72 matches
-
ne reumple lumea de mister (...)Noi, fii din flori ai cerului din cer,/CĂZUȚI DIN SEMINȚIILE DIVINE?/ Am fost din îngeri? cei dintâi, văzuții,/ASCUNȘI ÎN RAI CA-N CURCUBEU PĂUNII?” - cf. Baladă la Vâlcele Bune. Să nu uităm că hierogamia luciferian/luciferică a Eminescului se realizează, în fapt, între Păunarul Cosmic (“Ce împle cupele cu vin/ Mesenilor la masă,/ Un paj ce poartă pas cu pas/A-mpărătesii rochii” hephaistico-anamnezic și, în același timp, ținând/stăpânind “trena de foc con-stelar/con-stelativ
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
printr-un hazard nesemnificativ, fapt care scoate în evidență prețul infim al vieții. În balada vrânceană, fondul zamolxic și getic al matricei noastre culturale preschimbă neliniștea în apoteoză, moartea fiind considerată transferul într-o neoexistență superioară, înveșnicită sub forma unei hierogamii a omului cu Natura. O altă hipostază a neliniștii ne întâmpină în basmul Tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte. Aici neliniștea apare unicat: este prenatală. Copilul nu vrea să se nască într-o lume destinată morții. El acceptă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
își încearcă, doar, aripile. Poezia sa este una de experiment personal (harnic și plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică asubversiunii cuvintelor, întru posibila muzică!) - nicidecum unul ...internațional! A încerca, într-un volum conținând doar 65 de poeme, sute de hierogamii ale Logos-ului - da, acesta este un merit real și pe deplin lăudabil! Totul este, la CĂTĂLIN MOLDOVEANU, atât de proaspăt-onest, întru dilatarea pupilei, obsedată de amănuntul ne-semnificativ - întru inocența actului de auto-labirintizare! - încât i se pot/trebuie să
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și melcul..., Culorile gri... Floarea de colț..., La capăt..., Linii... - etc. etc. ...Mai sus, însă, afirmam că Poetul debutant este plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică a subversiunii cuvintelor, întru posibila muzică. Este un adevăr, demonstrat prin beția de hierogamii, în lumea verbum-ului (uneori, captivarea este în lumea zeilor, alteori, în mlaștina delirului verbal): hematii pe terasa unei vene (cf. Evadare în interior), suburbiile conștiinței (cf. Călifarul),pedante mișcări de translație (cf. Contemplare), frig ancestral (cf. Nesomn...), cadranul hidrografiei, delta
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul luciferico-faustic, dar aflat, încă, în zona penibilului exoteric: UCENICUL VRĂJITOR! - ceea ce produce, uneori, și redundanțele sus-menționate!) de eprubetele combinațiilor/hierogamiilor sale de cuvinte, dar... pierzând, cu totul, din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE ALE PROPRIEI POEZII! Nu ajunge să vorbești de soare, lună și stele, ca să creezi perspective cosmice. Trebuie să-ți sacrifici cuvintele, pentru/întru CÂNTEC/ARMONIE TOTAL-ORFICĂ! Degeaba vorbești de
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de avansare cu tot cu salariu. - Da, dragă, așa o să fac, o să sun la ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine. Maica le surâdea cu îngăduință. Era prima seară dintr-un lung șir al hierogamiilor. Era prima seară din cauza căreia, peste câțiva ani, oameni cinstiți vor săvârși crime îngrozitoare pentru a avea privilegiul să ajungă în această celulă. Dar deocamdată nimeni nu știa asta. După ce douămiipatrusutecincizecișidouă de contese săriră gardul, abia reușind s-o eclipseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apărut Țara lui Venus/ „Cea verde”/ Sfânta Vineri/ Parascheva/ Moldova!), după care l-a dus în Irlanda/ Țara-cea-Verde, se pare ... oricum, la druizii din „Țara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundată, azi ... Ocultată Sacru!) - Regatul Regelui Arthur! Oricum, cunoșterea duce la hierogamia celest-solemnă, trans-temporală, deci trans-istorică/ trans-terestră, re-întregitoare/re-structuratoare Androginic-Armonică: „dați-mi sunetul liniștii unice/ întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13). Din „pânza cărnii” crisalidice (adusă sub semnul Eros-ul hesiodic - „cel dinainte de toți zeii”: „Sunt născut înainte
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
ruguri” (cf. Potecile lui Brâncuși). ...”EU SUNT POETUL, culegător al stelelor,/ Când lovește-n Lună, ȘIRUL LUNG AL COCORILOR ,/ În prag de Toamnă(...)SĂ NU-MI UITAȚI COCORII,să-mi fie roșii merii!” (cf. Glasul Deltei - „mărul roșu”, simbol al hierogamiei și al împlinirii androginității sacre!). Firește, “Delta biblicelor sânte”, evocată de Eminescu, în ars poetica Epigonii. Cu adevărat, Elisabeta Iosif se situează sub semnul celest al COCORULUI: “longevitate, LOIALITATE, PACE, ECHILIBRU ”- pentru că reușește, precum Alchimistul, să “împace contrariile” (“coincidentia oppositorum
