44 matches
-
științifice), „Bilanțul apei în solurile irigate” (teza sa de doctorat), „Verificarea hidroameliorativă a Luncii Dunării românești și a Deltei” sau lucrări care abordează și alte teme conexe acestui domeniu științific deosebit de vast, cum ar fi „Apele în viața poporului român”, „Hidronimie românească sau botezul apelor”, „Corectarea mediului și umanizarea naturii”, „Zeu și fluviu Dunărea”, „Drumuri de apă”, „Începuturile hirotehnicii pe teritoriul României”, „Mediu și viețuire în spațiul Carpato-Dunăreano-pontic”, academicianul Marcu Botzan realizează o incursiune în cadrul spiritului beletristic cu ușurința pe care
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 by http://confluente.ro/Incotro_e_tara_domnule_sublocotenent_.html [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
care, mai târziu, va intra în conflict deschis cu Washington-ul, toate aceste înfuntări ducând la “migrația”, deplasarea forțată, exodul în masă al populațiilor amerindiene, răspândirea lor pe o suprafață extinsă, deci și în California - își statornicește azi cu toponimii, hidronimii și multe înscrisuri perene propriul habitat: Navajo Lake, Navajo Dam, Navajo State Park și multe altele. Chiar dacă arborescența amerindienilor este stufoasă, îi leagă trecutul originii comune, sângele care le fierbe și circulă prin mădulare și le aduce aceași perspectivă asupra
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Pastorul_keith_si_indienii_navajos.html [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
cuvântul de origine traco-dacică „mara” însemnând stâncă. După cum se va vedea în continuare, nu numai că-i o explicație nesatisfăcătoare (îndată voi argumenta), dar chiar de-a binelea jignitoare pentru suculența fanteziei noastre toponimice, care - cu substanțialul ajutor venit dinspre hidronimie și oronimie - se constituie în cea mai trainică punte de legătură dintre lumea traco-getică și lumile de pe aceste meleaguri (daco-romană, obștile sătești, medievală, modernă) situate în timp mai aproape de noi. Documentându-mă nițel, iată ce am aflat: Maramureșul are înțelesul
TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1463909785.html [Corola-blog/BlogPost/379016_a_380345]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei este de remarcat Paul Lebel de la Universitatea din Dijon, Franța. (vezi Paul Lebel, Principes et
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei este de remarcat Paul Lebel de la Universitatea din Dijon, Franța. (vezi Paul Lebel, Principes et méthodes d'hydronymie française, Paris 1956). În Germania, Institutul German pentru Lingvistica Gemană (Institut für Deutsche Sprache - IDS) păstrează la Universitatea din Göttingen, arhiva pentru
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Germania" (Archiv für Gewässernamen Deutschlands). În Europa de Est, sunt de remarcat preocupările din domeniul hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
din secolele VI-VII D.H., adică din perioada de început a năvălirilor barbare slave pe teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
au cercetat valea lui, trecând-o și pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al Basarbiei” comentând acele hărți : Cât despre hidronimul Răut, doctorul abilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică: Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă - 65 km (în partea centrală). Cumpenele de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Diocesis Thraciae, în care dioceză cele mai importante pentru populația latinofonă și apoi românofonă au fost provinciile Moesia Inferior, Thracia și Scythia (Dobrogea de astăzi împreună cu teritoriul Cadrilaterului). Se argumentează că în aceste regiuni s-au păstrat mai bine toponimia, hidronimia și oronimia atât din substrat, cât și cea romanică, precum și unele străromânești. Dintre acestea din urmă, spre exemplu, toponime și oronime (masivi și culmi) Durmitor, Pârlitor, "Visător"/Visitor, Palator ("spălător"); "Surdulița, Piskulje (piscul)), Negrișor" și altele, menționate de istoricul Silviu
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
relief este oglindit de unele topice ca: Munții (munceii) Inșirați, Vf. Măgura, Oala sau Gogoașa. Denumirile care scot în evidență dimensiunile formelor de relief sînt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Măgura Mare etc. Unele oronime au semnificație în hidronimie (Vf. Borcuțului, Dl. Slătiniței, Dl. Fîntînii, Vf. Văii Mari) sau sînt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice: Relieful vulcanic, generat de
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
anual). Versanții nordici prezintă temperaturi ale solului și aerului moderate. Apele de suprafață sînt reprezentate prin rîuri și lacul de baraj al Colibiței care va alimenta cu apă orașul Bistrița și hidrocentrala electrică de pe Valea Bistriței. Un aspect specific al hidronimiei Munților Bîrgău îl constituie faptul că unele ape curgătoare poartă nume determinate de anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rîuri au denumiri cu semnificație fitogeografică (Valea Teiulul, Făgețelul, Siminicul, Flnațe, Tisa) sau care amintesc că își adună izvoarele din regiuni despădurite
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă amprentă și-au pus-o triburile slave, așezate în număr mare, care au lăsat o seamă de mărturii - mai ales în toponimii și hidronimii. Secolele X-XI marchează cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
