66 matches
-
spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă îmi place la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
vădit incorecte, specifice unor persoane cu o educație mai puțin temeinică, unii intelectuali i-au adăugat un -u- și lui ritos, socotindu-l (fără temei!) asemănător cu adjectivele pomenite mai sus. O asemenea falsă analiză poartă, în lingvistică, numele de hipercorectitudine ori hiperurbanism, amândoi termenii trimițând la dorința exagerată (hiper-) a unora de a fugi de greșeală și de a căuta corectitudinea lingvistică, percepută ca o trăsătură caracteristică și exclusivă a vorbitorilor educați de la oraș (urbanism). Cum am văzut mai sus
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
care explică unele erori de scriere - clar intolerabile, și care nu au fost niciodată justificate de un uz ortografic - precum obțiune, apține, apsent etc. Prima formă apare surprinzător de des, chiar în pagini culturale (poate și dintr-o tendință de hipercorectitudine): "ar trebui să pui o obțiune pentru dezînscriere" (webteam.ro); "dreptul de obțiune succesorală" (licenta.home.ro); "exprimă, mai degrabă, o obțiune ideologică literară" (erasmus.ong.ro); "dupa cum mai spuneam, o asemenea obțiune va constitui subiectul unui articol mai
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
forma corectă e într-adevăr cea compusă din Skander (Iskander = Alexandru, supranume legat de Alexandru cel Mare) și beg (= bei, termenul turcesc intrat de mult și în română), iar formele corupte se explică mai puțin prin accidente fonetice, cît prin hipercorectitudine și analogii cu alte antroponime (de pildă, cu numeroasele nume terminate în -berg). Oricum, toată varietatea de forme circulă internațional - Skanderberg, Skanderbeg, Scan- derbeg, Skandenbeg, Skandenberg, Skenderbeu (ultimul, în albaneză). Nu am reușit să descopăr firul exact al evoluției semantice
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
o anume tendința de evitare a articolului masculin lui în flexiunea femininelor. Într-un titlu recent găsim, de pildă: "Umbră Iris-ei Murdoch..." (Observator cultural, 207, 2004, 11). Prin simpla raportare la recomandările gramaticilor, forma Iris-ei ar părea un caz de hipercorectitudine; e însă mai curînd o marcă de diferențiere stilistica, între stilul cult și cel popular, între scris și oralitate, păstrînd ecouri din dezvoltarea istorică a normei, din ambiguitatea valorizării sale. Se pare că lui " condamnat că incult în construcția cu
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
etc.; cf. TLF, Le Trésor de la langue française informatisé), desigur cu diferențe în preferința pentru cuvîntul care denumește diavolul sau pentru alte expresii transgresive. Mult mai puțin frecventă pare a fi în romînă, în aceleași contexte, construcția - poate fenomen de hipercorectitudine sau de atracție - cu forma de genitiv-dativ dracului: "Ce dracului să-i fac ?"; Numai o secundă... nu știu ce dracului!..."; De unde dracului ai mai venit și dumneata?" (revistarespiro.com). Forma dracului este în schimb explicabilă în alte construcții, unde are tot valoare
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
gazzetta și azurro în loc de azzurro: "Gazetta dello sport" (RL 2657, 1998, 3), "squadra azzura" (RL 2501, 1998, 12), "Bombola Azzura" (RL 2083, 1997, 10). Așa cum se întîmplă adesea, constiinta difuza a unor nesiguranțe și erori se reflectă în reacția de hipercorectitudine: consoanele duble apar și acolo unde nu își au locul, de pildă în serra în loc de seră: "Corriere dela serra" (RL 2657, 1998, 3), rifondazzione în loc de rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
prozodic) dau un aspect straniu lanțului de cuvinte - "cascadede cioburi"; "nam află tdect la sfîrșit", "argin tveki", "lobuu rekii ei". O altă caracteristică - folosirea destul de consecventă a literei "x" pentru grupul "sc" - apare că o inversare comică, sau ca o hipercorectitudine generalizată, pornită de la perechi de tipul "excursie" - "escursie"): "să vopsex", "sal iubeaxă", "să ne zdrobeaxă", "sîrbeaxo-tigăneaxă". Ajungem astfel la o altă trăsătură lingvistică generală a poeziilor din volum: oralitatea. Majoritatea textelor realizează o transcriere foarte plauzibilă a limbii vorbite - cu
