71 matches
-
nu e vorba doar de aceste aspecte de reunire a unor poetici eterogene, îndeobște cunoscute și glosate, ci și de un profil cu totul diferit al eului poetic (diferit de cel romantic, simbolist sau decadent): eul multiplu sau, cum este hiperbolizat de poet, "eul însutit" (am să revin asupra acestei idei pe care o consider foarte importantă). Posteritatea lui Arghezi poate fi interogată din mai multe perspective: 1. ca influență catalitică asupra creației literare contemporane; 2. ca interes de istorie literară
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
Mi-am amintit. Din cauza lui Tolstoi... Lăsând la o parte faptul că acest mormânt somptuos mi se părea, din reproduceri,... mai puțin decât un loc de veci, un fel de operă de artă emfatică, în sine, fără legătură cu Subiectul, hiperbolizând ceea ce se cuvine să fie grandios, - conced, - însă totuși, simplu, uman... Și mausoleul lui Lenin, când l-am văzut prima dată, la Kremlin îmi produsese o reacție de refuz, de repulsie, ca înaintea unei scamatorii, îmbrobodind nepermis de mult Natura
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
fost lansat de către un vîrstnic cărturar derutat, Edgar Papu, și cultivat cu osîrdie de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit a hiperboliza eul etnic ce s-ar fi cuvenit a constitui un suport al megalomaniei ,geniului Carpaților". Nu fără legătură cu pretențiile mai vechi ale sovieticilor cum că rușii ar fi fost pionierii mai tuturor invențiilor și descoperirilor din lume, așii transformării
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul artiștilor. Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o cultură și o civilizație îndoielnice se
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
sunt aici și sunt torturat". Este vorba de un fel de interțipăt, victimele comunicând prin urletul de durere pe care și-l împărtășesc. Unii supliciați sunt mai marcați de țipetele altora (care le intră în carne, în mod amplificat și hiperbolizat, proiectate, parcă, la nivel cosmic), decât de propriile lor urlete de durere. Torționarii păcălesc, uneori, victimele cu țipetele false ale rudelor acestora: există, de altfel, o întreagă tehnică a țipătului înregistrat pe bandă, care trebuie să fragilizeze victima și să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer” - eul s-a văzut față în față cu celălalt
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
această minunată libertate, nu vin bucuria apei în care se simte mult mai bine. Vrea să se întoarcă, dar mâinile mamei o pun iar pe burtică. Eugenia Ionescu a scris mult mai mult decât a trăit. Fiecare fapt e dilatat, hiperbolizat, stors de orice sens. Alt lucru interesant e că adesea Eugenia Ionescu vorbește la persoana a treia despre ea. Ca și cum după călugărire ar interveni o altă identitate. Nu te poate lăsa indiferent bibliografia impresionantă, almanahuri, istorii ale teatrului și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
duhorii. Până astăzi nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își aveau sorgintea în temerile și în nesiguranța ei viscerală. Derutată, hiperbolizase nemulțumirile din tinerețe și nu luase seama la soluțiile avute la îndemână. Ceea ce ea considerase un act de protest și de cutezanță nu era decât fugă lașă de realitate. Tardiv, derulând filmul primelor impresii ale relației cu Villaforesta, contesa a
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
un spațiu anume, chiar dacă ele au același fundal transatlantic. Roșcov, de pildă, prezintă dramă unui om apropiat de vârsta pensionării care cade brusc în patimă cititului, apoi în aceea autodevoratoare a scrisului. În esență, prin furor și sacrificiu, „cazul“ Roșcov hiperbolizează destinul oricărui creator autentic. Un artist veritabil, de data aceasta pictor, găsim și în Zbor în triunghi, o istorioara - poate cea mai emoționantă din volum - despre dragoste, prietenie și bucuria pură a creației. Fantastul Mihnea trăiește în lumea să fascinantă
