264 matches
-
încît forțează nota pînă la absurd. Identifică, de exemplu, în istoria religiilor, așa cum o gîndește savantul Eliade, trei motive, pe care le silește să explice întreg comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său. Primul este motivul hierofaniei, prin care sensul se manifestă și se ascunde deopotrivă: universul laicizat al modernilor freamătă de mituri pe jumătate uitate a căror semnificație profundă ne rămîne ascunsă. Lavastine interpretează așa: Nimic uimitor în faptul de a regăsi, cît se poate de
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
în această muzică: ca agent al plenitudinii și bucuriei, ca imagine a Divinității, ca promisiunii a Judecății, ca salvare și reîntoarcere în matca originară. El adoptă, pe rând funcții de "liman" (Cantata a III-a), de "soclu" (Ison II), de "hierofanie" (Simfonia a II-a, Omagiu lui Enescu și Bartók), de "vox Dei" în chip de coral (în Invocatio, Deisis, Litanii). Modalitate de relaxare după tensionare și de relansare a fluxului muzical, unisonul nu poate fi despărțit de antipodul său, agregatul
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
un întemeietor de tradiție, suveran și sacerdot". Ion Pecie insistă pe faptul simbolic că Manole doarme cu capul pe o piatră din Casa Domnului, pe un bethel, care este atît expresia renunțării la confortul lumesc, cît și o cale spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
în jurul Mesei, implorînd har, îmbrăcați în odăjdi de mătase, în luminoase stihare, agitînd cruci și cădelnițe, iar înaintea lor, pe Sfîntul pristol, se arată de față Trupul și Sîngele Mîntuitorului" (Psalmul 8). Avem a face astfel cu o estetizare a hierofaniei. Menționăm că aci opiniile teologilor sînt împărțite. Dacă unii se arată dispuși a vedea în artist un ins ce imită paradigma divină inclusiv, sub raportul capacității sale creatoare, alții îl suspectează de o trufie cu luciferice tangențe. Ultimii se pot
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
unei materialități groase îi zădărnicește accesul spre transcendență, umplîndu-l, în bun stil naturalist, de un dezgust endemic. Jucîndu-se cu verbul, bardul e nu mai puțin la discreția unei divinități ce se multiplică (la rîndul Său, se joacă cu propria-I hierofanie). Un iz vag dostoievskian se degajă din această sforțare orgiastică de-a accede la smerenie, ca un fel de sacrificiu invers: "1. Eu mă desfrînez./ Dar cu ultimele puteri caut totuși să mă tîrăsc spre Dumnezeul meu. 2. Tu mă
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
pierdut în ipoteze, în cazul Andreei lucrurile par destul de clare: după ce s-a mîntuit de povara civilă a căsătoriei, sufletul ei, așa, delicat și invizibil cum e el, pare a o trage, în pofida trupului greoi și îndărătnic, direct către taina hierofaniei, cu alte cuvinte către penumbrele moi și aromate ale chiliei. Dacă presupunerea mea se va adeveri, am scăpat amîndoi, adică și eu, și Andreea: Eu, de suspiciunea misoginiei, pentru că nu se cuvine să freamăți în vecinătatea unei sfinte, fie ea
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
lor în limba franceză semnată de Letiția Ilea), intitulat Rugăciunile pictorilor. Socotindu-i ucenici ai Sfîntului Luca, evanghelistul dar și pictorul care, potrivit tradiției, ar fi fost primul care a zugrăvit chipul Maicii Domnului, autorul e atras de caracterul de hierofanie al operei lor, care ne dă prilejul "să contemplăm Invizibilul", să comunicăm cu "Misterul care li s-a revelat și pe care astfel ni-l împărtășesc" și nouă: "Lucrarea artiștilor, aici convocați, mărturisește strădania de a împămînteni însemnele Cerescului, Sacrului
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
care prezintă fața sa „nocturnă” și o limpezește. Interesant ca sugestie de lectură inițiatică a poemului (și ca astfel de sugestie, dar nu numai) este capitolul consacrat relației dintre Luceafărul și romanul lui Mircea Eliade, „Șarpele” lui Mircea Eliade. O hierofanie ascunsă a „Luceafărului”. Autoarea citește romanul ca o aplicație a cunoscutei teorii a lui Eliade, ca un exemplu de manifestare a sacrului în condițiile înșelătoare ale unor întâmplări banale, cum este întâlnirea Dorinei și a lui Andronic și ieșirea din