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
icarică) aparține spațiului mitic „hiperboreu“, românesc-arhaic, și este asociată jertfei zidirii, jertfei întemeierii (atestată pentru prima dată în orizontul cultural al anului 5000 î. H., la Căscioarele - la sud de București, pe malul stâng al Dunării -, în neoliticul Templu al Hierogamiei lui Samoș - Soarele-Moș / Tatăl-Cer - cu Dakia - Dochia / Muma- Pământ - cf. GCiv, 64 / TIR, I, 214), cu oglindiri prin milenii în legendele despre Mânăstirea Argeșului, ori în baladele având ca protagonist pe meșterul „decadei de aur“, Malea / Manole. „Nașterea de spațiu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
apărut Țara lui VENUS/” CEA VERDE”/SFÂNTA VINERI/PARASCHEVA/MOLDOVA!), după care l-a dus în Irlanda/Țara-cea-VERDE, se pare...oricum, la druizii din “Țara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundată, azi...: OCULTATĂ SACRU !) - Regatul Regelui Arthur! ...Oricum, cunoșterea duce la hierogamia celest-solemnă, trans-temporală, deci trans-istorică/trans-terestră, re-întregitoare/re-structuratoare ANDROGINIC-ARMONICĂ: „dați-mi sunetul liniștii unice/întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13). ...Din „pânza cărnii” crisalidice (adusă sub semnul Eros-ul hesiodic - „cel dinainte de toți zeii”: „Sunt născut înainte
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
sunt două ipostaze sexualizate ale aceleiași entități primordiale androgine. Faptul este confirmat și de încercarea lor de a reface unitatea- -totalitatea din care s-au desprins. Această încercare este alegoric reprezentată, în scenariul tuturor miturilor de acest gen, prin căsătoria (hierogamia) protagoniștilor : Tezeu-Ariadna (81), Iason-Medeea, Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, Sf. Gheorghe-fecioara, eroul de basm- prințesa răpită de zeu etc. Excepția nu face decât să întărească regula : căsătoria este ratată (ca în balada Iovan Iorgovan) pentru că protagoniștii realizează că sunt frate și soră, deci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca în balada Iovan Iorgovan) pentru că protagoniștii realizează că sunt frate și soră, deci descendenți din același părinte (vezi și colindele în care junele răpune leul care-i răpise sora). Motivul diferă doar formal, nu și esențial. În fond, căsătoria (hierogamia) finală dintre erou și eroină nu trebuie înțeleasă altfel decât ca un act de „androginizare mitică”, ce corespunde actelor de „androginizare rituală”, bogat atestate (83, p. 138 ; 88, p. 425), 2. Pierzându-se semnificația cosmogonică a scenariului și, implicit, justificarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
obiectul referirii lui : “Fecioara sacră (hierofantă, n.n.) se urca pe cele șapte terase ale Ziguratului (v. în fig. II.3, cele 7 corpuri), lepădând [câte] un văl la fiecare terasă (s.n.), până când rămânea goală în fața Zeului, ceea ce echivala cu o hierogamie (eliberarea, n.n. care, tot din figura II.3 se vede că se realizează în planul nirvanic, cel puțin la nivelul de cunoaștere babilonian) între o muritoare și un zeu”. Epopeea lui Ghilgameș - entitate o treime om și două treimi zeu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat, pe 5 iulie 1463 (cam târziu, a zis un învățat, la șapte ani - știa și Ureche, insinuând chiar că am avea de-a face cu o hierogamie: „Iară în al șaptelea an a domnii sale, în anii 6071 [1463], iulie 5, luatu-ș-au doamnă de mare vodă, pre Evdochia de la Chiev, sora lui Simeon împăratul. Iară cronicarul cel leșescu scrie că au fost Evdochia fată a lui Simeon
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
periodic în acest Timp sacru și indestructibil, fiind încredințat că acesta determină celălalt timp, obișnuit, durata profană în care se desfășoară orice existență omenească. Prezentul etern al evenimentului mitic determină durata profană a evenimentelor istorice. Ca să dăm un singur exemplu, hierogamia divină, care a avut loc in illo tempore, a îngăduit unirea sexuală, omenească. Unirea dintre zeu și zeiță se petrece într-o clipă atemporală, într-un prezent veșnic; unirea sexuală dintre oameni, când nu este rituală, se desfășoară în durată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cultivat plantele alimentare, devenind așadar în chip firesc stăpâna ogoarelor și a recoltelor. Puterile magico-religioase și, prin urmare, predominanța socială a femeii au un model cosmic: Pămîntul-Mamă. În alte religii, creația cosmică sau, cel puțin, desăvârșirea ei sânt rezultatul unei hierogamii între Zeul-Cer și Pămîntul-Mamă. Acest mit cosmogonic este destul de răspândit, fiind întîlnit cu precădere în Oceania, din Indonezia