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
locul acțiunii este acela în care a copilărit scriitorul, un cartier evreiesc din Newark. Vara fierbinte a anului 1944. Epidemie de poliomielită. S-a spus că literatura folosește epidemia ca mediu propice pentru a înfățișa condiția de muritor exacerbând-o, hiperbolizând-o. Este ceea ce au făcut Daniel Defoe în Jurnal din Anul Ciumei și, pe urmele lui și citându-l, Camus în Ciuma, unde molima a jucat și rolul suplimentar de metaforă pentru ocupația germană (ciuma neagră), cu aluzie la ușurința
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
asupra inculpărilor ce i se aduc pentru faptele prevăzute și penate art. 47...” etc. Conflict interțări, asasinat, complicități, criminalitate, complot infernal... Brrr! Avem de-a face aici, ca și în Ultima oră!..., cu exagerațiuni, cu parodia limbajului gazetăriei de senzație, hiperbolizat artificial și împins până la granița cu ridicolul, așa cum consideră în unanimitate comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
specifică pentru transformarea participiilor și a adjectivelor în substantive cu sens depreciativ, cuprinde trei termeni la modă asupra cărora aș vrea să ne oprim mai mult: expirat, distrus și coclit. Adjectivul expirat este tipic pentru limbajul tinerilor în măsura în care ironizează și hiperbolizează defecte majore din perspectiva juvenila: non-actualitatea, plasarea în altă categorie de vîrstă, absența succesului, faptul de a fi ratat, depășit, de a nu mai fi la modă, bine cotat etc.; tehnicismul intrat în circulația curentă, cu sensul ,ieșit din termenul
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pictor-muzician. Pe lângă toate acestea, e un om căruia nimic din ce se numește spiritualitate nu îi este străin. Tel Aviv-ul, pentru el, nu e un oraș, e un cosmos adeseori haotic, o armonie uneori dezarmonică, o covârșitoare lume-nelume. Roni Căciularu hiperbolizează în buna tradiție a scrisului românesc, de la Calistrat Hogaș la Geo Bogza. Iată una din fațetele încărcate de cosmicitate ale Tel Avivului: „...nisipul plajei te absoarbe în căldura lui cosmică și te face insignifiant și absent la tot ce nu
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
cred că m-a învățat să fiu atent la om și la nevoile lui. Să-l iau în serios și să încerc să-l înțeleg și atunci când, din cauza bolii, devine agresiv în neputința lui, dar și atunci când, scăpat de belea, hiperbolizează meritul doctorului. S-ar putea ca, fără să-mi dau seama, experiența mea de doctor să mă fi ajutat să judec anumite personalități, dar acest lucru nu prea l-am folosit în ceea ce scriu. Eu, după cum poate ai observat, scriu
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
tine, Că, pentru mine, scris-am mult și fără rost ! Să scriu, aș vrea, cu bucurie și suspine Despre ce e, ce fi-va între noi, ce-a fost!... N-aș romanța-o cum se-obișnuește-n poezii Și nici n-aș hiperboliza ceva concret ! Aș scrie doar că locul tău, asta să știi, E-n inima-mi și-n sufletu-mi de (ne)poet ! Fost-au războaie între noi și revoluții Când sufletele în răspântii duelau !... Găsit-am totdeauna nobile soluții Și
PRIETENE INTERNETIC... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365622_a_366951]
-
lumii basmelor ce ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuia săîndeplineascăisprăviextraordinare a căror realizare devenea posibilăcu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau unor animale recunoscătoare. Am circumscris definițiile celordouăconcepte,menite săscoatăîn evidențăcurajul bărbătesc elogiat în istoria evului mediu și hiperbolizat în literatura popularăatât europeană, cât și a lumii. Vitejia am conceput-o ca pe un act conștient,civilizat, materializat în planul de acțiune al combatantului, ca pe un rezultat al unor trepte de inițiere instituționalizate, trecutăprintr-o școalăaformăriiconștiente a unuimod de
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