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
cum arată Mac Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația elementelor taxonomice esențiale - illud tempus, homo religiosus, hierofanie, coincidentia oppositorum, arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind la baza întregii viziuni eliadești. Totodată, subliniază că tipul de umanism ilustrat de Eliade este mai degrabă al unui
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
cautăsemnele ecuației poetice, "religia purității poemului", motivele esențiale, miturile fundamentale, ajungînd la concluzia că esențializarea expresiei este "consecința unui demers ontologic și gnoseologic". " Studiile despre metaforă, despre Ion Barbu, Lucian Blaga și Nichita Stănescu, preocuparea constantă pentru a impune ideea hierofaniilor, interpretarea credințelor arhaice intrate în calendarul creștin și a faptelor religioase în sine, toate acestea sînt în măsură să demonstreze forța demersului integral al lui Cezar Baltag, care devine în felul acesta un fel de apostol al metaforei în spațiul
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
poezie s-a născut filozofia occidentală, la fel și cea indiană. Și amintim că tot din poezie, sub forma ei cea mai pură, s-a născut și filozofia morții din balada Mioriței, în viziune unică pe plan universal: moartea ca hierofanie feerică a omului cu întreaga natură, începând cu "gura de rai" de pe plaiul pământesc și sfârșind cu munții mari și cerul astrelor. Iar vorbind de indieni, trebuie reliefată viața lui Rabindranath Tagore, care reprezintă un model paradigmatic de trăire filozofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al doilea din studiul "Camuflarea sacrului la Mircea Eliade" de Moshe Idel: "Grupajele de termeni în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului. Ar fi greu de găsit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
treacă Alpii Dinarici, să tremure de mirare În fața mărimii vapoarelor și a porturilor, a mulțimii oamenilor. Trebuie că a dat din perplexitate În perplexitate, cea mai arzătoare fiind aceea care a făcut-o să redea, cu ochii măriți ca la hierofanie, imaginea infinității vizibile: „Atîta apă este, că-i numa’ apă.“ Despre America simțea că aceasta există undeva, cu Gheorghe la mijloc, ori că există tocmai mulțumită omului ei pe care, dacă ea nu-l are alături, trebuie că sufletul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spontan prin prezență vie, ceea ce e totuna cu a spune că un sfînt nu se probează, ci se mărturisește prin testimoniul liber al celor care l-au cunoscut. În fond, cartea părintelui Moise este o culegere de mărturii privitoare la hierofania care a încăput în ființa lui Gafencu. Și mai e un amănunt menit a întregi natura pelorică (nefirească) a genului hierofanic: sfîntul nu trece pragul scrisului expresiv. E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
vorba sa e clorotică pînă la secime mortuară. Dacă trecem peste amănuntul exclusivist că nimeni nu poate ajunge sfînt fiindcă vrea, ci fiindcă așa i-a fost dat prin grație obscură, atunci ajungem la ecuația intimă a celui atins de hierofanie: stă în firea sfîntului ca, năzuind spre unirea cu divinul, să nu poată atinge această stare decît pe calea mistificării. Căci, în măsura în care cineva e mistic, în aceeași măsură trăirea și-o căpătă grație unei mistificări perpetue, cu observația obligatorie că
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
Sorin Lavric De o parte, vacarmul unui oraș de cîmpie înțesat de o neverosimilă pegră citadină, de altă parte altarul făgăduințelor de afirmare într-o țară clădită pe hierofania capitalei în comparație cu provincia. De o parte, grosolănia agresivă a urbei regățene, de alta conștiința că firul ierarhiilor și sceptrul valorilor se face și se desface la București. Enumerarea argumentelor în favoarea sau în dauna Capitalei se poate întinde într-un pomelnic
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
un fel de pînză foarte subțire și / transparentă țesută de buzele mele" (II). Ori evocă, precum Rimbaud, acea tulburătoare floare acvatică ce a fost Ofelia, „care țărm nu găsește". E o ritualizare livrescă a apei, posibilă formă mascată a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii se produce continuu pe calea acestei reificări la care
