516 matches
-
aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de repetiții armonice, de refren baladesc ("și cată iubire, o cată iubire...") înspre un paradox tipic poetului Ursachi: "E foarte tarziu și de tot întuneric,/ și mă scufund intr'un calcul himeric." Nu în contemplație, nu în amintire pasivă, ci în...calcul, în formula matematică îmblînzita oniric. Există la Ursachi o continuă reciclare a miturilor esențiale, dar o reciclare atît de rafinată, de neașteptată, încît recunoașterea e un exercițiu de decodificare complex
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
un text de prezentare într-o păsărească demnă de Prețioasele ridicole: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice" (p.53). Dintre criticii care au girat cu semnătura lor lipsa de valoare a scrisului unor veleitari, Alex. Ștefănescu îi mai nominalizează pe Octavian Soviany (autorul unei prefețe exaltate la o carte a Rodicăi Buzdugan vezi p. 36-37), Iulian Boldea
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
centrul Bucureștilor - cinci colegi de liceu, absolut întîmplător, într-o seară de vară. Fericiți de hazard și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am hotărît să-i căutăm pe ceilalți. Întreprindere himerică! Două săptămîni de telefoane, de scrisori, telegrame și mesaje verbale; la data fixată, rezultatul a întrecut însă cele mai optimiste prevederi: peste treizeci de bărbați în toată firea - avînd acum fizionomia ușor caricaturală a celui care tocmai sare pragul de
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
naufragiază împreună cu minusculul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Atunci m-am întrebat: "Unde ne aflăm? Mai supraviețuim? Oare n-am murit?" Experimentul revine așadar în forță în contemporaneitate, indiferent de nivelul mediului cultural. Atât cultura înaltă, cât și cea de massă sunt cuprinse de febra căutării unor proiecte himerice. Este un lucru bun, nu pentru că, în mod indiscutabil, se găsește ceva nou, ci pentru că, de cele mai multe ori, se ratează arta și se greșește ușa spre om. Iar greșindu-se, se indică drumul de urmat. {i mai e ceva: această
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
decanonizarea, nereprezentabilul, ironia, hibridizarea, carnavalizarea. Așadar subistoria ar putea fi socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept țel surprinderea în verb a absolutului. Un Purgatoriu din flăcările căruia raporturile dintre autor și text, ca și cele dintre text și lume, ies purificate, paradoxal, tocmai de "păcatul" purismului împins pînă la exces ( toate bune și frumoase
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
nou lirism este încă destul de puternică. Nu lipsesc nici savuroasele referințe culturale, mai mult sau mai puțin ascunse în text. Așa cum s-a vorbit și la apariția Poemelor de amor, erosul, în jurul căruia gravitează toată retorica sonetelor, este unul fantast, himeric, construit. Sonetele pot fi subversive pentru un cititor naiv care nu se oprește doar la degustarea spectacolului literaturii în sine. Cum frumos spunea Radu G. Țeposu, retorica e cea care sugerează o nouă omogenitate. S-a rostit deseori cuvântul avangardism
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de mare ca sub regimurile ce-și făcuseră din aservirea totală a literaturii (proiect el-însuși himeric!) un punct important din programul politic. Să ne mai mirăm că pe un astfel de fundal ego-ul scriitorilor, hipertrofiat prin natură, a căpătat proporții monstruoase? Că scriitorii au ajuns să se considere Alfa și Omega existenței cotidiene? în reuniuni oficiale
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
nume Ťconspirativeť: Croco, Verde, Arizona. Tradiția lor nu coboară însă din veacul lui Diderot și al lui Rousseau. Ele mai păstrau aici ceva din atmosfera crepusculară a cafenelei vieneze. Farmecul lor rafinat, decadent încă, le întreținea cunoscătorilor nostalgia unei Mitteleurope himerice. Altminteri, ca în imaginarul lui Michelet, cafenelele clujene erau spații ale sociabilității și conversației spontane". O sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