femeia, are nevoie de albumul de familie al iubitei, de motivarea evenimentelor dureroase, de chinul ei, de loviturile, prin care a strâns această mocnire a iubirii, care explodează acum, la momentul relatării. Bărbatul, aici, devine predestinat și, în același timp, hiperbolizat, la rang de motivație existențială. “Și mă ridici, cu ambele brațe, ca pe o fetiță, de pe fotoliu. Iar eu te urmez, ca în vis. Cuminte și serioasă. În paltonașul gri. Strâns pe talie. Cu un cordon. Ferm ca brațele tale
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
Gottfried Benn ce recomanda poeților să renunțe la verbe și să comaseze totul în jurul unui substantiv. Indiscutabil, așa cum remarca un fin comentator, Zoltan Terner, Roni Căciularu e un reporter din familia lui Geo Bogza, inclusiv prin tendința lui de a hiperboliza, de a privi totul prin lupa impresiilor și sentimentelor. Roni Căciularu este un artist al cuvântului, un reporter în care coexistă deopotrivă un poet și un filosof, un om cu o inimă mare, capabil să imprime o vibrație artistică chiar
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
unde „orice învins e-nvingător”. Poezia „răbufnește” dureros în poet, ca un vulcan mereu clocotind „sublimă rană” în „taină și cântec”, iar cuvintele-i din versuri, poetul le vrea „spice în rugăciune-ngenunchiate/La porți de rai...” În credința sa, poetul hiperbolizează rugăciunea într-o superbă imagine plastică: „Îngenunchează oști de pescăruși/ Într-un altar al mării nesfârșite.”, metaforizând suferința istorică a neamului său, devenită simbol al Durerii, în imensul cor al cunoscutelor țipete de pescăruși. O astfel de rugăciune îl face
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
fost robiți într-adevăr de o perioadă neagră și când s-au văzut eliberați au apucat-o fiecare care încotro, uitând de tot și de toate, chiar și de ei înșiși. Au văzut doar prezentul, doar ce era palpabil, amăgitor, hiperbolizat, lăsând în paragină: casele, pământurile, munca părinților lor. Au uitat să se gândească la strămoși, la părinți, la viitor, la copii. Lacrimile copiilor și rugile lor fierbinți i-au determinat să se întoarcă și să aprecieze ceea ce străinii demult nu
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
timp o cale comună care implică modificarea fiecăreia (ntr-o măsură mai mare sau mai mică. Nu avem intenția de a introduce aici judecăți de valoare. Ele nici nu (ș( au locul, de altfel. Nu ne (ncearcă nici tentația de a hiperboliza satul rom(nesc ș( de a propovădui re(ntoarcerea la comunitatea de tip tradițional. Această (ntoarcere (n timp nu este nici dezirabilă ș( nici posibilă. Mai mult, unii analiști prezintă comunitatea din mediul rural într-o postură teribilă. "Comunitatea sătească
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dialogului antrenant, al poantei umoristice. În Drob de sare (1968) și Căutătorii de noroc (1983), de exemplu, prozatorul dezvăluie psihologii și mentalități, pornind de la fapte și întâmplări obișnuite, banale chiar, cărora le intuiește neașteptate semnificații și valori etice. El exagerează, hiperbolizează, șarjează, obținând imagini memorabile (Sfârâiacul, Interviu cu moșneagul, Adunarea părinților, Patul ș.a.). Un gen literar pe care îl cultivă este și romanul. În Fata cu harțag (1962), Mesagerii (1977), Grădina dragostei (1980) se accentuează sondajul etic. Cel mai reușit roman
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
fără îndoială că unul din izvoarele marilor poeme eminesciene trebuie căutat și în construcțiile poetice heliadești. Din aceeași viziune religioasă, romantică, aplicată de astă dată la istoria românilor, s-a născut și „fragmentul epic” dintr-o proiectată epopee națională, Michaida. Hiperbolizat în erou romantic, exponent al divinității, Mihai Viteazul (ca și Mureșanu din poemul lui Eminescu) nu este decât o întruchipare a unui ideal creștin și social abstract. Încercarea de epopee, retorică și cețoasă, este salvată parțial de episoade realiste (sfatul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]