până în Micronezia, dar și în Asia, în Africa și în cele două Americi.26 După cum am putut constata, mitul cosmogonic este mitul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până în Micronezia, dar și în Asia, în Africa și în cele două Americi.26 După cum am putut constata, mitul cosmogonic este mitul exemplar prin excelență, slujind drept model pentru comportamentele oamenilor. Căsătoria dintre oameni este socotită așadar o imitație a hierogamiei cosmice. "Eu sânt Cerul, spune soțul în Brihadara1yaka Upanishad (VI, II, 20), iar tu ești Pămîntul!" În Atharva Veda (XIV, II, 71), soțul și soția sânt asimilați Cerului și Pământului. Căsătoria Didonei cu Enea are loc în timpul unei puternice furtuni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neînțeles, însă pot fi descifrate cu ajutorul miturilor. După cum vom vedea, experiența umană în totalitatea sa poate fi omologată Vieții cosmice, prin urmare sanctificată, deoarece Cosmosul este creația supremă a zeilor. Orgia rituală închinată recoltelor are și ea un model divin: hierogamia Zeului fecundator cu Pămîntul-Mamă.27 Fertilitatea agrară este stimulată cu ajutorul unei frenezii genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: "amestecul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu alte cuvinte, găsește în el însuși "sfințenia" pe care o recunoaște în Cosmos. Viața sa este prin urmare omologată vieții cosmice care, ca lucrare divină, devine imaginea exemplară a existenței umane. După cum am văzut, căsătoria este valorizată ca o hierogamie între Cer și Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este însă mult mai complexă la agricultori. Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o dobândesc actele fiziologice ca imitație a modelelor divine, organele și funcțiile lor au fost valorizate religios prin asimilare cu unele regiuni sau fenomene cosmice. Am întîlnit exemplul clasic al femeii asimilate gliei și Pămîntului-Mamă, cel al actului sexual asimilat hierogamiei Cer-Pămînt și semănatului. Omologările om-Univers sânt însă mult mai numeroase. Unele par ușor de stabilit, ca de pildă cea dintre ochi și Soare, sau între cei doi ochi și Soare și Lună, sau între calota craniană și Luna plină, sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
socotite fie sacre, fie un dar al zeilor, fie o ofrandă adusă zeilor trupului (cum este cazul în India, de pildă). Viața sexuală este și ea ritualizată și, prin urmare, omologată atât fenomenelor cosmice (ploaie, semănat), cât și actelor divine (hierogamie Cer-Pămînt). Uneori, căsătoria este valorizată pe trei planuri: individual, social și cosmic. La indienii omaha, de pildă, satul este împărțit în două jumătăți, numite Cerul și Pământul. Căsătoriile nu se pot face decât între cele două jumătăți exogame și fiecare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a găsit hîrbul capacul și lelea bărbatul” - conchide folclorul românesc. Seria opozițiilor continuă apoi cu polaritățile ars - nears, umed - uscat etc. Seria de ghicitori deocheate, centrate pe tema coitului, ne sugerează în final o altă relație, de data aceasta cosmogonică : hierogamia primordială a cerului și pămîntului. Astfel, într-o ghicitoare din România se spune despre cer : Am un ceaun umflat,/ peste lume răsturnat. Iar bulgarii folosesc același termen, vrasnik, pentru „capacul cuptorului mobil” (pentru orice alt capac folosesc termenul turcesc... kapak
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
actualizare progresivă a integrării Subiect-Obiect-sacru (deci a ființei). Autogenerarea și autoconsistența sunt simultane. Actualizarea unui nivel de Realitate înseamnă actualizarea unui anumit grad de relaționare (integrare) Subiect-Obiect-sacru (deci a ființei). Cu alte cuvinte, mișcarea înseamnă deopotrivă realizarea unității (a "nunții" hierogamia) dintre Subiect și Obiect, respectiv, dintre femininul și masculinul lumii. Existența unor grade diferite de materialitate a nivelurilor de Realitate sugerează o "direcție", o apropiere din ce în ce mai mare a Subiectului de Obiect. Această apropiere este realizată, în modelul transdisciplinar, de sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pe care o găsești după ce ai coborît cîteva trepte. Aceste simboluri fac parte din temele recluziunii, ale fugii, ale ascunderii, ale tainicului loc În care se celebrează cele mai intime dorințe În acest loc sacru se celebrează pînă la urmă hierogamia fetei cu pajul. Toate celelalte spații În care fata de Împărat 1-a chemat pe zeu nu au fost prielnice datorită răcelii sau dimpotrivă fierbințelii zeului, fenomenul caloric a Împiedicat nunta alchimică. Cu pajul este cu totul altceva, manipulatorul magic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]