38 matches
-
ca Adrian Bodnaru, un stil numai al lor, un idiolect. Făcând abstracție de vocabular (care nu spune mare lucru despre structura unei poezii), sintaxa lui e una dislocată, abruptă, ruptă, întreruptă... Retoric vorbind, figurile-i de predilecție sunt tmeza și hiperbatul, - adică "tăietură" și "trecere dincolo, ieșire (din cadru), depășire". Ceea ce presupune un, dacă vreți, "sadism" față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
ce decurge de aici, cu tot stressul șomajului recent, Răzvan Petrescu lucrează la o nouă carte și își caută o slujbă: Da, scriu. E o carte tristă. O nuvelă al cărei personaj se numește Eulampia, în care folosesc conotațiile apotropaice, hiperbatul, parecheza, tmeza și zengma. într-un mod semasiologic. Un text care are deja aproape 500 de pagini și nu știu ce este. Un anunț: ofer servicii de administrator vilă, spăl, calc, gătesc, fac curat, la nevoie latru prin curte. Rog seriozitate." Căldură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
anumită contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită în greacă hiperbat, iar în latină uerbi transgressio. Desigur, această figură de stil era prezentă și în manualele de retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969, p. 261). Funcția stilistică fundamentală a hiperbatului este reliefarea, iar funcția sa "particulară", care marchează diferența de alte procedee ale reliefării, tensiunea sau șocul rezultate din spargerea unității unei sintagme. Folosirea conștientă a hiperbatului de către Cantemir este dovedită de către Dragoș Moldovanu prin compararea unui text latin (Andrei
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
va legături strânge" (Divanul, ediția Cândea, 1969, p. 261). Funcția stilistică fundamentală a hiperbatului este reliefarea, iar funcția sa "particulară", care marchează diferența de alte procedee ale reliefării, tensiunea sau șocul rezultate din spargerea unității unei sintagme. Folosirea conștientă a hiperbatului de către Cantemir este dovedită de către Dragoș Moldovanu prin compararea unui text latin (Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum, 1682) cu traducerea lui de către Cantemir (în partea a III-a a Divanului): hiperbatele din traducere sunt mult mai numeroase decât cele din original
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
cele mai dificile, cultivă un stil cât mai complicat, între altele prin combinarea în același context a mai multor figuri, scriitorul baroc urmărind virtuozitatea ca scop în sine. Toate aceste caractere se regăsesc, afirmă Dragoș Moldovanu, și la Cantemir. Însuși hiperbatul, desemnat de prof. Moldovanu, cu un concept preluat de la Roman Jakobson, ca "figură dominantă" a stilului cantemirian, poate căpăta la Cantemir calități baroce, incompatibile cu norma stilistică umanistă. Dintre acestea, Dragoș Moldovanu reține, între altele, spațiul uneori imens dintre componentele
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Dragoș Moldovanu reține, între altele, spațiul uneori imens dintre componentele dislocate: "Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de foc face" (Divanul, 235). Dintre tipurile de hiperbat, distinse de Dragoș Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
componentele dislocate: "Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea aceasta în chip de foc face" (Divanul, 235). Dintre tipurile de hiperbat, distinse de Dragoș Moldovanu la Cantemir, voi releva hiperbatul morfo-sintactic, frapant datorită coeziunii maxime dintre elementele disjuncte (de exemplu, dintre auxiliar și auxiliat), unul dintre hiperbatele cele mai surprinzătoare și mai "artificiale", foarte des folosit de Cantemir, de exemplu: "nu ai istoriile citit" (Divanul, 37). Dragoș Moldovanu subliniază că
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de a descifra fraza. Aici apare o întrebare crucială în legătură cu geneza stilului baroc, a stilului atât de elaborat, complex al lui Cantemir. Dragoș Moldovanu afirmă că principele se adresa unui public care cunoștea deja figurile folosite de Cantemir, de exemplu, hiperbatul. Cantemir trebuia să recurgă la forme excesive ale hiperbatului care să-l șocheze "nu doar pe cel deprins cu limbajul pedestru, ci pe cel obișnuit deja cu hiperbatul" (2002, p. 154). La Cantemir secvența se transformă într-un rebus (s.
