59 matches
-
semn schimbat al concentrației ionilor dintr-o soluție (în cazul nostru, din preajma celulelor organismului uman). Prin noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe (în cazul nostru, din preajma celulelor organismului uman, firește), pe baza concentrației ionilor numiți hidroniu.” Ei bine, un pH modificat împiedică formarea celulelor canceroase. Dar cum putem realiza acest lucru, noi, simplii necunoscători în domeniu, fără facultăți sau doctorate în medicină ? Foarte simplu. Cu ajutorul bicarbonatului de sodiu. „Practic, tumorile maligne reprezintă mase de celule cu
CANCERUL POATE FI VINDECAT (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1445636322.html [Corola-blog/BlogPost/344411_a_345740]
-
bază, fapt evidențiat prin istoricul acestor concepte. Tăria acizilor este măsurată, de regulă, prin 2 metode. Una din ele, bazată pe scală de definire a acidității lui Arrhenius, este pH-ul, care este unitatea de măsură a concentrației ionului de hidroniu într-o soluție, fiind exprimată pe o scală logaritmica negativă. Astfel, soluțiile care au un pH scăzut au o concentrație mare de ion de hidroniu, fiind considerate a fi mult mai acide. Cealaltă măsurătoare, bazată pe definirea lui Brønsted-Lowry, este
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
acidității lui Arrhenius, este pH-ul, care este unitatea de măsură a concentrației ionului de hidroniu într-o soluție, fiind exprimată pe o scală logaritmica negativă. Astfel, soluțiile care au un pH scăzut au o concentrație mare de ion de hidroniu, fiind considerate a fi mult mai acide. Cealaltă măsurătoare, bazată pe definirea lui Brønsted-Lowry, este constantă disocierii acide (K), care măsoară abilitatea relativă a unei substanțe de a acționa că un acid; substanțele cu constantă de aciditate mai mare sunt
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
aparentă. Acesta măsoară logaritmic luminozitatea stelelor. Un alt exemplu este pH-ul din chimie; pH-ul este logaritmul zecimal cu semn schimbat al activității ionilor de ioni (forma pe care o iau ionii de hidrogen în apă). Activitatea ionilor de hidroniu în apa neutră este de 10 mol·L, prin urmare, un pH de 7. Oțetul are de obicei un pH de aproximativ 3. Diferența de 4 corespunde la un raport al activității de 10, adică activitatea ionilor de hidroniu din
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
de hidroniu în apa neutră este de 10 mol·L, prin urmare, un pH de 7. Oțetul are de obicei un pH de aproximativ 3. Diferența de 4 corespunde la un raport al activității de 10, adică activitatea ionilor de hidroniu din oțet este de aproximativ 10 mol·L. Graficele (log-liniare) utilizează conceptul de scară logaritmică doar pentru vizualizare: una din axe, de obicei, cea verticală, este scalată logaritmic. De exemplu, graficul din dreapta comprimă creșterea abruptă de la 1 milion la 1
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
sare și în apa mărilor și oceanelor. Hidrogenul clorurat este un acid monoprotic, adică poate disocia o singură dată în apă prin cedarea unui proton. În soluția apoasă de acid clorhidric, ionul H reacționează cu apa pentru a forma ionul hidroniu, HO: Celălalt ion care se formează este anionul clorură, Cl. Acidul clorhidric poate fi folosit pentru a prepara sărurile sale numite „cloruri” (de exemplu, clorura de sodiu). Este un acid puternic, disociind complet în apă. Acizii monoprotici prezintă o singură
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se consideră că soluțiile apoase cu caracter acid conțin ionul hidroniu (HO). Totuși, unii cationi solvatați ai hidrogenului sunt mai degrabă organizați în molecule de tipul celei de HO. Alți ioni oxoniu se formează când apa formează soluții cu alți solvenți. Deși nu se întâlnește pe Pământ, ionul H (cunoscut sub
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
azot (NO) și pentoxidul de azot (NO) sunt oarecum instabili și explozivi. Acizii corespunzători sunt acidul nitros (HNO) și acidul nitric (HNO), cu sărurile corespunzătoare numite nitriți și nitrați. Acidul nitric este unul dintre puținii acizi mai tari decât ionul hidroniu (HO). Nitrogenul este, cantitativ, cea mai mare componentă a atmosferei Pământului (78,084% după volum, 75,5% după greutate) și este obținut pentru scopuri industriale prin distilarea fracțională a aerului lichefiat sau prin mijloace mecanice (de exemplu, prin membrana de
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
