82 matches
-
școala creată de Napoleon. Există patriotisme și patriotisme! Precum ciupercile, unele sînt toxice, altele hrănitoare. Cu atît mai sesizantă e mîndria patriotică a acestui condei lucid (și acid), cu cît ea pornește de la un motiv aparent minimal, la antipodul demagogicelor hiperbolizări, căruia îi găsește tîlcul adecvat. Alcătuind împreună cu Livius Ciocârlie și Eugen Negrici un inefabil triunghi al eseismului nostru actual, plin de miez în ținuta-i inalienabil livrescă, însă nu fără o sensibilă investiție necesară atingerii esențelor, dl. Mihai Zamfir e
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în carne și oase". Transformă viața într-o truculentă repetare a vechilor mituri, împingînd pînă la ultimele limite conținutul unor ,bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării care poartă pe cap coarne de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Rămâne de realizat alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul este plasat sub semnul excesului, marca distinctă a postmodernismului muzical, si a considera conceptul și perioada istorică a barocului muzical drept coeficienți ai principiului romantic în sensul amplificării, diversificării, hiperbolizării și în final dispersării conținuturilor elaborate și standardizate în limitele principiului clasic. În articolul său din New Grove Dictionary of Music and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mai permeabilă în a risca (simțindu-se aici faptul că Statele Unite sunt un Turn Babel de emigranți) decât cea franceză. Ca toate culturile, și acestea două au diferite virtuți și vicii, defectul american strident fiind, cred eu, feminismul agresiv și hiperbolizarea minorităților sexuale, iar cel francez, predispoziția excesivă pentru artificiu și spumos. Termenii pe care îi propun pentru a-mi formula nemulțumirea nu sunt poate foarte adecvați (cel puțin unul dintre ei), dar percepția mea a fost aceea că cele două
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
glorifice istoria unui popor, destinul său în lume, a creat o întreagă literatură înflăcărată și extatică, populată cu eroi de legendă, ideali și invulnerabili. Această "strălucitoare lumină" se obținea însă adeseori prin eludarea unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat. Nu reflectau însă adevărul în integralitatea sa. A urmat, apoi, o nouă generație, care a pornit de la principiile pozitiviste ale
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce se armonizează parcă, avant la lettre, cu teza barthesiană
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de hiperbolizare excesivă a trăirilor. Acțiunea este schematică și aproape că nici nu mai contează. Făcusem inițial o observație pe text subliniind că din mașină nu coboară silueta bărbatului ci chiar bărbatul. Se pare că nu am avut dreptate: din mașină coboară
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Forțează o atmosferă sufocantă, care să ne amintească de căderea tiranului Nicolae Ceaușescu sau a micului despot Adrian Năstase. Pentru asta, pune la bătaie tot arsenalul propagandei josnice: sondaje măsluite, campanii stupide, mișcarea de rezistență, noi vrem respect, deformarea realității, hiperbolizări aiuritoare (câteva îmbrânceli comparate cu violențele din anii ’90), răstălmăcire continuă, cenzura obscenă (vreo dezbatere pe tema Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană?), minimalizare, teroare editorială, răscoale imaginare sau provocate de sindicaliști cumpărați. Din cortegiul pestriț al falșilor disidenți, luptători
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau discursul din octombrie '70, la a 25-a aniversare ONU. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
față de firmă/companie/societate: declinând responsabilitățile pe care le incumbă maturitatea (conceptul confucianist de giri, datorie), tinerii caută să înghețe curgerea timpului, pentru a se bucura în continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ține, la rîndul lui, o cuvîntare parabolică, unde - suficient de transparent - se profețește (în deplin acord cu numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishmael, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
a decis să pună ordine în stufărișul temei. Urmarea este scrierea unei cărți erudite în care lumea druizilor este scrutată cu acribie de filatelist împătimit. Ceea ce îl irită cu precădere pe autor e tocmai măsluirea imaginii druizilor din rațiuni de hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
pot să le cataloghez și pot spune că au fost distorsiuni. De ce? Pentru că a contat sursa din care s-au prezentat. Nu mi se pare că argumentele însoțite de agresivitate sunt cele care trebuie să primeze. Nu cred că această hiperbolizare a binelui sau a răului sau a crede că doar ce spui tu este bine, pentru că poți ajunge la rău. Este un lucru, clar, politic în aceste proteste. Sunt și oameni veniți fără culoare în piață, dar în urmă cu
Sorin Grindeanu, despere PROTESTELE ANTI-GRAȚIERE: Este un drept legal să protestezi în România, dacă o faci legal şi nu îi deranjezi pe aţii. Este un lucru, clar, politic în aceste proteste [Corola-blog/BlogPost/92345_a_93637]
-
și în viața sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilități, savura viața din plin, fapte care-l determină pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Chiar și articolele critice pe care le scria erau marcate de dominația sentimentelor și de hiperbolizarea trăirilor sufletești. Probabil că lui i se datorează obiceiul de a se scrie note explicative în programele de sală în legătură cu lucrările ce vor fi cântate. Maximilian I, Regele Bavariei, i-a comandat lui Weber două concerte pentru clarinet. Succesul lor
