19 matches
-
a motricității și a coordonării mișcărilor fine ale mâinii cu efecte directe asupra actului grafic (neregularități în dimensionarea literelor și utilizarea spațiilor, organizarea defectuoasă a paginii etc.). Tulburările psihomotorii pot fi și de natură afectivă, întâlnite mai ales la persoanele hiperemotive sau în stările de furie exagerată. Se caracterizează prin gesturi necontrolate, stări de raptus, frângerea degetelor, frecarea palmelor, mișcarea de pe un picior pe altul, atingerea repetată a unei părți a corpului (nasul, urechea etc.). Inițierea oricărui program de terapie educațională
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
submotivare, printr-o diminuare a dificultății percepute inițial de elev, spre a l determina să „îndrăznească”, să se implice complet în procesul de învățare. Creșterea peste optim a motivării determină scăderea eficienței. Efectul negativ al supramotivării se constată la elevii hiperemotivi, care se mobilizează energetic excesiv pentru orice învățare, ce are ca efect o risipă de energie și scăderea generală a performanței. Pentru stimularea motivației învățării, se recomandă: precizarea naturii sarcinilor (obligatorii sau facultative), a finalității acestora (memorare, înțelegere, aplicație, transfer
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
teza sinuciderii că sindrom patologic, argumentând-o prin trei observații: Orice sinucigaș sau obiect cu tentativă de suicid este un bolnav psihic În sensul tradițional de bolnav delirant, alienat nevrotic, dezechilibrat caracterial; Suicidul este atașat unei cunoștințe psihotice ciclotimice sau hiperemotive, Fie simptomul unei boli În cadrul nosologic obișnuit pentru care ,stările depresive și mai ales melancoliile, ocupă rolul central. S-a mai vorbit de boală sinuciderii și de eticheta unei noi categorii drept monomanie suicidală.Asocierea celor două opinii a determinat
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
subiectului o predispoziție mai mult sau mai putin accentuată de a trece la actul suicidar. Există dezechilibre caracteriale care favorizează tentativa.Impulsivul va avea motive futile ,va surprinde prin bruschețea actului.La paranoici vom găsi o hipersensibilitate morbidă.Irascibilul,perversul, hiperemotivul,anxiosul reprezintă alte categorii de predispuși ,fiecare predispoziție avându-și „mecanismele” sale.Un lot masiv este furnizat de către Întârziații afectivi( prin atitudine „captativă”), prin mare sugestibilitate, prin tendința de imitare, În urma forțării atenției și milei etc) Există un coeficient personal
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângăcie, hiperemotivitate, mobilizare energetică exagerată etc. Trăsăturile sunt în primul rând noțiuni descriptive, dar ele dobândesc în practică și o valoare explicativă (uneori se ajunge la o explicație tautologică: cineva este hiperemotiv pentru că este timid, și este timid pentru că este hiperemotiv). La un nivel superior de generalizare se întâlnesc tipurile Ă ca structuri sau configurații specifice formate din mai multe trăsături (introvertit, extravertit, ciclotimic etc.). Trebuie să subliniem, totuși, că analize foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
stângăcie, hiperemotivitate, mobilizare energetică exagerată etc. Trăsăturile sunt în primul rând noțiuni descriptive, dar ele dobândesc în practică și o valoare explicativă (uneori se ajunge la o explicație tautologică: cineva este hiperemotiv pentru că este timid, și este timid pentru că este hiperemotiv). La un nivel superior de generalizare se întâlnesc tipurile Ă ca structuri sau configurații specifice formate din mai multe trăsături (introvertit, extravertit, ciclotimic etc.). Trebuie să subliniem, totuși, că analize foarte fine ale unor comportamente variate care aparent evidențiază aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sistematice, acest copil evoluează treptat spre o situație deficitară gravă și ireversibilă (demență infantilă). Hiperexcitabilitatea (sau irascibilitatea) stă la baza crizelor impulsive și a reacțiilor de abandon de tot felul, inclusiv a celui școlar. Hiperexcitabilitatea este întâlnită, îndeosebi, la persoanele hiperemotive, care prezintă tendința de a reacționa intens și disproporționat, sub raport emotiv, la evenimentele curente. Orice schimbare este puternic resimțită de individul hiperemotiv: chiar și o contrariere minoră poate provoca reacții emoționale puternice (de exemplu, indignare, furie, crize de plâns
