
pe la Vadu Oii și iernau în zonele calde de pe țărmul Mării Negre (cea mai cunoscută fiind valea Batovei, în apropiere de Bazargic, numită de mocani "Valea fără iarnă"). "Ialomița "este un nume de origine slavă, reprezentând o prezență neobișnuită în cadrul grupei hidronimelor majore românești, ele fiind de origine autohtonă. Potrivit lingvistului Dragoș Moldovanu, care reevaluează minuțios stadiul problemei, numele râului a fost dat de slavii așezați în regiune, forma inițială fiind *"Ilavǐnika "‘lutoasa’, un derivat din slavul "ilǔ" ‘lut’. Numele este perfect
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
format la nordul și sudul Dunării, într-o perioadă îndelungată de timp(sec I î.Hr.-sec IX d.Hr.), prin amestecul daco-romanilor cu migratorii slavi. -Majoritatea hidronomiei și toponimiei de pe teritoriul României este de origine dacă. Toponimele (Apulum, Napoca, Potaissa), hidronimele (Alutus, Samus, Maris), precum și inscripțiile din Dacia în care sunt prezente nume dacice și romane sunt dovada indiscutabilă a prezenței geto-dacilor după cucerirea romană. Se contrazice astfel afirmația lui Eutropius despre „exterminarea geto-dacilor”. -Prezența unor cronici și inscripții ce atestă
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
60 %, în decembrie de 70 % în ianuarie. Remetea este traversată de cel mai lung râu al Ardealului, Mureșul. Lungimea totală a Mureșului este de 803 km, din care 761 km pe teritoriul României, din care 80 km în județului Harghita. Hidronimul Mureș (menționat în izvoare antice - de ex. Ptolemeu, "Geographia" - ca "Maris") s-ar putea să fie de origine celtă: muor „smârc” și acha „râu” > moraha = „râu de smârc, râu băltos” (în care caz compară și cu cuvintele germanice Moor și
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]