ales din zona aceasta își recoltează materia de fapte. Dar cartea este și roman și basm, astfel cum autorul ne-a avertizat. Prin ce este și basm? Este și basm prin intervenția masivă în narațiune a supranaturalului, a personajelor fabuloase, himerice, a îngerilor și a tot felul de mici iazme, chiar dacă iau nu o dată, și unele și altele, înfățișări de oameni. Ca în basm aceste ființe se grupează, simetric, de o parte și de alta a frontierei dintre bine și rău
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
formula, oricum novatoare, a unui emul rodinian (paciurian, de ce nu?), dar nu atît de novatoare încît să pulverizeze, aproape isteric, tot ce existase pînă atunci. Lumea însă - lumea artelor - a curs în sensul lui Brâncuși. Paciurea - prin viziunile sale șocant himerice - ar fi avut toate atuurile să cîștige cu brio un pariu internațional, în felul în care o făcuseră, ceva mai tîrziu, nordicii cu imageria lor terifiantă. N-a fost să fie. De ce? Plecase, cuminte, (dar, parcă Brâncuși nu plecase, și
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
întotdeauna? Părea puțin probabil că ar fi putut fi trezită nostalgia cititorului pentru universul pierdut al candorii, acolo unde domnește libertatea absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al sărmanilor, al ideilor care nu pot - sau nu sunt lăsate - să
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
inuturi pe care, Nu mi-a fost dat în răgaz să le văd, Nici nu m-am învrednicit în răstimp Să le caut. în vremuri tulburi, Ceva demonic parcă, din seninătate Le-a tras la sine cu tot cu ierburi Și catedrale himerice. Ca fără scăpare sunt, în pustiul altora. Statornica, Fragila lor nemărginire există, Luminând dinlăuntru spre în afara Hotarelor altora.
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
poetul scriind astfel într-o sublimă asceză pentru el însuși (și pentru cei cîțiva apropiați), fără gîndul de a-și vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de ,,sinele" său autentic, cel pe care-l va urmări himeric o viață întreagă. Ele dau seamă de ,,istoria secretă" a devenirii liricii lui Nichita Stănescu de pînă la 11 elegii.
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
transform în stele,/ cât cer se strecura în ele!// Așa de-mpodobită, nu mai puteam să fug,/ nici când mi-ai spus/ că tronul, de fapt, era un rug,/ ca să tot ard spre tine/ când mergi pe orice drum,/ să te-nsoțesc himeric/ cu trupul meu de fum.” (Regina). Este de remarcat simbolistica, semantica având valențe care pândesc după colțul rostuirii, poate și culpabilitatea trădată de o oscilație mergând spre dedublare, până la mai mult sau mult fireasca acceptare a unui ego marcat de
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
transform în stele, cât cer se strecura în ele! Așa de-mpodobită, nu mai puteam să fug, nici când mi-ai spus că tronul, de fapt, era un rug, ca să tot ard spre tine când mergi pe orice drum, să te-nsoțesc himeric cu trupul meu de fum. Iubirea e cerul din noi Știu din ce în ce mai bine că iubirea e cerul din noi. Nu putem iubi mult sau puțin. Putem iubi pur și simplu sau putem să nu iubim. Când iubim, e ca și când ne
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
că, de fapt, instituirea, consolidarea și prezervarea acestei neutralități, sunt garantate de ieșirea statului din zona neutralității prin selectarea și încurajarea anumitor moduri de a gândi binele public. Nu întâmplător, Rorty va discredita presupoziția ontologica a neutralității liberalismului, pornind de la himerica "neutralitate filosofica". Rawls insistase că o astfel de neutralitate trebuie acceptată doar din rațiuni "politice", nu "metafizice"20. Rorty a continuat acest tip de demers, sugerând că singura neutralitate pe care o avem la îndemână este cea de tip procedural