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a reacțiilor de abandon de tot felul, inclusiv a celui școlar. Hiperexcitabilitatea este întâlnită, îndeosebi, la persoanele hiperemotive, care prezintă tendința de a reacționa intens și disproporționat, sub raport emotiv, la evenimentele curente. Orice schimbare este puternic resimțită de individul hiperemotiv: chiar și o contrariere minoră poate provoca reacții emoționale puternice (de exemplu, indignare, furie, crize de plâns etc.). Se știe că echilibrul emotiv se caracterizează printr-o stare de tensiune interioară relativ omogenă în care se evită excesul sau deficitul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
evenimentele vieții trăite Așa cum se poate desprinde din cele de mai sus, există o relație directă între starea de vulnerabilitate și predispoziția personalității la acțiunea factorilor psihotraumatizanți ai vieții cotidiene. Cele mai expuse sunt personalitățile cu o constituție de tip hiperemotiv și cele anxioase, cu trăsături fobic-obsesive. Psihotraumatismele declanșează două tipuri de reacții: a) reacții individuale, de tip nevrotic sau psihotic, cum ar fi: reacții adaptative la stres; reacții de stres depășit; reacții de stres diferit; reacții nevrotice durabile, de următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care au arătat că ele fie se datorează constituției psihologice de tip deviant-caracteriopatic a acestor indivizi, fie este vorba de psihoze reactive ce apar ca urmare a regimului de penitenciar. Manifestările de natură constituțională implică tarele ereditare, constituția perversă sau hiperemotivă și cazurile de intelect de limită. Deținuții din penitenciare, în majoritatea lor devianți sociopatici, „aduc” cu ei această încărcătură caracterial-constituțională, pe care se grefează, în condițiile de carceralitate, psihoze de tip carceral. Psihozele carcerale se datorează condițiilor de claustrare penitenciară
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
bolilor psihice. Pentru aceasta, ne-am referit la următoarele: constituția emotivă, constituția psihastenică, constituția mitomaniacă, constituția paranoică, constituția ciclotimică, constituția schizoidă, constituția psihopatică, alcoolismul și toxicomania, stările depresive, suicidul, afecțiunile psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca durată. Ele se caracterizează și printr-o stare de angoasă aproape permanentă. Pe acest teren se pot dezvolta psihozele depresive
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Tratarea acestor grupe constituționale de psihoze la un loc este justificată prin existența unor aspecte comune: modificarea personalității și tulburarea contactului cu realitatea. Psihoigiena ciclotimicilor începe încă din copilărie și adolescență, ea având aceleași caracteristici cu cele menționate în cazul hiperemotivilor. Trebuie combătute abuzul de alcool, problemele apărute în cursul crizelor de dezvoltare sau involuție psihobiologică (pubertate sau menopauză), oboseala, surmenajul, perioadele de lactație, lipsa de destindere, sedentarismul, izolarea etc. Psihoigiena schizoizilor este similară măsurilor care se aplică în cazurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în legătură cu ceilalți în mod deplin conștient. Mama dezvoltă enorm acest tip de comunicare cu copilul. Însă deschiderea ochilor traduce stările noastre emoționale interne, adică stări emoționale pe care am vrea, de cele mai multe ori, să le ascundem. Atunci când este emoționată, persoana hiperemotivă deschide mult ochii. Nu încape îndoială că ar dori să aibă posibilitatea să nu o facă. Deschiderea spontană la celălalt Când suntem vigilenți și dornici de a nu ne afișa emoțiile, fața noastră este asimetrică. În schimb, atunci când ne dăm
