54 matches
-
verbal faptul că echipa de anestezie a efectuat toate procedurile de evaluare a dificultății de respirație a pacientului. Pot fi folosite tehnici de testare a dificultății de respirație a pacientului, cum ar fi: clasificarea Mallampati, distanța tiro-mentală (distanța dintre osul hioid și protuberanța mentală sau între vârful cartilajului tiroid până la mento) sau scorul Bell House Dorι. În mod categoric, evaluarea obiectivă a capacității de respirație a pacientului este mai importantă decât alegerea metodei în sine, mai ales datorită faptului că decesul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257517_a_258846]
-
amigdalian inferior sau, alteori, se deschide în CAE, trecând pe sub nervul facial, ceea ce face foarte anevoioase disecția și ablația ei completă. Chiste și fistule congenitale mediane Tratament Exereza chirurgicală completă a chistului și a traiectului fistulos, cu rezecția corpului osului hioid, pentru a se evita recidivele. Recidivele sunt mult mai dificil de disecat. Este recomandabil ca, înainte de extirparea chirurgicală, să efectuăm investigațiile paraclinice necesare, pentru a evidenția starea tiroidei prin ecografie și scintigrafie. Aceasta se face cu scopul de a se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227462_a_228791]
-
amigdalian inferior sau, alteori, se deschide în CAE, trecând pe sub nervul facial, ceea ce face foarte anevoioase disecția și ablația ei completă. Chiste și fistule congenitale mediane Tratament Exereza chirurgicală completă a chistului și a traiectului fistulos, cu rezecția corpului osului hioid, pentru a se evita recidivele. Recidivele sunt mult mai dificil de disecat. Este recomandabil ca, înainte de extirparea chirurgicală, să efectuăm investigațiile paraclinice necesare, pentru a evidenția starea tiroidei prin ecografie și scintigrafie. Aceasta se face cu scopul de a se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227758_a_229087]
-
consistență moale, cântărind 15-30 gr, având doi lobi de formă ovală, ce se dispun de o parte și de alta a laringelui și traheii, uniți printr-un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul piramidal, se întinde înspre osul hioid. Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul glandei. Ea este învelită într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca vasculonervoasă în care se află artera carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda vine în raport cu mușchii
Glandă tiroidă () [Corola-website/Science/311161_a_312490]
-
combinațiile unui șir de trăsături morfologice și etologice ca reprezentant al genului Panthera, precum și ca reprezentant al pisicilor mici ("Felinae"). De exemplu, craniul lui privind structura creierului este foarte asemănătoare cu craniul reprezentanților mari ai genului "Felis", dar are "osul hioid", care este tipic reprezentanților genului "Panthera". Din cauza asemănării aspectului exterior cu cel al leopardului, el s-a socotit un timp îndelungat ruda acestuia, dar cercetările genetice efectuate au arătat relația sa apropiată cu tigrul, după care au fost încercări de-
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
sunt relativ scurte. Picioarele leopardului zăpezilor sunt largi și masive. Ghearele de pe picioare sunt retractabile. Urmele sunt mari, rotunde, fără nici un semn al vreunei gheare. Leopardul zăpezilor, comparativ cu alte feline mari, nu poate răcni, în ciuda osificării necomplete a osului hioid, care, după cum se credea, le permitea felinelor mari să urle. Noile studii arată că această abilitate se datorează altor caracteristici morfologice a laringelui, care este absent la leopardul zăpezilor. În pofida construcției aparatului hioid ca la felinele mari ("Panthera"), prezența «urletului-mârâit
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
poate răcni, în ciuda osificării necomplete a osului hioid, care, după cum se credea, le permitea felinelor mari să urle. Noile studii arată că această abilitate se datorează altor caracteristici morfologice a laringelui, care este absent la leopardul zăpezilor. În pofida construcției aparatului hioid ca la felinele mari ("Panthera"), prezența «urletului-mârâit» lipsește. «Torsul» are loc atât la inspirație, precum și la expirație — ca la felinele mici ("Felis"). El poate doar să miaune, mârâie, șuiere și să producă sunete zgomotoase. Metodele de sfâșiere a prăzii sunt
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste și lungi, asemănătoare cu coastele. Ele se articulează anterior cu oasele arcului hioid și anume
