21 matches
-
apărare pe Istmul Corint, spartanii și-au dat seama că nu ar putea împiedica flota persană să opereze oricând o debarcare în Pelopones, în spatele liniei lor de apărare. In plus, apariția perșilor în Lacedemonia putea da aripi unei răscoale a hiloților, supușii atât de sălbatic exploatați și de ostili stăpânilor spartani. Invazia inamică și răscoala supușilor ar fi spulberat întregul sistem politic spartan, învechit și sălbatic. Numai puternica flotă ateniană era în stare să apere Sparta dinspre mare, lăsând-o să
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
materiale, morale și religioase, de aspirații etc. „Polisul este acolo unde se află corpul civic”. "Politeia" reprezenta ansamblul de instituții dintr-un polis. "Patrios politeia" echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri de război, datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere meșteșugărești, flotă, erau considerați aproape animale; celelalte populații neelene erau numite barbari. Grecii trăiau organizați în triburi, fratrii, familii ("génos") și vorbeau
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
ura tuturor grecilor din est, ale căror nădejdi erau îndreptate spre atenienii stăpânitori ai Sestosului. Ulterior s-a constat că Pausanias plănuia să instaureze un regim de regalitate liberală în Laconia, cu ajutorul perșilor, în programul căreia intra și îmbunătățirea statutului hiloților. Până la urmă aceste planuri ambițioase l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit și Sestosul, unde se instalaseră atenienii. În această fază a operațiilor spartane (477
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mai ales în Italia de sud și Sicilia, conflictele și războaiele locale s-au succedat aproape fără încetare. Sparta s-a confruntat cu războiul pentru controlul Arcadiei, în bătăliile de la Tegei și Dipaia (469-468), și cu o mare răscoala a hiloților, izbucnită în 464, culminând cu un mare cutremur. Răscoala a fost înăbușită după 5 ani. Cimon a încercat să le ofere sprijin spartanilor, dar oferta a fost refuzată, iar el a fost ostracizat în 462. Ephialtes inițiază reforme radicale, marcând
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
371, strategul teban-Epadimondas, că autor al unei inovații tactice și participant la reforma internă a lui Pelopidas, obține o victorie răsunătoare. Forța Spartei și mitul invincibilității acesteia nu se vor mai reface niciodată. În 370, tebanii invadează Peloponesul și eliberează hiloții messenieni, care își clădesc în grabă o cetate liberă, Messena. Liga arcadienilor își constituie o capitală federală la Megapololis. În 368, tebani opresc o ofensivă macedoneană în Tesalia și iau că ostatici mulți adolescenți macedoneni, printre care Filip, fiul lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
blocheze trecătoarea, conduși de unul dintre cei doi regi ai Spartei, Leonidas I. Leonidas a luat cu el 300 de bărbați din garda regală, "Hippeis", precum și un număr mai mare de trupe auxiliare aduse din alte părți ale Lacedemoniei (incluzând hiloți). Scopul expediției era să strângă cât mai multe trupe aliate de-a lungul marșului și să aștepte sosirea armatei principale spartane. Legenda spune că spartanii consultaseră Oracolul din Delfi mai devreme în acel an. Oracolul profețise una din două: ori
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
000 de peloponeziaci. Cu toate acestea, în pasajul rezumat de tabelul de mai sus, Herodot numără 3.100 de peloponeziaci la Termopile înainte de bătălie. Mai spune de asemenea că atunci când i s-au arătat lui Xerxes morții, "erau acolo și hiloți", dar nu spune câți și în ce fel au participat la luptă. Astfel, diferența dintre cele două cifre ar putea fi explicată prin presupunerea (fără dovadă) că 900 de hiloți (câte trei la fiecare spartan) au fost prezenți la luptă
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
i s-au arătat lui Xerxes morții, "erau acolo și hiloți", dar nu spune câți și în ce fel au participat la luptă. Astfel, diferența dintre cele două cifre ar putea fi explicată prin presupunerea (fără dovadă) că 900 de hiloți (câte trei la fiecare spartan) au fost prezenți la luptă. Dacă au fost acolo și hiloți, nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
în ce fel au participat la luptă. Astfel, diferența dintre cele două cifre ar putea fi explicată prin presupunerea (fără dovadă) că 900 de hiloți (câte trei la fiecare spartan) au fost prezenți la luptă. Dacă au fost acolo și hiloți, nu există nici un motiv să punem la îndoială că au participat în rolul lor tradițional de slujitori armați ai fiecărui spartan. Altfel, cei 900 de oșteni 'pierduți' de Herodot ar fi putut fi perieci, regăsind astfel cei 1.000 de
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
care adăugați celor 5.200 de soldați ai lui Herodot ar fi ridicat totalul la 11.200. Mulți dintre istoricii contemporani, care îl consideră pe Herodot mai de încredere, îi adună pe cei 1.000 de lacedemonieni și 900 de hiloți la totalul de 5.200 ai lui Herodot ca să obțină 7.100 sau 7.000 de oameni, ignorându-i pe melienii lui Diodorus si locrienii lui Pausanias. Cu toate acestea, este doar un punct de vedere și multe alte combinații
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sunt plauzibile. Mai mult, mărimea oștirii s-a modificat apoi în luptă când o mare parte a oștirii s-a retras și doar aproximativ 3.000 au rămas (300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani, probabil 900 de hiloți și 1.000 de focieni amplasați deasupra trecătorii, mai puțin pierderile suferite în zilele precedente). Din punct de vedere al strategiei, prin apărarea trecătorii de la Termopile, aliații greci își foloseau în cel mai bun mod cu putință forțele de care