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
dimensiune spațială adâncită în traseul psiho-fizic al fiecărui personaj, care deschid un câmp senzorial în spectatori. Pădurea creată de Velica Panduru devine spațiul activ subiectiv al unui univers (Afrim e printre foarte puținii regizori capabili să imagineze lumi organice, fragile, hiperemotive și translucide) care glisează ca o roată de bicicletă udă între luciditate și pierderea oricărui reper. Afrim e regizorul însinguraților care bâjbâie după pielea caldă, după corpul vibrant al celor de lângă ei, care ating din disperarea vulnerabilă de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de indezirabilitatea faptelor sale. În literatura de specialitate criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) Criminali psihopatici: tipul orgolios (paranoic) caracterizat prin orgoliu, trufie; comite acte de violență; tipul pervers, nemilos: comite acte infracționale cu multă cruzime; tipul nervos (hiperemotiv) caracterizat prin iritabilitate excesivă: comite acte de conflict; tipul oscilant, agitat și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali psihonevrotici : tipul psihostenic caracterizat prin stări
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
delicvența să nu fie perfect compatibilă cu simplele tendințe nevrotice sau psihonevrotice, care au fost relevate în cadrul unor anchete, în Franța, pe mai mult de jumătate din 500 de tineri delicvenți examinați (V. G. Stefani și G. Levasseur, 1968). Astfel hiperemotivii au apărut destul de numeroși, temperamentul lor corespund unei forme atenuate de nevroză a fricii (nevroze d'angoisse) și care invadând tot individul până la obnubilarea înțelegerii îl poate conduce la acte din cele mai stupide (ca, de pildă, fuga automobilistului de la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
b) reprezintă structuri anormale, interesând unele sectoare ale personalității umane și care duc la modele aberante de existență și adaptare ale acestor indivizi. Din punct de vedere clinico-psihiatric, A. Delmas, descrie două mari grupe de personalități psihopatice: 1) Dezechilibrații simpli: hiperemotivii, stările astenice constituționale, instabilitatea psihomotorie, ciclotimia, paranoia constituțională, schizofrenia sau constituția schizoidă, epileptoidă sau constituția glischroidă-vâscoasă, bradipsihică. 2) Dezechilibrații majori: reprezintă o categorie mai nuanțată: a) subiecții care au reușit, într-o anumită privință să se adapteze la un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și paranoide. În ceea ce privesc tulburările trăsăturilor de personalitate sunt menționate personalitățile compulsive, care predispun la o decompensare psihonevrotică, personalitățile emoționale instabile și personalitățile pasiv-agresive. E. Dupré și A. Dumas descriu câteva tipuri, particulare de personalitate de tip „psihopatic”: ciclotimii, hiperemotivii, paranoicii, perverșii, mitomanii. E. Kretschmer distinge, în cadrul tipurilor constituționale, ciclotimii, schizoizii și vâscoșii epileptoizi. Problema psihopatiilor capătă contur precis odată cu studiile lui K. Schneider. Pentru acesta, personalitățile psihopatice sunt personalitățile anormale în măsura în care ele afectează caracterul și deranjează societatea. Psihopatiile se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
beneficieze de asistență și tratament atât medical (al bolii organice) cât și psihiatric. 4) Agitația psihogenă este mai puțin frecventă și este determinată de diferiți factori psihologici (eșecuri, evenimente traumatizante etc.), adesea pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile, anxioase, hiperemotive. De cele mai multe ori este o descărcare afectiv-emoțională indusă de dificultăți existențiale, uneori sub forma unor crize de nervi de mare expresivitate fenomenologică (de exemplu, în isterie); în alte cazuri, sub impactul unui eveniment psihotraumatizant șocant, apar și tulburări de conștiință
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]