71 matches
-
Ceaușescu și caracterul său sanguinar și despotic au fost demonstrate cu varii ocazii de-a lungul regimului său, dar ele se cuvin a fi analizate ca atare, fără proiecții literare, folclorice sau mistice, ci doar la nivel de fapte politice. Hiperbolizat, însă, ca „monstru”, „vampir”, „căpcăun”, firește că dictatorul putea fi lichidat într-un stil absurd, caricatural sau extrem de brutal, fără respectarea legalității. „Teroriștii”tc " „Teroriștii”" Ciudat sau nu, primul care vorbește în decembrie 1989 despre „acțiuni teroriste” este Nicolae Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
anii ’50-’60, este un exemplu; iar „americanizarea” din prezent, un altul. Enculturația este o educație forțată, însă insesizabilă, care introduce, subliminal, prin tehnici de propagandă, valorile culturii dominante. Promovate prioritar și cu mare frecvență, aceste valori sunt întotdeauna prezentate hiperbolizat pentru a ecrana obiective submerse, tainice. Acestea din urmă nu sunt niciodată devoalate; ele constituie însă esența curriculumului-fantomă. Dar și procesele de aculturație comportă curricula-fantomă. Integrarea într-o comunitate, adică într-o cultură minoră sau chiar într-o subcultură, presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului. Conceptele de Geniu Rău, Dumnezeu înșelător, visul generalizat, luate în sine, fac din Descartes precursorul evului contemporan. Am greși însă dacă nesocotim funcția reală pe care autorul Meditațiilor le-a dat-o, aceea de mijloace prin care îndoiala se hiperbolizează, dar nu pentru a confrunta spiritul cu un transcendent abisal ci dimpotrivă pentru a-i oferi acestuia un scut care să-l apere de incertitudine și necunoscut. La Descartes nimic nu este întâmplător, cu atât mai puțin îndoiala al cărui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
timp o cale comună care implică modificarea fiecăreia (ntr-o măsură mai mare sau mai mică. Nu avem intenția de a introduce aici judecăți de valoare. Ele nici nu (ș( au locul, de altfel. Nu ne (ncearcă nici tentația de a hiperboliza satul rom(nesc ș( de a propovădui re(ntoarcerea la comunitatea de tip tradițional. Această (ntoarcere (n timp nu este nici dezirabilă ș( nici posibilă. Mai mult, unii analiști prezintă comunitatea din mediul rural într-o postură teribilă. "Comunitatea sătească
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi arătau limba, îl disprețuiau. Gesturi minore și firești pe care o cameră le poate memora și hiperboliza. În fond, cam asta face și scriitorul. Încarcă cu sens detalii. Un ochi atent asta face. Doar că aceste amănunte, o dată scoase în față, nu au rolul de a jigni. Ele doar îți arată că nu ești pe deplin controlat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimeni nu poate trece prin locul acela fără să-și astupe nasul cu mâinile, Într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. FINAL PASAJ RETRAS Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar și ale unui efect de lentilă. Remarcabilă schizoidia construită de criticii literari (și nu numai) din substanța operei și proiectată asupra autorului. Interpre- tarea recuperează acest hybris/exces/schizoidie în mod conștient sau nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
car l-au aruncat,/ Caru a prins a scârțâi,/ Boii a boncălui,/ Balauri a șuiera/ Și Ion a se umfla” (Covasna - Iași). Dinamica intensă a versurilor de 4-8 silabe corespunde unei agresiuni puternice a elementelor distructive, a căror imagine se hiperbolizează prin acumulările de apelative. Cuvântul are aici două funcții, pe două niveluri ale funcționalității: prima este a exorcizării prin numire, cea de a doua, la nivel stilistic, este de a construi cadrul magic al tărâmului infernal în care s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript./ (...) Sete mare că-i silea,/ Sete mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică și o transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii - punte între sacru și profan. În basmul Viteazul cu mâna de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii sunt legați de dimensiunea exterioară a lumii. Sărăcirea luncilor prin culesul hiperbolizat („cu brațurile”) are o menire similară aducerii sălbăticiunii legate în sat, fiind un act de ordonare și de preluare din nucleul mitic a energiilor vitale. Atunci când fecioara este nerăbdătoare să obțină florile maritale, planta însăși devine maestru inițiator și o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
purtarea opincilor cu hârzoabe de oțel constituie o augmentare a responsabilității, prin utilizarea accesoriilor speciale, caracteristice pentru mediile greu de parcurs. Hârzoabele de oțel reprezintă funiile cu care se leagă în mod obișnuit opincile și transferarea lor în plan metalifer hiperbolizează efortul de parcurgere a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului augmentat de pronunția accentuată devine copleșitoare la nivel perceptiv și deschide în fața ochilor un spațiu aflat dincolo de limitele umanului. Naratorul se implifică afectiv în mesaj și face din dimensiunea fonetică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai potrivite de a acționa, nu poate prevedea tot ceea ce ar putea surveni. Starea de frică este alimentată uneori nu numai de ceea ce individul vede, dar și de ceea ce el aude, în aceste împrejurări, în interiorul gândirii acestuia, evenimentul imediat este hiperbolizat, inducând individului credința că nu i-ar putea face față sub nici o formă. Întotdeauna apariția în zona de activitate a unui agent, prin surprindere, a unui infractor înrăit, cunoscut că operează „cu sânge rece“, că nu se dă în lături
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