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
în legătură cu geneza stilului baroc, a stilului atât de elaborat, complex al lui Cantemir. Dragoș Moldovanu afirmă că principele se adresa unui public care cunoștea deja figurile folosite de Cantemir, de exemplu, hiperbatul. Cantemir trebuia să recurgă la forme excesive ale hiperbatului care să-l șocheze "nu doar pe cel deprins cu limbajul pedestru, ci pe cel obișnuit deja cu hiperbatul" (2002, p. 154). La Cantemir secvența se transformă într-un rebus (s. mea - P.V.) a cărui dezlegare solicită o pregătire specfială
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
adresa unui public care cunoștea deja figurile folosite de Cantemir, de exemplu, hiperbatul. Cantemir trebuia să recurgă la forme excesive ale hiperbatului care să-l șocheze "nu doar pe cel deprins cu limbajul pedestru, ci pe cel obișnuit deja cu hiperbatul" (2002, p. 154). La Cantemir secvența se transformă într-un rebus (s. mea - P.V.) a cărui dezlegare solicită o pregătire specfială, o inițiere în retorică și în limbile clasice..." (2002, p. 160). Dar a existat un public de un asemenea
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
trebuit să recurgă la aglomerarea figurilor, de exemplu la suprapunerea într-o singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13) în care se suprapun cinci procedee de reliefare: ritm, rimă, chiasm, hiperbat, inversiune. Deci Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
contribuției savantului ieșean la cunoașterea stilului lui Dimitrie Cantemir. 1) Menționăm: Oriental și clasic în stilistica frazei lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică și istorie literară", tom XIX, Iași, 1968; Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, în "Studii de limbă literară și filologie", București, Editura Academiei, 1969; Stilizarea citatului biblic în "Divanul" lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică de istorie literară", Iași, tom XX, 1969; Sintaxa narativă a "istoriei ieroglifice": structurile dislocate, în "Revista de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
greu se lasă dezghiocată povestea și în privința tehnicii compoziției. Poemele se articulează îndeobște în chip imprevizibil, prin parataxă și prin enumerații volatile, construcțiile fiind nu arar derutante (cam în același fel ca surprizele pe care ți le rezervă, să zicem, hiperbatul) cîtă vreme proiectul lor de ansamblu rămîne, voit sau nu, obscur : „Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei fugi în trecut / ochiul meu strivit melancolic / îngerul c-o singură aripă într-o zi de sabat / cînd te-apasă plictisul și găsești
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
pe drumul veșniciei. / Oaspeți astrali vom fi / Când clipele / Se vor întoarce în bucurie”. Observații încorporate în stih. „Planeta albastră / Este o stație / În trecerea spre / Nemărginire...” poezie lucrată, în mare parte, în tehnica ingambamentului, care se combină, uneori, cu hiperbatul. „Iubirea plutește / În chipuri de lumină / Forma viselor nu se va risipi / În clepsidra zilelor... // Clopot înfometat în / Anotimpuri migratoare / Suflet al lumii, / Eternă secundă / Umbră în paradisuri / Curgând...” Expresie esențială, neîmpodobită, creată din relatare și... staccato. PAULA DANIELA MATEI
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
gratuitatea, ludicul, prețuind decorul, ornamentația, fastul, strălucirea, reliefând anomalii și contraste, cultivând fabulosul, fantasticul, spectaculosul. În poezie, unde proliferează sub denumiri precum concettism, gongorism, marinism, eufuism, prețiozitate, cultivă expresia șocantă, paradoxul, artificiul, excesul verbal și imagistic, figurile caracteristice fiind oximoronul, hiperbatul, catahreza, șarada, calamburul; în proză și teatru, satisface gustul pentru extraordinar, pentru aventură, pentru peripeții, pentru criptic, pentru mister, și în acest scop complică narația, ramifică acțiunea prin episoade adiționale, mai mult sau mai puțin aderente la trunchiul epic, introduce
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
imitatio Christi. Apariția numelui lui Iisus scris cu flăcări deasupra capului eroinei aflate pe rug este elocventă în acest sens. Ca și în Vlad Țepeș, prezența protagonistului metamorfozează tot ce atinge. Traducerile lui I. din Vergiliu, respectând sintaxa, topica și hiperbatul originar, presupun, la rându-le, o lectură pornită din înțelegerea conceptului de poezie și de limbă. Traducătorul încearcă „să spargă barierele” limbii române, convins fiind că „stihia” ei o permite, și să restituie o limbă „organică și esențială, a adevărului
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
investighează cauza sinuciderii lui Ladima) și Epilogul II, povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
povestit de autorul ce înmânează, la final, jurnalul lui Fred "destinatarului ideal"303, doamnei T. Din punctul nostru de vedere, figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
figura cea mai potrivită pentru a reda acest tip de construcție este hiperbatul 304. Avem în vedere, în primul rând, hiperbatul de gândire (Gedanken-Hyperbaton), pe care îl percepem într-o totală disociere de procedeul inversiunii, cu care este majoritar confundat. Hiperbatul face posibilă, prin fragmentele narative consistente adăugate, ca dinamica temporală să funcționeze deopotrivă regresiv și progresiv. De pildă, episoadele anticipative, numeroase, au uneori o reprezentare cvasi-metaforică: "Am bătut în ușe, și sunt surprins de sunetul bătăii auzit înăuntru, de parcă am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gamă, arătând cam înspre bucătărie."311 Implicit, scriitorul sugerează iarăși dorința sa de a ieși din anonimatul generației înglobând, în câmpul interpretativ al cititorului, multiple planuri. Permanent, "imaginea" cărții, a romanului, este "tăiată", intersectată într-o manieră ce amintește, pe lângă hiperbat, de parergon. Etimologic, termenul este compus din prefixoidul para, cu înțelesul de contra, și substantivul ergon, adică operă. Din punct de vedere istoric și al retoricii clasice (Quintilian), această denumire are în atenție orice discurs adăugat, fiind adoptată, din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o grădină."451 Îmbinările conotative de acest gen, sunt recurente. Elocvent este episodul în care doamna T. se află într-un compartiment de tren și întâlnește tot "ruinele" iubirii. Bărbatul adorat era însoțit de o altă femeie și, ca un hiperbat 452, apar în final florile: "Mă așezasem...pe locul meu, lângă fereastră,(...) când a apărut în ușe, chemând că a găsit loc, recenta metresă (....). Am încremenit cu buzele întredeschise și inima îmi palpita ca o pasăre ce se zbate să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de a ranforsa câteva idei expuse anterior, acum din perspectiva naratologiei și stilisticii. În contextul câmpului mitic al Meșterului Manole, constatasem că narațiunea la Camil Petrescu, precum și construcția personajelor se bazează pe un datum-preexistent. Figura specifică unei atari strategii este hiperbatul, un adaos făcut de autor, care produce surpriza. Adaosurile luminează anumite aspecte care se cuvin nuanțate sau relevă un punct de vedere diferit al unui personaj sau al autorului, despre un eveniment sau alt erou. Însă în Patul lui Procust
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]