introducerea acidului în apă și nu invers.. Deoarece reacția este într-un echilibru care favorizează protonarea rapidă a apei, adăugarea de acid deasupra apei asigură faptul că acidul este agentul limitator. Această reacție este cunoscută pentru formarea de ioni de hidroniu: HSO este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO este anionul sulfat. K1 și K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric. Pentru că hidratarea acidului sulfuric este favorabilă din punct de vedere termodinamic și pentru că afinitatea sa pentru apă este
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
este un agent de deshidratare excelent. Acidul sulfuric concentra este foarte puternic deshidratant, îndepărtând apa din unii compuși ca zahărul sau carbohidrații și producând carbon, căldură, vapori și un rest de acid diluat ce conține cantități mărite de ioni de hidroniu și bisulfat. Însă, nu toate substanțele organice sunt carbonizate de acidul sulfuric, astfel difenilamina doar se dizolvă în acesta. În laborator, această proprietate se poate demonstra prin amestecarea zahărului sau zaharozei cu acidul sulfuric. Are loc o schimbare de culoare
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
pH sunt acizi sau baze organice slabe care au proprietatea de a-și modifica o caracteristica ușor sesizabilă (culoarea) atunci când în sistemul chimic se schimbă un anumit parametru. Indicatorii chimici de culoare sunt sensibili de fapt la concentrația ionilor de hidroniu din sistem, sau mai bine zis la nivelul pH-ului. Funcționarea indicatorilor de culoare a fost prima dată explicată de către Kolthoff prin faptul că aceștia posedă grupări cromatofore (nitro, carbonilică, legături nesaturate, etc.)care își schimbă structura atunci când se schimbă
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
este baza sistemului celular de stocare a energiei. Selectivitatea este proprietatea centrală a canalului. Moleculele de apă își croiesc drumul prin canalul strâmt orientându-se în câmpul electric local format de atomii peretelui canalului. Protonii (mai bine zis ionii de hidroniu H3o+) sunt opriți din drum și respinși din cauza sarcinii lor pozitive. "Fig.3 Trecerea moleculelor de apă prin acuaporina1- AQP1.Datorită încărcării pozitive la centrul canalului, ionii încărcați pozitiv, cum ar fi ionii de hidroniu(H3O+), sunt respinși. Acest lucru
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
mai bine zis ionii de hidroniu H3o+) sunt opriți din drum și respinși din cauza sarcinii lor pozitive. "Fig.3 Trecerea moleculelor de apă prin acuaporina1- AQP1.Datorită încărcării pozitive la centrul canalului, ionii încărcați pozitiv, cum ar fi ionii de hidroniu(H3O+), sunt respinși. Acest lucru previne trecerea de protoni prin canal." De-alungul ultimilor 10 ani, cunoștințele relativ la canalele de apă s-au dezvoltatat într-un subiect de cercetare de mare actualitate. Porii de apă s-au dovedit a fi o
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
fierbere și de topire sunt anormal de ridicate, pentru că între moleculele de acid se formează legături de hidrogen, care sunt legături foarte puternice de atracție electrostatică. `formula 23, ceea ce arată caracterul acid. formula 24; au rezultat un ion carboxilat și un ion hidroniu; Tăria acizilor carboxilici variază, în sensul că tăria înseamnă capacitatea (sau ușurința) de a ceda protoni: formula 25 ; în acest sens crește aciditatea. formula 26; formula 27; formula 28; formula 29; formula 30; formula 31; formula 32 ; cu o sare de Na a acidului carbonic; formula 33 ; cu o
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
de electricitate. Toate proprietățile electrice ale apei se datorează ionilor sărurilor minerale dizolvate în ea și dioxidului de carbon dizolvat în ea. Apa prezintă auto-ionizare (două molecule de apă se transformă într-un anion de hidroxid și un cation de hidroniu) însă doar la un nivel aproape imperceptibil. Coexistența stărilor solidă, lichidă și gazoasă a apei pe Pământ este vitală pentru originea, evoluția și continuarea existenței vieții pe Terra. Totuși, dacă s-ar schimba poziția planetei față de Soare, chiar cu o
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
are valoare mare și se poate introduce în K, obținându-se astfel o constantă nouă, K, care se numește "produsul ionic al apei". formula 4 La o temperatură t=25 °C, formula 5. În cazul apei distilate, formula 6. În funcție de concetrațiile ionilor de hidroniu dintr-o soluție, ele se împart în: Există două mărimi cu ajutorul cărora se apreciază caracterul soluțiilor: formula 10; formula 11; formula 12.