oameni buni și bătrâni - , care a asigurat perpetuarea în timp a societății românești. În rândul cuvintelor arhetipale să mai amintim pe lângă vatră, țarină, că tun, bordei și pe argea, argele, care reflectă ideea de construcție, de dăinuire, termen trecut în hidronimie sub numele de Argeș, Argel, Argeluța, de pe văile cărora s-a procurat suprastructura din lemn a unei case - stâlpii și căpriorii, scheletul clădirii, cuvânt care poate fi pus în legătură și cu macrotoponimul Ardeal, pronunțat de românii ardeleni Argeal . Din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
puncte de apărare constând din întăriri de lemn ori piatră, locuri de popas, toate acestea neputând exista în absența unor organisme politice, fie și incipiente. Lipsa documentelor scrise este completată, în chip fericit, de alte categorii de izvoare, cum sunt hidronimia și toponimia <footnote Nicolae Grămadă, Toponimia minoră a Bucovinei, vol.II, Ed. Omnia, 1996, p. 449-500. footnote>. Partea superioară a râului Moldovița poartă numele de Argel, vechi cuvânt dacic, din fondul indo-european, cu rădăcina ard-, vehiculat de vechii locuitori carpi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
de ruteni. La rândul lor, ucrainenii deja asimilaseră populația românească din regiune, transformând-o în huțuli, boici sau lemki (care între timp, a căpătat o origine mixtă)134. Nu întâmplător, în întreaga zonă a Carpaților Păduroși, toponimia majoră și chiar hidronimia sau oiconimia este românească 135. Descălecatul s-a petrecut într-o vreme în care populația Maramureșului se afla într-o faza avansată de omogenizare în direcția românizării. Influxul masiv al rutenilor, care s-au extins în regiune pe fondul crizelor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Mari, Ulița spri Țarnă. În morfologie, nu sunt de semnalat situații diferite de cea a toponimiei din Moldova. Numele de loc din Valea Trotușului cunosc numărul singular (cam 70 %) sau cel plural, pot fi masculine sau feminine (mai numeroase în cadrul hidronimiei - nume de ape și al oronimiei - nume de înălțimi). Exemplele se găsesc în toată zona Trotușului, de la izvoare la vărsare în Siret: Albena, Bahna, Bobeica, Cascada, Corbu, Dumbrava, Grind, Lunca, Ostrov, Rediu, Salcia, Viișoara (se observă lesne că cele feminine
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a zis pod. În sud-est, tot pe malul stâng al râului Prahova, s-a format, în timp, localitatea Frăsinet, al cărui nume provine de la specia arborescentă răspândită de-a lungul luncii si pe versantul vestic al dealului Orădia. Asadar, onomastica, hidronimia și toponimia acestor locuri mioritice amintesc, la un loc cu documentele scrise, de rezervorul etnic nesecat, care a fost provincia românească Transilvania. CAPITOLUL V CARACTERISTICI GEODEMOGRAFICE 5. 1 EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI Actuala cifră de 18189 locuitori atinsă în 2003
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
fost ucranizate prin decizia de cancelarie, chiar În primii ani de la instalarea autorităților ucrainene. Asta Înseamnă că toți bbucovinenii sunt ucraineni? Pe scrut, biserica, și apoi cancelariile domnești, unde se folosea exclusiv slavona, au introdus cuvintele slave În limbă, toponimie, hidronimie. Infiltrarea străină nu este numai un fenomen al trecutului. Fără biserici și școli În limba maternă, comunitățile românești izolate sunt supuse unui proces grav de deznaționalizare - În țările balcanice, În Ungaria, În Ucraina. S-a creat astfel un evident decalaj
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Albinei), desemnări de arbori, pomi fructiferi și diferite plante specifice locului (Aleea Castanilor, Aleea Teilor, străzile Florilor, Prunului, Salcâmului, Sulfinei etc.), denumir i ca re provin de la accidente sau caracteristici ale terenului (strada Perla, Punții, Aleea Scurtă), nume de ape/hidronimie ( strad a Ji jiei, Prutului), nume geografice provenind de la provinciile României (strada Ardeal, Bucovinei, Crișanei etc.), denumiri d e mu nți dealuri și alte forme de relief (strada Carpați, Zahorne i), a unor obiective și construcții dispărute, după clădiri ori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu este un fenomen izolat, prezent doar în Dacia, ci se întâlnește peste tot în antichitatea romană târzie și în perioada migrațiilor barbare. Pierderea numelor orașelor, a toponimiei nu înseamnă însă discontinuitate demografică în spațiul daco-roman cum susțin roeslerienii pentru că hidronimia s-a transmis până astăzi prin populația autohtonă, de la care au împrumutat-o migratorii.17 În plan spiritual-religios, după 275, daco-romanii și-au păstrat formele de înmormântare. Complexele funerare datează de la sfârșitul secolului al III-lea până în prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unei populații romanizate, care s-a pierdut (topit) în masa barbarilor (cf. Roesler), ci cu o populație numeroasă, majoritară, care trăia pe tot întinsul țării, această populație autohtonă, latinofonă și creștină, constituie baza demografică și fermentul proceselor istorice ulterioare. Perpetuarea hidronimiei (râurile mari), continuitatea civilizației vechi dacice, circulația monetară adeveresc că factorul de permanență istorică și muncă productivă constantă, în noile condiții și structuri sociale (obști) au fost "oamenii pământului"(N. Iorga) autohtonii. Migratorii au fost mereu (au rămas) niște enclave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]