dialogului antrenant, al poantei umoristice. În Drob de sare (1968) și Căutătorii de noroc (1983), de exemplu, prozatorul dezvăluie psihologii și mentalități, pornind de la fapte și întâmplări obișnuite, banale chiar, cărora le intuiește neașteptate semnificații și valori etice. El exagerează, hiperbolizează, șarjează, obținând imagini memorabile (Sfârâiacul, Interviu cu moșneagul, Adunarea părinților, Patul ș.a.). Un gen literar pe care îl cultivă este și romanul. În Fata cu harțag (1962), Mesagerii (1977), Grădina dragostei (1980) se accentuează sondajul etic. Cel mai reușit roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
al său, în convulsiile unui coșmar terifiant), se așează pe scaune pentru o discuție amicală. Mai întîi vag, apoi din ce în ce mai intens, naratorul plasat simbolic deasupra corpului dezmembrat aude distinct bătăile pline de viață ale inimii celui decedat. Simțul auzului patologic, hiperbolizat la începutul narațiunii, nu mai este un argument al simplei crize nevrotice, întrucît zgomotul capătă materialitate, pare a fi perceput chiar de către polițiști care, diabolic (în viziunea torturatului personaj), amînă momentul adevărului doar pentru a prelungi agonia. Cuprins de exasperare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reducere la anorganic după moarte. Protagonistul nu dorește altceva decât să-și păstreze amintirile până la sfârșitul vieții și oferă în schimbul lor propriile organe: mâna, un picior, gura, mai puțin privirea. Graniță între suflet și lume, ochii personajelor din roman sunt hiperbolizați: "ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul" (p. 99), "făceam și noi, din ochii noștri, lacuri, râuri, fântâni, ape curgând năvalnic"(p. 102), " Și ochii [...] Ar fi încăput în ei câmpiile, râurile și cele câteva coline
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
un spațiu anume, chiar dacă ele au același fundal transatlantic. Roșcov, de pildă, prezintă dramă unui om apropiat de vârsta pensionării care cade brusc în patimă cititului, apoi în aceea autodevoratoare a scrisului. În esență, prin furor și sacrificiu, „cazul“ Roșcov hiperbolizează destinul oricărui creator autentic. Un artist veritabil, de data aceasta pictor, găsim și în Zbor în triunghi, o istorioara - poate cea mai emoționantă din volum - despre dragoste, prietenie și bucuria pură a creației. Fantastul Mihnea trăiește în lumea să fascinantă
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
distincția a pivotat în jurul antinomiei poetic - antipoetic, recte a poziționării față de eul liric. După punerea acestuia în surdină de către neoavangardiști (ce transpuneau realul prin imagini deconstruite sau îl evocau prin discursivitate narativă), s-a revenit la orfism, la apărarea inefabilului (hiperbolizat sau nu), cum grosso modo se mai întîmplase. Dar, mai aproape de zilele noastre, în sintonie cu noile curente de gîndire - ale căror idei despre alteritate, solidaritate, limită etc. „pluteau în aer” - eul s-a văzut față în față cu celălalt
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își aveau sorgintea în temerile și în nesiguranța ei viscerală. Derutată, hiperbolizase nemulțumirile din tinerețe și nu luase seama la soluțiile avute la îndemână. Ceea ce ea considerase un act de protest și de cutezanță nu era decât fugă lașă de realitate. Tardiv, derulând filmul primelor impresii ale relației cu Villaforesta, contesa a
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
fost lansat de către un vîrstnic cărturar derutat, Edgar Papu, și cultivat cu osîrdie de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit a hiperboliza eul etnic ce s-ar fi cuvenit a constitui un suport al megalomaniei ,geniului Carpaților". Nu fără legătură cu pretențiile mai vechi ale sovieticilor cum că rușii ar fi fost pionierii mai tuturor invențiilor și descoperirilor din lume, așii transformării
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
locul acțiunii este acela în care a copilărit scriitorul, un cartier evreiesc din Newark. Vara fierbinte a anului 1944. Epidemie de poliomielită. S-a spus că literatura folosește epidemia ca mediu propice pentru a înfățișa condiția de muritor exacerbând-o, hiperbolizând-o. Este ceea ce au făcut Daniel Defoe în Jurnal din Anul Ciumei și, pe urmele lui și citându-l, Camus în Ciuma, unde molima a jucat și rolul suplimentar de metaforă pentru ocupația germană (ciuma neagră), cu aluzie la ușurința
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
specifică pentru transformarea participiilor și a adjectivelor în substantive cu sens depreciativ, cuprinde trei termeni la modă asupra cărora aș vrea să ne oprim mai mult: expirat, distrus și coclit. Adjectivul expirat este tipic pentru limbajul tinerilor în măsura în care ironizează și hiperbolizează defecte majore din perspectiva juvenila: non-actualitatea, plasarea în altă categorie de vîrstă, absența succesului, faptul de a fi ratat, depășit, de a nu mai fi la modă, bine cotat etc.; tehnicismul intrat în circulația curentă, cu sensul ,ieșit din termenul
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
nu e vorba doar de aceste aspecte de reunire a unor poetici eterogene, îndeobște cunoscute și glosate, ci și de un profil cu totul diferit al eului poetic (diferit de cel romantic, simbolist sau decadent): eul multiplu sau, cum este hiperbolizat de poet, "eul însutit" (am să revin asupra acestei idei pe care o consider foarte importantă). Posteritatea lui Arghezi poate fi interogată din mai multe perspective: 1. ca influență catalitică asupra creației literare contemporane; 2. ca interes de istorie literară
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul artiștilor. Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o cultură și o civilizație îndoielnice se
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]