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
supună unei singure interpretări e semn de amatorism. Orice lămurire univocă e aberantă, un simbol fiind cu atît mai fecund cu cît primește o suită mai largă de interpretări. Cauza stă în temeiul transcendent al simbolului, care devine locul unei hierofanii cu neputință de găsit în creațiile laice. Mitul e un plastron de sensuri care nu vor fi dezvăluite pe de-a-ntregul niciodată. Mai mult, mitul are un miez sacru pe care nici un comentariu rațional nu-l poate epuiza, acesta fiind
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
târg e un ghid important într-o geografie literară), Nicolae Prelipceanu ( La pierderea speranței splendid volum despre stingere, aduce un ton nou în scrisul lui Nicolae Prelipceanu) Liviu Ioan Stoiciu (Substanțe interzise), Eugen Dorcescu (cu stihuri crepusculare), Ioan Petraș, ritualizând hierofanii. Între tineri, Alexander Stoicovici, Anca Mizumschi, Daniel Silvian Petre, Marius Aldea, Ana Pușcașu ar putea fi bune repere ale anului. Primul mai realizează antologii, traduce, publică segmente dintr-un roman. Dacă Ioana Pârvulescu își continuă curajoasă aventura de prozator, Simona
Ce rămâne? by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4029_a_5354]
-
fac transferul în structura și dinamica unei realități imediate, ca modalitate individuală de a fi prezentă în lume, în acea substanță concretă, fără paradoxuri. Ajung spre ziuă la realitatea ultimă, adresa din buletin, scot cartela pentru interfon și intru în hierofanii, simțind comuniunea ritmurilor personale cu cele cosmice. Mi-am cufundat capul în perna de liniște și siguranță, într-un somn adânc, fără spaime și fără vise. Am dormit câteva ore sau câteva zile, trezindu-mă în strălucirea diafană a camerei
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
Samuel Butler spunea undeva: '' Viața este ca și iubirea; întreaga rațiune este împotriva ei și toate instinctele sănătoase pentru''. Poate și pentru că uneori trancedentul se anulează prin simpla lui negare. Amintire versus uitare. Amintirea ca materializare a timpului. Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri și transcendența unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puțin din întuneric. Există oameni, câțiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
primul rând, portretul autodefinit al termenului “acasă”. Analiza și intuiția, mintea și inima, realul și imaginarul precum și unicitatea perceperii trecutului în viziunea noastră aduceau fiecărei întâlniri o atingere de puzzle dual, bucuria rezolvării, dar și cea a călătoriei încă neterminate. Hierofaniile lunare la care luăm parte, o înlănțuire de evenimente cultural istorice de intensitate expresionista, ne lăsau gândurile neconcretizate, personificau doar obiectele, investindu-le cu amintiri mistice. Limitarea unic-umană nu putea uita motivul pentru care ele însele trăiau prin dorința de
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
și încordată ca un arc.Era perioada când se îndragostise pentru prima dată, când totul era decarnalizat,lipsit de sex,când sufletele vibrau în trupuri de liceeni și liceene,fascinați de miresmele care explodau pe câmpurile aurii ca în timpul unei hierofanii.Și unul și altul se atingeau cu sufletele mânate de poezia propriilor lor fermenți astrali.În carnea lor, cuvintele curgeau prin artere lăsând mirosuri de măr verde și de coajă de mesteacăn.Erau îndrăgostiți și consoanele pluteau grele peste ape
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
existențială a termenului: omul este în istorie. [8] Termeni ca început, moment atemporal ori abolirea istoriei devin concepte fundamentale ale viziunii sale ce apar la toate nivelele operei, inclusiv în cea literară. Pentru Mircea Eliade primordial este sensul, adică semnificația hierofaniilor în lume, care are un caracter „transistoric”. El depășește atât timpul și istoria văzută ca nivel existențial al omului, cât și structura. Într-un asemenea context ar trebui privită și istoria Ierusalimului, a cărei sens depășește granițele timpului spre Eshaton
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]