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
artificială. Erorile semantice și stilistice care apăreau în asemenea texte aparțineau categoriei pe care Al. Graur o numea a "greșelilor făcute de oameni culți". În gramatică, totuși, se manifestau atât "abuzuri culte" (de pildă generalizarea stilului nominal, sau fenomene de hipercorectitudine), cît și tendințe mai generale ale limbii. Morfo-sintaxa e, de altfel, nivelul la care se observă cel mai bine continuitatea între tendințele de acum 30 de ani și cele actuale. În mod previzibil, se adaugă multe exemple noi de neglijare
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
avertisment pentru părinții care nuș stăpînesc copii și care nui educă pe copii ca-să nu facă rele"... (și continuă cu încă vreo douăzeci de rînduri cu nici o cratimă pusă ca lumea), rîdem, dar nu credem. Autentice ar fi fost niște hipercorectitudini, niște amestecuri de ortografie corectă cu greșeli grave. Un asemenea lanț de erori nu e autentic, deși, poate, e... real. De asemenea, cititorul va rîde mai puțin și va medita mai mult la agresivitatea analfabetă unor astfel de texte. Există
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
bineînțeles de admirat curajul lui Cristian Tudor Popescu de a-și păstra bunul simț în ditamai procesul de mitizare, dar e și retorica găsirii unui țap ispășitor cît mai ilustru. 4. Decizia CIO în cazul Andreea Răducan suferă doar de hipercorectitudine, în timp ce publicul român enervat omenește de buclucașul Nurofen suferă de mania victimizării, boală veche și despre care poți vorbi oricînd cu succes garantat. Aici se cere un comentariu despre apetența eseistică a ziaristului, apetență stimulată mai ales de posibilitatea de
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
citi. Pentru o mai bună înțelegere... În cele peste 20 de cărți de specialitate și peste 200 de articole și studii de lingvistică publicate în reviste de specialitate a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul, contradicția în adaos, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie; este primul teoretician al figurilor de stil, al arhaismului ortografic și echivocului ortografic și este primul cercetător care a abordat la noi valoarea stilistică a antonomazelor, iar în volumul „Fascinația numelui - studiu al creației lexico-semantice și stilistice
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă însă și prin existența multor tendințe de sens contrar: apărute fie din dorința vorbitorilor de a urma norma și acolo unde nu e cazul (fenomene de hipercorectitudine), fie prin acțiunea unor modele și asocieri diferite. De pildă, în cazul numeralelor, e surprinzător că între abaterile frecvente de la normă se numără nu numai apariția formei de masculin (unu, doi, doisprezece...) în locul celei feminine (una, două, douăsprezece...), ci și
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
oferii îl poate lesne deruta pe-un elev. Deci, mai multă grijă, și-un cap limpede pentru crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercetător) se vede și la nivel morfologic - fie forme populare de plural (crătițele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), și genitiv-dativul "universal" (lui Marina). Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect și predicat ("cât de efemeră este gloria și puterea"), între adjectiv și substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
Cerul gol. Călătorie în interstițiile Balcanilor. Urmează romanul Habseligkeiten tradus la Polirom sub titlul Catrafuse. Doi ani mai tîrziu, un alt volum de eseuri Orizontul German. Despre destinul unei țări cumsecade îi confruntă pe cititori între altele și cu metehnele hipercorectitudinii politice. Oglinda pe care autorul german originar din România le-o ține în fața concetățenilor din noua sa patrie nu le reflectă acestora imaginea așteptată. Anul acesta, Richard Wagner este prezent în librării cu un nou roman, publicat la finele verii
