20 matches
-
doctor în Madrid, în 1894, cu teza „"Durerea, studiu psihofizic"”. Nu a fost un student bun, datorită lipsei de interes, fiind catalogat încă de pe atunci cu un caracter morocănos, ursuz și veșnic nemulțumit; nu a simpatizat nici un profesor și era hipercritic în toate privințele; nu îl atrăgea nici o profesie, în schimb scrisul nu îi displăcea. Timid și retras în același timp, nu s-a căsătorit niciodată. După ce și-a prezentat teza, a plecat în același an, 1894, la Cestona, Guipúzcoa, pentru
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
filosofia kantiană fundamentele filosofiei viitorului; În viziunea sa Kant fiind, totdată, „un Wolf mai aprofundat”, „un Hume prusian” și „un Rousseau german”. Prin poziția sa caracteristică, Paulsen se află mai aproape de Schopenhauer și de psihologul Fechner. Nu este Întâmplătoare atitudinea hipercritică a lui Paulsen Împotriva naturalistului Ernst Haeckel, coautorul expresiei pertinente: „ontogeneza repetă filogeneza!” Paulsen și-a centrat efortul filosofico-axiologic pe o metafizică idealistă a voinței, am spune: pe lucrările maestrului Kant Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii Practice. Unii interpreți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acest sens s-au realizat studii cu „exemple punctuale“27, cum ar fi cel al distribuirii în spațiul egeo-mediteranean al numeroșilor negotiatores proveniți din cunoscutele gentes sau branșe familiale Castricia, Annia, Aufidii, Egnatii, Planii, Usulenii sau Seii28. O altă direcție, hipercritică, este ilustrată mai ales de istoricii anglo-saxoni; ea a evidențiat carențele de metodă ale orientării tradiționale (de exemplu, ignorarea fenomenului distribuirii gentiliciilor romane și latine în toată Italia), • Vezi C. Hasenohr et Ch. Müller, Gentilices et circulation des Italiens: quelques
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
profundă. Am avut anumite certitudini, ipotezele și concluziile erau formulate cu mai multă convingere, dar actualmente știința se îndoiește de sine, opinia publică o privește adesea cu neîncredere, uneori cu frică. Memoria recentă face presiuni asupra istoriei, gândirea critică devine "hipercritică", chiar "denunțare", asistăm la "sfârșitul marilor povestiri" (J. F. Lyotard), la creșterea interesului pentru "denaturalizare", la "criza politicului", la "declinul mișcării muncitorești", la epuizarea unor forme "clasice" de acțiune colectivă. Nu a fost abandonat cadrul statului-națiune, nici cel al relațiilor
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
care-l aruncă în lume le ușurează, atât autorului, cât și cititorului, tocmai viață pe marginea abisului, căci Cioran nu numai că trăiește la marginea propriei sale prăpastii, dar se uită în jos, spre altă și mai adâncă. Pentru Sábato-omul, hipercritic, autodestructiv, momentele depresive ocupă cea mai mare parte din existența să, fiind clipe când "totul îmi pare oribil", în care "societatea în care trăim mă înspăimânta, creându-mi senzația că e aproape imposibil să comunic cu ceilalți, de parcă am vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sursă romantică se degajă din mai toate demersurile sale, Încă din anii formației. „Căci om am fost / și aceasta luptător Înseamnă“, nota Într-o misivă din Berlin, citând un distih goethean, Însușit ca o deviză personală. În dezacord cu spiritul hipercritic și decepționist din teza lui Maiorescu asupra formelor fără fond, tânărul Xenopol era convins că progresul „nu poate consista decât În acțiunea practică, În o combatere a răului sub toate formele lui, sub aceea de minciună și demoralizare, sub aceea
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
pe un an de „știință și tehnică” și una de „Cinema”. *Să aibă, oare, vreo legătură faptul că, la începutul activității sale, Robert Faurisson, contestatul promotor al „revizionismului istoric” (negarea existenței camerelor de gazare naziste), s-a ocupat, recurgînd la „hipercritica textuală”, de Rimbaud și Lautréamont cu atitudinea sa provocatoare de azi? O asemenea întrebare lipsește din articolul lui Jacques Juillard („Un nazisme si banal”) dintr-un mai vechi „Le Nouvel Observateur”, despre „afacerea Thion-Faurisson” (Serge Thion s-a ridicat, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ceea ce privea adeziunea la religia ortodoxă 54), iar "teatrul" practicat atât în societate, cât și în instituțiile publice, nu-i părea decât o jalnică parodie. În loc de concluzii Se observă ușor că tonul cărții lui Le Cler este unul negativ, hipercritic. Poate, așa cum am mai spus, datorită experienței personale, care nu a fost una tocmai agreabilă. Taxează în textul cărții sale, cum o făcuse și în rapoarte, lipsa de recunoștința a românilor, o virtute pe care aceștia din urmă și-o
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
