9 matches
-
cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru a scoate în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o calificare decalată. În sine, această sintagmă nominală este imposibilă, inacceptabilă din punctul de vedere al cunoașterii pe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o calificare decalată. În sine, această sintagmă nominală este imposibilă, inacceptabilă din punctul de vedere al cunoașterii pe care o avem despre lume. Dar alunecarea de sens prin hipalagă se efectuează în mod izotop în raport cu co(n)textul. Indignarea și pumnalul sînt posibile în lumea (Rd) acestui text scurt, iar calificarea decalată este astfel recuperată. Cît despre celebrul slogan publicitar din T34, acesta prezintă o disfuncție și mai puternică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aruncătoare de flăcări. Am fost mulțumit să pot sublinia aici o hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops pentru că scrisese că ochii aruncau flăcări, nu fulgere. În acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum? — Figurile de stil. — A! De-ai putea să fii creativ! Nu te mulțumi să moștenești toate figurile astea de stil, consideră-le ca pe o stofă din care Îți vei croi propriile haine. Ia spune-mi, Îți plac metafora, hipalaga? Îmi place mai ales etopeea. — Dumnezeule mare, etopeea! După această conversație despre etopee, fastul și operele ei, a trebuit să-mi iau rămas-bun. Un șofer m-a adus Înapoi la familia la care organizatorii concursului aranjaseră să locuiesc. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap cu roșu?"127) și hipalaga, iar dintre "metasememe", oximoronul ("diavolul de popă", "curat murdar"). În concluzie, putem considera opera lui Caragiale drept un depozitar imens de exemple și contraexemple de scriere și vorbire corectă. Stilul său îngrijit, exact, concis și "potrivit" (Tudor Vianu) oricărei teme
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din Franța s-au trecut aber n-au avut ei de asemenea subiecte [...]152 Așa cum se poate observa deja în această epistolă-fluviu, în care aluvionează fără stavilă nenumărați afluenți ai textelor incidente, erorile gramaticale cele mai frecvente vizează improprietatea termenilor, hipalaga, metateze și alte mutilări comice ale numelor proprii. Așadar, sunt folosite ca modalități de caracterizare a personajelor chiar acele deficiențe de exprimare care puneau în evidență și semidoctismul "eroilor" caragialieni. Reținem și alte câteva asocieri nefericite de noțiuni insuficient asimilate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]