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
curiozităților”, nu extreme firește. Poate pentru mine - și cer scuze pentru mica confesiune pe care mi-o îngădui aici - care nu prea am fost plecat de multe ori de la „coada vacii”, modul prin care priveam să fi fost ticsit cu hiperbolizări pentru că și termenii de la care plecam pentru a-mi permite comparații erau insignifianți, însă chiar și în țara mea dacă vor fi existând unele încercări ele vor fi departe de naturalețea și motivarea efortului depus aici, de mândria patriotică conferită
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
raportul dintre “spații” și “timpuri”. Scoase din cadrul referențial, așa cum se întâmplă de multe ori, cele două coordonate (spațiu, timp), cele două entități, se încarcă și se reîncarcă semantic, de fiecare dată, relativizând cronotopul textului. Potrivit cu mișcarea “labirintului lăuntric”, înclinat spre hiperbolizări, spre deformări caricaturale, timpul și spațiul reverberează în același puzzle atotcuprinzător (cf. p.79 și urm.). Subcapitolul Scriitura istoriilor personale îi prilejuiește lui Dorin Murariu întocmirea unui interesant tablou al jocului identității, unde se poate urmări amestecul neîntrerupt dintre autobiografic
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
măsură, susține cercetătorul Jean-Pierre Maquerlot în lucrarea Shakespeare și tradiția manieristă (2005). În categoria poeților manieriști se cuvine să-i amintim pe italianul Gianbattista Marino, întemeietor al unui stil numit marinism, caracterizat prin cultul exacerbat al metaforei, jocuri de cuvinte, hiperbolizare, și mai ales pe spaniolul Luis de Gόngora, ale cărui versuri abundă în figuri retorice. Gόngora cultivă arta combinărilor de cuvinte, valorifică sonoritatea acestora, muzicalitatea lor, prefigurându-l pe Mallarmé, se socotește un pictor al sunetelor, precum Rimbaud trei secole
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
al iubirii are componente inedite, particularizante, căci nici în viziunea lui D. Anghel, Bacovia, Blaga sau a lui Arghezi ele nu se regăsesc cu o asemenea picturalitate romantică. O constantă a versurilor erotice eminesciene este codrul, protector al îndrăgostiților. Deschis hiperbolizărilor de tip romantic, Eminescu atribuie codrului însemnele unei suveranități împărătești în Povestea codrului, în care nu lipsește nimic din grandoarea și strălucirea ritualică a vieții la curtea Măriei Sale:”Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate înflorind
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
montaj savant, cu racorduri și unghiuri neașteptate care măresc tensiunea, filmul tatălui celebrului Oldboy, nu are cum să te lase indiferent. O poveste pe muchie de cuțit, dură, violentă, incestuoasă, plină cu găselnițe vizuale, cu scene originale și o plăcută hiperbolizare a sunetelor de fond, cu umor negru și macabru din plin mai ales spre final, sânge exact cum îi place lui Tarantino. Un film atent la detalii, senzual, rău, pe măsură ce violența se propagă. Explicațiile apar în poveste târziu și cu
Stoker: Cronică de film, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339481_a_340810]
-
românească, cu aplicație directă circumscrisă regiunii care i-a amprentat viața și evoluția pe firul existenței, pentru a se focusa apoi, exclusiv, pe Galații ca oraș și zona înconjurătoare, cu farmecul ei aproape indescriptibil. Deși, aparent, poate fi acuzat de hiperbolizare excesivă, superlativele care curg firesc - ca într-un ancestral Înșir-te, mărgărite..., îi vin ca o mănușă autorului și sensibilității sale extraordinare, dar și locurilor în chestiune în care există acest popor. Trecerea în revistă, în atât de puține pagini
REGĂSIREA PARADISULUI PIERDUT, SAU FUGA DIN INFERN DE PROF.UNIV.DR.CONSTANTIN FROSIN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376230_a_377559]
-
povestea unei răzbunări și, până la un punct, ea poate fi situată în descendența unor pagini celebre, Moara cu noroc de I. Slavici sau O făclie de Paște de I. L. Caragiale. Nimic fantastic în această relatare detașată a dramei, doar o hiperbolizare a realului, care crispează și îl neliniștește pe cititor. În Semn rău (titlul inițial - Tolea, 1940) este, în esență, prezentat un caz de fotofobie, care, corelat cu o seamă de coincidențe neliniștitoare, devine argument al intervenției unor forțe distructive ce
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și expresie, stilizarea cu mână sigură meritând toată considerația. Pe drumurile legendelor circulă apariții monumentale: Gruia, Corbea, Pintea. Precum în epica populară, hiperbolizarea creează un climat adecvat fabulosului. O improvizație satirică, Simbolism, din Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), denotă o atitudine antisimbolistă; de amintit, totuși, traducerile din Paul Verlaine (în colaborare cu Dimitrie Anghel), care își pun amprenta asupra romanticului de
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
ca o forță puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a mijlocașilor poate să ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă este forța principală politică pe care se sprijină clasa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]