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei sunt turtite, înguste și lungi, asemănătoare cu coastele. Ele se articulează anterior cu oasele arcului hioid și anume cu epihialul și/sau ceratohialul, apoi se îndreptate dinainte înapoi și se suprapun cu capetele lor inferioare. Razele branhiostege se află în grosimea membranei branhială (numită și membrană branhiostegală) pe care o susțin. Membrana branhială este o cută
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
cea a omului, diferită fiind acuitatea, mai scăzută la tigri. Vederea nocturnă este de șase ori mai bună decât cea a omului. Laringele este situat mai adânc decât la majoritatea mamiferelor și este legat printr-o conexiune sinovială de osul hioid. Structura coardelor vocale și a laringelui îi permit tigrului să scoată sunete tipice felinelor, cum ar fi răgetul sau mârâitul. El poate emite și recepta infrasunete. Tigrii pot cădea victimă infecțiilor intestinale, care în 63% din cazuri sunt provocate de
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
în linia median anterioară a gâtului între bărbie și glanda tiroidă. În repaus, acesta se așază la nivelul bazei mandibulei în față, și la nivelul cea de a 3-a vertebre cervicale (C3), în spate. Spre deosebire de toate celelalte oase, osul hioid este distant articulat de altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii podelei gurii de sus, a laringelui de jos și
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
coarne, cea mare și cea mică. Cel de-al doilea arc branhial dă naștere cornului mai mic și părții superioare a corpului central. Cartilajul celei de-al treilea arc branhial formează cornul mare și partea inferioară a corpului central. Osul hioid este osificat din 6 centre: 2 din corpul central, și unul din fiecare corn. Osificația în cornul mare apare înspre sfârșitul vieții fetale, iar în organism scurt după aceea, iar în cornul mai mic, în primul sau al doilea an
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
sfârșitul vieții fetale, iar în organism scurt după aceea, iar în cornul mai mic, în primul sau al doilea an de viață. Până la sfârșitul adolescenței legătura dintre corpul central și cornul mai mare este fibroasă. Următorii mușchi sunt atașați osului hioid: Osul hioid este prezent la multe mamifere. El permite o varietate mai mare de mișcări a limbii, faringelui sau a laringelui prin legarea fiecăruia una de cealaltă. Așezarea sa inferioară nu e unică la Homo sapiens, și nu permite scoaterea
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
fetale, iar în organism scurt după aceea, iar în cornul mai mic, în primul sau al doilea an de viață. Până la sfârșitul adolescenței legătura dintre corpul central și cornul mai mare este fibroasă. Următorii mușchi sunt atașați osului hioid: Osul hioid este prezent la multe mamifere. El permite o varietate mai mare de mișcări a limbii, faringelui sau a laringelui prin legarea fiecăruia una de cealaltă. Așezarea sa inferioară nu e unică la Homo sapiens, și nu permite scoaterea unui număr
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
cu un laringe mai coborât, bărbații nu produc o gamă mai largă de sunete decât femeile sau copii de de 2 ani. Mai mult, poziția laringelui la Neanderthal nu era un handicap pentru producerea de sunete. Odată cu descoperirea unui os hioid aparținând unui bărbat Neanderthal în Peștera Kebara în Israel s-a confirmat faptul că laringele lor era coborât, astfel având capabilitățile necesare de a vorbi. Totuși, alți oameni de știință pretind că morfologia osului hioid nu este un indicator în
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
sunete. Odată cu descoperirea unui os hioid aparținând unui bărbat Neanderthal în Peștera Kebara în Israel s-a confirmat faptul că laringele lor era coborât, astfel având capabilitățile necesare de a vorbi. Totuși, alți oameni de știință pretind că morfologia osului hioid nu este un indicator în poziția laringelui. Este necesar să fie luate în considerație baza craniului, mandibula, vertebrele cervicale și un plan de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un caz de
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
Totuși, alți oameni de știință pretind că morfologia osului hioid nu este un indicator în poziția laringelui. Este necesar să fie luate în considerație baza craniului, mandibula, vertebrele cervicale și un plan de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un caz de crimă, un os hioid fracturat indică sugrumarea sau ștrangularea. Totuși, acest lucru nu este valabil la copii și adolescenți, deoarece atunci osul hioid este încă flexibil, aflându-se în stadiul osificării