postură de femeie "bărbăteasca", ducîndu-ne gîndul la o George Sand sau la împărăteasa Elisabeta, vara lui Ludwig al II-lea de Bayern, desi fără nici o notă maladiva, ci ca un concentrat de vitalitate, conștientă de sine, impulsiva, dominatoare și, evident, hipercritica în raport cu altii. Dacă o comparăm cu Alice Voinescu, al cărei Jurnal l-am citit de puțină vreme, ne dăm seama că fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Justice (Londra, 2007), A History of Political Trials (Oxford, 2007), Schelling versus Hegel: from German idealism to Christian metaphysics (Ashgate, 2007). Textele care pot fi citite pe Internet, apărute în periodice importante din Occident, exprimă și ele de obicei poziții hipercritice față de situația politică din Uniunea Europeană și față de politica externă americană. întrebarea este dacă nu cumva această opoziție sistematică riscă să se autocompromită. Cât este ea, de fapt, de justificată de realitatea faptelor? Chestiunea prezintă interes, firește, datorită însemnătății subiectelor abordate
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
proiecteze lumina asupra viitorului, spiritul omului rătăcește în obscuritate") (Alexis de Tocqueville) (traducerea mea, ca și cele ale celorlalte pasaje de mai jos). Un astfel de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu ochi critic războaiele, în bună măsură inutile
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
de două decenii, dar vizează egal lumea de vis-à-vis, care poate fi, cu schimbul, cea lăsată în urmă sau peronul unde își depune emigrantul valizele. De la bun început trebuie spus că bardul este un hâtru, în termeni culți un spirit hipercritic, un mare nemulțumit, odată ce mediul (moara) la care dejugă nu-i oferă paradisul sperat, iar de locurile părăsite s-a despărțit cu neascunsă mânie. A nu te simți în largul tău nicăieri, așa cum alții nu se rabdă pe sine, a
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
importanța victimei și a inegalității în fața riscului de a fi victimă este o capcană mortală pentru orice alternativă politică credibilă. Astfel încât, dacă nu-i menajez pe partizanii facilităților represive și ai manipulărilor securitare, vreau totodată să zgudui imobilismul indus de hipercritică, de fapt un confortabil angelism. Pentru un pragmatism critic Pragmatismul critic de la care mă reclam nu se poate mulțumi nici să aștepte o soluție din "altă lume" a problemei doar o schimbare globală a societății putând să o rezolve. Pe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trag, o invazie brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul" -, condamnând la neputință în așteptarea unei mutații globale și foarte improbabile. Pentru a scăpa de acest negaționism bine intenționat, e nevoie de o viziune a lumii în care visătorii să renunțe la angelismul revoluționar, seducător
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub, 2000, p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat de către I. Ursu de la magistrul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu de amăgit, al cărui discurs tranșant ia forma unui monolog obsesiv, cu tente de fabulă. În Fantasme din lumea cealaltă (2002) același spirit hipercritic se manifestă într-o poezie care vizează din nou tarele lumii occidentale. „Nicăieri și peste tot acasă” (Ubi bene), emigrantul constată că „nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ Ca în străinătate” (Scrisoare din Offenbach), peisajul țării adoptive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
însă, întreaga tradiție în jurul morții lui Paulus pare a fi neverosimilă, incredibilă, pentru că a luat naștere pur și simplu când s-a constatat că Paulus și Augustus au murit în aceeași perioadă în care a fost ucis și Agrippa. Procedeul "hipercritic" al lui Groag ni se pare cu totul inadmisibil: în acest fel s-ar putea nega și cele mai evidente fapte din istorie! Noi, însă, suntem convinși că în tradiția respectivă exista adevărul adevărat cu privire la moartea quaesita a lui Paulus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
σα τοV ξίφος ξαυτήυ προανει`λε τα*νδρός Tacitus, însă, ne informează despre participarea (ei) la înmormântare unde se acuză de moartea soțului: auditos in funere eius Marciae gemitus semet incusantis quod causa exilii mariti fuisset 426. E ciudat cum "hipercritica" istorică, vrând să reconstruiască fapte istorice, crede că trebuie să elimine tocmai "izvoarele" literare negând evenimentele pe care aceste (izvoare) le consideră doar îndoilenice. Nu trebuie să uităm că Marcia, soția lui Fabius, fusese glorificată de Ovidiu mai mult decât
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să meargă pe o scândură. Tot ceea ce am afirmat despre arestarea, procesul(ele) și batjocura lui Isus, corespunde cu ceea ce cunoaștem din practica romană a primului secol și cu situația politică și socială a Iudeii din timpul lui Isus. Deși hipercriticii s-au îndoit de unele detalii, avem toate motivele să credem că relatările evanghelice ale procesului juridic intentat lui Isus sunt demne de încredere. Cele mai multe dintre obiecțiile cunoscute, așadar, tind spre ceva destul de diferit de raționamentul istoric sănătos. Răstignirea lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
făcut, o primă bătălie era câștigată. Impunându-și viziunea integraționistă în controversa manualelor didactice, școala critică a trecut prin botezul său de foc. În interbelic, școala critică, ieșită călită din "războiul manualelor", se preface în criticism, găsindu-și "prelungirea ei "hipercritică"" în figurile dominante ale lui C.C. Giurescu și P.P. Panaitescu (Zub, 2000, p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat de către I. Ursu de la magistrul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]