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și victima unui complot, reeditat neîntrerupt în noi versiuni, ea răspunde cu calm, afirmă necesitatea închiderii, a izolării și a autoîncrederii, hrănite de mitologia străbună". Cu alte cuvinte un ecou al discursului oficial, grandoman, izolaționist, xenofob, agresiv, mizînd pe o himerică ,independență" care se străduia să disimuleze alunecarea regresivă tot mai învederată a dictatorului spre negurile staliniste. Și să scoată în relief pretinsa superioritate a acestuia, prefigurată prin impostura asemuirii lui cu personajele glorioase ale trecutului, printr-o impudică interpretare a
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
și nici dacă au scris o carte sau o sută, despre Ana Blandiana se va vorbi ca despre o incurabilă idealistă, a cărei credință, fără nici o acoperire în mizeria contemporanilor, a scoso la liman în mai toate împrejurările. O natură himerică cu aversiune față de compromisuri sau înțelegeri de culise. O visătoare dornică de singurătate, urînd boema și detestînd abjecțiile, al cărei vis a fost să scrie cărți și a cărei stupoare a fost să se vadă prinsă în mișcări sociale pe
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
politică, solidaritatea că ferment al unei diferențieri măcar năzuite față de ordinea terna, suficientă și uniformizatoare a sistemului comunist și-a găsit în cultura terenul cel mai favorabil de manifestare. Cultură nu a fost atît (sau nu a fost doar) un himeric refugiu, o simplă posibilitate de evaziune cînd alte "oferte" mai tentante nu existau, cum spun micii, dar nu inocenții, zeloși ai "culturii de piață"; a fost, poate în primul rînd, urmărea înțelegerii instinctive că bătălia esențială împotriva comunismului era, în ciuda
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
68" este triumful imaginarului absolut an care mitologia eului liric populează universul poetic cu stări de spirit stranii, dureri abstracte, suferințe ale creierului, bătăi ale inimii, imagini ale timpului, viziuni ale sentimentelor, ideilor și mai ales ale poeziei an sine, himerica și golita de orice referințe personale, intime ori sentimentale din viața poetului. Volumul este un labirint al textului ingenios construit, aș spune genial, ăn care Nichita Stănescu ănchide o ăntâmplare a vieții lui producătoare de adâncă spaimă existențiala. Este un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
brusc, melancolic și blazat, nu reprezintă pentru el singură, inevitabilă Realitate, ci un fel de țară a exilului, un surghiun din care nu există întoarcere. Dezvrăjirea presupune vraja, dar o vraja definitiv absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată într-un viitor ce nu va veni niciodată. Că și pentru anahoreții căzuți pradă demonului akediei, dezvrăjitii despre care scriu Cain și Anselme trăiesc într-un timp dilatat enorm, în abisul căruia își văd simultan disperarea momentana și decrepitudinea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
prin "delir de introspecție", în timp ce Raskolnikov e "un bolnav, produs al unei societăți în descompunere". Cu bizară superficialitate, acelasi critic decretă: "Mîskin nu e la înălțimea lui Don Quijote care, acela, e un erou pozitiv. Don Quijote lupta, deși în numele unui ideal himeric, Mîskin e un contemplativ, un confesor gentil, un Isus (sic) printre cupe de șampanie". Minat de acelasi duh potrivnic, G. Călinescu insinuează că starețul Zosima ar avea concepții atee (!), iar creatorul personajului ar fi un "om modern, dar cu fantezie
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
prerogativele sale conducătoare. Antonescu i-ar fi promis lui Maniu că va alcătui un guvern de uniune națională cu PNȚ și PNL, va face alegeri, instaurînd un regim democratic. Și Maniu, deși om politic cu experiență, a crezut în această himerică promisiune. Dar Antonescu era mai dinainte înțeles cu Fabricius, ambasadorul Germaniei, să facă guvern cu legionarii și să se alăture Axei. Ceea ce Antonescu a și făcut, decretînd statul național legionar la 14 septembrie 1940. Maniu, revoltat, a alcătuit un memoriu
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]