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
indicator în poziția laringelui. Este necesar să fie luate în considerație baza craniului, mandibula, vertebrele cervicale și un plan de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un caz de crimă, un os hioid fracturat indică sugrumarea sau ștrangularea. Totuși, acest lucru nu este valabil la copii și adolescenți, deoarece atunci osul hioid este încă flexibil, aflându-se în stadiul osificării. Osul hioid este derivat de la jumătatea inferioară a arcului branhial la pești, care
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un caz de crimă, un os hioid fracturat indică sugrumarea sau ștrangularea. Totuși, acest lucru nu este valabil la copii și adolescenți, deoarece atunci osul hioid este încă flexibil, aflându-se în stadiul osificării. Osul hioid este derivat de la jumătatea inferioară a arcului branhial la pești, care separă prima fantă branhială de la spiraclă, fiind des numit ca arcul hioid. La multe animale, el incorporează elemente ale
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
este predispus la fracturi. Într-un caz de crimă, un os hioid fracturat indică sugrumarea sau ștrangularea. Totuși, acest lucru nu este valabil la copii și adolescenți, deoarece atunci osul hioid este încă flexibil, aflându-se în stadiul osificării. Osul hioid este derivat de la jumătatea inferioară a arcului branhial la pești, care separă prima fantă branhială de la spiraclă, fiind des numit ca arcul hioid. La multe animale, el incorporează elemente ale altor arcuri branhiale, astfel ajungând să aibă mai multe coarne
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
la copii și adolescenți, deoarece atunci osul hioid este încă flexibil, aflându-se în stadiul osificării. Osul hioid este derivat de la jumătatea inferioară a arcului branhial la pești, care separă prima fantă branhială de la spiraclă, fiind des numit ca arcul hioid. La multe animale, el incorporează elemente ale altor arcuri branhiale, astfel ajungând să aibă mai multe coarne. Amfibienii și reptilele pot avea multe coarne, pe când mamiferele (totodată și oamenii) au numai două perechi, iar păsările numai una. La păsări, totuși
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
arcuri branhiale, astfel ajungând să aibă mai multe coarne. Amfibienii și reptilele pot avea multe coarne, pe când mamiferele (totodată și oamenii) au numai două perechi, iar păsările numai una. La păsări, totuși, și la unele reptile, corpul central al osului hioid este prelungit în față, creând un suport osos puternic pentru limbă. Maimuța urlătoare "Alouatta" are un os hioid pneumatizat, unul din puținele cazuri de pneumatizație postcraniană a oaselor din afara genului Saurischia.
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
totodată și oamenii) au numai două perechi, iar păsările numai una. La păsări, totuși, și la unele reptile, corpul central al osului hioid este prelungit în față, creând un suport osos puternic pentru limbă. Maimuța urlătoare "Alouatta" are un os hioid pneumatizat, unul din puținele cazuri de pneumatizație postcraniană a oaselor din afara genului Saurischia.
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
tehnici de osteotomie mandibulară, hioidopexie și hioidoplastie asociate unei uvulo-palatoplastii, metode vizând o avansare a diferitelor elemente osoase la care se atașează baza limbii (Fig. 7.21). La pacienții cu sindrom de apnee obstructivă în somn, cefalometria evidențiază coborârea osului hioid, dezvoltarea insuficientă a mandibulei și retrognatism. Intervențiile sunt laborioase, în doi timpi: în primul timp, se practică osteotomie cu transpoziție anterioară a apofizalor geniene, suspensie hioidiană și uvulo-palatoplastie, iar în al doilea timp, se practică o dublă osteotomie de protuzie
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
inserție musculară a permis stabilirea cu precizie a intervenției diferiților mușchi masticatori în timpul deplasării mandibulei, confirmate electromiografic de Zenker (1955). În coborârea mandibulei, intervin pântecele anterior al digastricului, milohioidianul și geniohioidianul. Pentru ca aceștia să poată acționa, este necesar ca osul hioid, mobil, să fie mai întâi fixat. Această imobilizare o realizează prin contracție mușchii subhioidieni (omohioidianul, tirohioidianul și sternohioidianul), inervați de ramura descendentă a hipoglosului. Închiderea gurii și menținerea ei închisă, cu dinții apropiați, dar nearticulați unii pe alții, se face
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]