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
tari: HCl (0,993); HNO3 (0,997); H2SO4 (0,960); electroliți slabi: H-COOH (0,368); CH3COOH (0,126); HCN (0,0011). 5.2.2. Titrarea conductometrică Pe măsurarea variației conductibilității electrice se bazează o importantă metodă analitică - titrarea conductometrică. Ionul hidroniu (H3O+) și ionul hidroxil (HO-) au conductibilități echivalente mult mai mari decât ceilalți ioni. Când se titrează un acid tare cu o bază tare, de exemplu HCl cu NaOH, conductibilitatea inițială a soluției scade continuu și mult, deoarece dispar ionii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
H3O+) și ionul hidroxil (HO-) au conductibilități echivalente mult mai mari decât ceilalți ioni. Când se titrează un acid tare cu o bază tare, de exemplu HCl cu NaOH, conductibilitatea inițială a soluției scade continuu și mult, deoarece dispar ionii hidroniu. Cea mai scăzută valoare a conductibilității se înregistrează la punctul de 74 echivalență. Dacă se adaugă în continuare soluție de bază, conductibilitatea amestecului crește din nou, pentru că ionii hidroxil apar în soluție în concentrație din ce în ce mai mare. Într-o diagramă de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în raport cu electrodul standard de hidrogen. Electrodul de sticlă (fig. 5.1.) face parte din clasa electrozilor cu membrană iar utilizarea sa se bazează pe faptul că potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă este funcție de activitatea ionilor de hidroniu din soluție. Este alcătuit dintr-o membrană de sticlă specială, de obicei de formă sferică, ce se comportă ca o membrană semipermeabilă pentru ionii de hidroniu. În interiorul sferei care conține această membrană se introduce o soluție tampon cu pH constant
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă este funcție de activitatea ionilor de hidroniu din soluție. Este alcătuit dintr-o membrană de sticlă specială, de obicei de formă sferică, ce se comportă ca o membrană semipermeabilă pentru ionii de hidroniu. În interiorul sferei care conține această membrană se introduce o soluție tampon cu pH constant și o plăcuță de Fig. 5.1. Electrod de sticlă 78 platină scufundată în soluție, ce reprezintă electrodul de referință intern. Sticla din care sunt confecționați
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de adsorbție concentrație 116 În mod preferențial se adsorb ionii izomorfi cu cei ai rețelei cristaline a suprafeței solide. Considerând aceleași condiții, capacitatea de adsorbție crește cu valența și scade cu gradul de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
micelei este format din precipitatul de As2S3 care are o mare capacitate de adsorbție și va chemosorbi ionii de HS-, formând stratul fix de ioni, care va determina și semnul micelei. Stratul de contraioni va fi format din ioni de hidroniu, la fel ca și stratul difuz. Formula micelei poate fi reprezentată astfel: [m As2S3 · n HS· (n-x) H3O+]· x H3O+ 132 Micelele din coloidul de acid silicic au nucleul format dintr-un amestec de silice (anhidridă silicică) și acid
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
rotativ. În industrie, acest proces se poate automatiza. 196 pH metria Noțiunea de pH a fost introdusă în anul 1909 de Sörensen sub numele de exponent de hidrogen. El este definit ca logaritmul cu semn negativ al concentrației ionilor de hidroniu: pH = lg [H3O+] ; valoarea sa poate fi calculată dacă se cunosc constantele de echilibru ale reacțiilor chimice la care participă acest ion și compoziția analitică a soluției. Determinarea pH-ului se face prin metode colorimetrice, potențiometrice și spectrofotometrice. Metode potențiometrice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
forța) electromotoare a pilei formate din electrodul de cercetat și un electrod de comparație. Ca electrod indicator se folosește electrodul de hidrogen dar, datorită unor inconveniente de ordin experimental, acesta este înlocuit cu alți electrozi indicatori ai activității ionilor de hidroniu: electrodul de sticlă (cel mai utilizat), electrodul de chinhidronă, electrodul de stibiu etc. Electrodul de sticlă face parte din clasa electrozilor cu membrană iar utilizarea sa se bazează pe faptul că potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
utilizat), electrodul de chinhidronă, electrodul de stibiu etc. Electrodul de sticlă face parte din clasa electrozilor cu membrană iar utilizarea sa se bazează pe faptul că potențialul care apare la interfața soluție - membrană de sticlă este funcție de activitatea ionilor de hidroniu din soluție. Este alcătuit dintr-o membrană de sticlă specială, de obicei de formă sferică. În interiorul sferei care conține această membrană se introduce o soluție tampon cu pH constant și un electrod de referință intern. Sticla din care sunt confecționați
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]