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
aberant să exclud utilizarea termenului de realism socialist. Nu vreau să spun decât că proletcultismul e un sinonim perfect al realismului socialist și al culturii comuniste de masă și că utilizarea lui nu e o greșală decât dacă avem mania hipercorectitudinii. Ana Selejan, iubitoare de disocieri insistente, acceptă cu precauție echivalarea celor două noțiuni: "Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
ro): "anunț auto: vând Seat Cordoba 6k, berlină, bluemarin" (best-cars.ro). Frecvența cu care forma apare arată că nu e vorba de o simplă eroare de tastare. Ortografia indică o contaminare cu adjectivul englezesc blue - deci tot un fapt de hipercorectitudine, de data aceasta bazat pe o ipoteză etimologică falsă. Cum franceza e din ce în ce mai puțin știută, iar cunoașterea englezei, dimpotrivă, e în plină expansiune, vorbitorii apropie inevitabil pe bleumarin de blue. E posibil ca noua variantă scrisă să corespundă chiar unei
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
adresează unor bărbați, iar prin vocativul dragelor - unor femei. Sub presiunea acestei diferențieri, distincția e/i s-a întărit și la formele de nominativ-acuzativ, unde articolul deosebea oricum femininul (dragile mele) de masculin (dragii mei). S-a vorbit și de hipercorectitudine: pluralul feminin în -i este simțit adesea ca popular (ca în căși, făbrici, ciocolăți), mulți vorbitori percepând forma în e ca mai elegantă. Nu este exclusă nici o tendință analogică, de asimilare fonetică, repetiția lui e din articol și posesiv contribuind
Dragi, drage by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6276_a_7601]
-
putem înțelege, de pildă, nota care însoțește, în scrisoarea 92, numele scriitorului german din România Alfred Margul-Sperber (la p. 157 a ediției de față), găsim, în scrisoarea 85, o notă și în dreptul numelui lui A. E. Baconsky (p. 145)! Dacă hipercorectitudinea poate fi un defect, este singurul pe care îl putem, eventual, atribui editorului. Editor care, să nu uităm, a și tradus textul în românește. La acest capitol, George Guțu a optat - în absența versiunii originale în limba germană - pentru corectarea
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
politic, de exemplu atunci când un senator îl amenință pe un ministru din alt partid („S. B. îi promite «un cofrag de ouă în cap» lui B.", ziare.com, 14.01.2010). Cofrag este desigur o formă greșită, refăcută, probabil prin hipercorectitudine sau prin analogie cu alte substantive în -ag. Forma corectă este cofraj, un împrumut din franceză, cu primele atestări de abia în secolul al XX-lea. E posibil să se fi pornit de la pluralul cofraje, simțit de unii ca o
Cofrag și cofraj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6498_a_7823]
-
aceea unele neutre se și află în variație liberă (anteturi/antete, maratonuri/maratoane, debușee/debușeuri etc). Îți recomandăm Tipul profesorului ideal, din perspectiva unui profesor Din dorința de a ne exprima cât mai îngrijit și totodată pedant, s-a născut hipercorectitudinea, greșeală care aduce și o suspiciune asupra vorbitorului, fie de aroganță, fie de excesivă timiditate. De ce ni se pare că „a citi” este ruda săracă a lui „a lectura”? De ce uneori evităm oripilați formele „asta”, „astea” și pronunțăm savant doar
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
a "impregnării" familiale sau sociale) și pe de altă parte traduce aspirația de a aparține unei alte categorii grupului de referință model; și așa cum există tendința de a adopta modelele lingvistice ale grupului de referință (cf. Labov a identificat tentația "hipercorectitudinii fonetice" la femeile din clasele populare dornice să-și propulseze copiii în ierarhia socială), apare și mimetismul gestual adoptarea unor grile gestuale specifice, considerate valorizante, elitiste, "distinse". Revelator psiho-socio-cultural gestul marchează "articularea dintre individ și grupurile de apartenență și referință
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]