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
de către Leonidas (Herodot admite că există îndoieli cu privire la ce s-a întâmplat de fapt). Cei 700 de thespieni conduși de generalul lor Demophilus au refuzat să plece împreună cu ceilalți greci. Au rămas de asemenea cei 400 de tebani, și, probabil, hiloții care îi urmau pe spartani. Deciziile lui Leonidas au fost subiectul multor discuții. Se spune deseori că spartanii urmau legile Spartei refuzând retragerea, dar de fapt se pare că tocmai refuzul de a se retrage de la Termopile a creat ideea
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
număr cuprins între 70.000 și 120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor greci așa cum rezultă din tabelul de mai sus poate fi acceptat ca rezonabil și
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
a fost înființată în secolul al VIII-lea î.Hr. de dorieni în regiunea Laconia. Era organizată ca stat militar, având o armată terestră puternică. Societatea era alcătuită din: "perieci" (locuiau în jurul orașului Sparta și se ocupau cu agricultura, meșteșugurile, negustoria), "hiloți" (făceau parte din populațiile cucerite de spartani), "aristoi" („aristocrați”, cei care dețineau puterea și participau la conducerea statului), "spartani" (cetățenii originari din Sparta). Statul spartan era condus de doi regi (considerați șefi militari supremi și preoți), de „Sfatul bătrânilor” ("Gerusia
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
o flotă ateniano-persană. Acest eveniment a clătinat poziția acesteia de putere navală, dar nu a oprit aspirațiile spartane de a invada Persia, însă, Conon, un atenian, a făcut ravagii de a lungul coastei Spartei și a provocat o revoltă a hiloților. După câțiva ani de lupte înverșunate, în 387 î.Hr., se semnează Pacea lui Antalcidas, prin care toate orașele ioniene sunt reocupate de perși. Efectele războiului au fost să reafirme abilitatea Persiei de a influența politica polisurilor din Grecia. Declinul Spartei
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
durat 10 zile, după insistenta cerere de ajutor a unei ambasade sosite din partea Atenei, Megarei și Plateei, abia atunci guvernământul laconian s-a decis să trimită trupe dincolo de Istm. Aceste contingente erau formate din cetățeni spartani și perieci, ajutați de hiloți; la trecerea Istmului, lacedemonienii au fost ajunși de alte trupe sosite din Pelopones, din Eubeea și din nordul Greciei.Baza armatei lui Mardonios era stabilită la Teba. Aici, pe malul stâng al fluviului Asopos, generalul persan a construit o puternică
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
în Evul Mediu cu greu se poate vorbi despre uniforme în sensul actual al termenului, adică un ansamblu costumier identic. Desigur, au existat unele detalii de îmbrăcăminte care marcau unele distincții specifice, absolut necesare pe cîmpul de luptă. De exemplu, hiloții spartani purtau tunici roșii. Tot tunici roșii purtau și unele grade militare din armata romană începînd cu centurionii. Soldații lui Hannibal se distingeau prin tunicile lor albe cu borduri roșu aprins. În secolul X bizantinii purtau pene de diferite culori
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ideală are multe puncte în comun cu constituția spartană: „periecii” formau, la Sparta, o clasă productivă, liberă, dar care era aservită „egalilor”, adică cetățenilor cu drepturi depline, care aveau ca îndeletnicire războiul și administrarea cetății, iar „slujitorii” erau probabil echivalentul „hiloților” spartani a căror condiție nu era cu mult deosebită de cea a sclavilor. În cadrul acestui regim, poate mai mult ca nicăieri, influența spartană este cel mai vizibilă. Pe lângă admirația pe care Platon a avut-o pentru această constituție atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sfârșitul istoriei prezis de Fukuyama este o formă golită de conținut, o atomizare a unei societăți lipsite de repere existențiale, în care omul i-a luat definitiv locul lui Dumnezeu și, dezamăgit de istorie, își irosește viața în distracții pentru hiloți 24. Sfârșitul istoriei este grăbit, în felul lor, de fundamentaliștii islamici, sub forma atentatelor sinucigașe care ar garanta accesul instant la paradis. La urma urmei, se întreabă retoric Jean Baudrillard, "ce este teorismul dacă nu un efort de a conjura
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
P. Huntington, "The errors of endism, în Foreign Affairs Agenda, The New Shape of World Policy, Foreign Affairs, New York, 1999, p. 37. 24 La începuturile sale, cinematograful a fost numit peiorativ, datorită popularizării sale în bâlciuri și târguri, "distracție pentru hiloți". El nu era decât ruda mai săracă a teatrului. 25 Jean Baudrillard, "The Illusion of the end", în Keith Jenkins, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997, p. 45. 26 hijab este vălul negru cu care se acoperă femeile arabe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sumbră onanie.” Benn se simțea și era un solitar eșuat în fenotipul german, tânjind după lumina spirituală a Franței, un tip „marcat și străin: tipul contrar”, așa cum își face simțit chipul în versurile ce poartă semnul exclusului: „Porți semnul de hilot pe față/ și pâine-ți dă vreo meserie,/ dar ți-e tabu externa viață,/ când păstrător tu ești, sortit, de Poezie.// Esența nimeni nu ți-o știe,/ vechi, noi, relații ocolești,/ te recunoști în poezie,/ te dăruiești și te jelești
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]