106 matches
-
la 1 după scăderea dozei de corticosteroid la ≤ 10 mg/zi prednison sau echivalent sau este stabilă din perspectiva altor considerente clinice Diabet zaharat de tip 1 Gradul 3 sau 4 (hiperglicemie) Se oprește temporar administrarea Se inițiază tratamentul cu anti-hiperglicemiante, după cum este indicat din punct de vedere clinic Se reia administrarea atunci când diabetul zaharat revine la gradul 0 până la 1 sau este stabil din perspectiva altor considerente clinice Reacții adverse cutanate Gradul 2, care persistă mai mult
ANEXE din 28 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251585]
-
suprarenală se ameliorează și se menține la gradul 0 până la 1 după scăderea dozei de corticosteroid la ≤10 mg/zi prednison sau echivalent sau este stabilă din perspectiva altor considerente clinice Se oprește temporar administrarea . Se inițiază tratamentul cu anti-hiperglicemiante, după cum este indicat din punct de vedere clinic Diabet zaharat de tip 1 Gradul 3 sau 4 (hiperglicemie ) Se reia administrarea atunci când diabetul zaharat revine la gradul 0 până la 1 sau este stabil din perspectiva altor considerente
ANEXE din 31 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251586]
-
antiTB la bolnavul cu diabet zaharat TB-DS se tratează cu regimul standard la pacientul diabetic, dar trebuie avut în vedere faptul că RMP și EMB diminuă nivelele serice ale unor hipoglicemiante orale, cum ar fi compușii sulfonilureici. PZM are efect hiperglicemiant și trebuie administrată cu prudență la pacienții diabetici. ● Tratamentul antiTB la pacientul comatos. Tratamentul antiTB standard este recomandat și în cazul pacientului comatos, evitându-se administrarea EMB datorită afectării nervului optic și imposibilității de monitorizare a acuității vizuale. În cazul
GHID METODOLOGIC din 31 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/297973]
-
la 1 după scăderea dozei de corticosteroid la ≤ 10 mg/zi prednison sau echivalent sau este stabilă din perspectiva altor considerente clinice Diabet zaharat de tip 1 Gradul 3 sau 4 (hiperglicemie) Se oprește temporar administrarea Se inițiază tratamentul cu anti- hiperglicemiante, după cum este indicat din punct de vedere clinic Se reia administrarea atunci când diabetul zaharat revine la gradul 0 până la 1 sau este stabil din perspectiva altor considerente clinice Reacții adverse cutanate Gradul 2, care persistă mai mult
ANEXĂ din 15 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/291336]
-
la 1 după scăderea dozei de corticosteroid la ≤ 10 mg/zi prednison sau echivalent sau este stabilă din perspectiva altor considerente clinice Diabet zaharat de tip 1 Gradul 3 sau 4 (hiperglicemie) Se oprește temporar administrarea Se inițiază tratamentul cu anti-hiperglicemiante, după cum este indicat din punct de vedere clinic Se reia administrarea atunci când diabetul zaharat revine la gradul 0 până la 1 sau este stabil din perspectiva altor considerente clinice Reacții adverse cutanate Gradul 2, care persistă mai mult
ANEXĂ din 2 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296658]
-
pe de o parte, între aportul alimentar și producere de glucoză (glicogenoliza hepatică și gluconeogeneză) și consumul tisular de glucoză (glicogenoliză). Principalul factor hipoglicemiant din organism este reprezentat de insulină, iar glucagonul, mineralocorticoizii, hormonul de creștere și adrenalina exercită efecte hiperglicemiante. Concentrația plasmatică normală a glucozei este 0,8 1,1 g/l. Creșterea concentrației glucozei peste valorile menționate se numește hiperglicemie și este caracteristică diabetului zaharat. Hipoglicemia reprezintă scăderea glucozei plasmatice sub valorile normale și poate să apară după eforturi
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
rezultatelor cercetării se impune și datorită priorităților, mai ales când e vorba despre unele descoperiri științifice. Este cunoscută situația savantului român Nicolae Paulescu (1869-1931), medic și fiziolog român, cel care a izolat hormonul pancreatic (pancreină, ulterior numită insulină), cu efect hiperglicemiant. Pentru că nu și-a publicat la timp invenția, alți doi savanți au descoperit după câteva luni aceeași substanță, pentru care cei doi au luat Premiul Nobel. La fel este situația altui savant român, Nicolae Odobleja (1902-1978), autorul primei concepții cibernetice
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se pot instala și modificări întălnite în șoc, provocate de depresia sistemului nervos central. În acest caz este mobilizat axul hipotalamo- hipofizocorticosuprarenalian, ca o reacție de contrașoc, intrarea în activitate a corticosuprarenalelor fiind urmată de creșterea secreției de cortizol hormon hiperglicemiant numit și „hormonul de stres”. Creșterea secreției de cortizol caracterizează stadiul al doilea, numit stadiu "de rezistență", deoarece alături de cortizol cresc și mineralocorticoizii și testosteronul, hormoni anabolizanti, efectul fiind o creșterea a rezistenței organismului față de agentul stresant. Trecerea spre stadiul
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
de tratament cu glucocorticoizi, dar aceste substanțe distrug matricea proteică a celulelor, ceea ce face ca reacțiile adverse asupra sistemelor osos și muscular să fie considerabile. Glucocorticoizii administrați sistemic sunt considerante substanțe dopante, printre altele și datorită faptului că au efect hiperglicemiant și deci furnizează rapid substrat energetic. Suspensia apoasă de hidocortizon acetat, utilizată pe cale injectabilă intraarticulara sau infiltrații locale pentru terapia poliartritei reumatoide, osteoartritei și a altor afecțiuni inflamatorii articulare și periarticulare, precum și a lombosciaticii sau algiilor radiculare, are însă
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
reglează activitatea ficatului, organ ce posedă și mecanisme autoreglatoare (tinde să mențină constantă concentrația glucozei din sângele care îl perfuzează). Intervine și o reglare endocrină, insulina fiind principalul hormon hipoglicemiant, iar glucagonul, cortizolul, somatotrop hormonul și hormonii tiroidieni având efect hiperglicemiant. 4.2.3. Metabolismul lipidic Lipidele, care din punct de vedere chimic sunt esteri ai alcoolilor cu acizi grași cu greutate moleculară mare, îndeplinesc următoarele roluri: rol energogenetic, oxidarea unui gram de lipide furnizând 9,3 cal intră în structura
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
neoglucogeneza și cetogeneza, fiind hipoglicemiantă prin stimularea consumului tisular de glucoză și prin facilitarea integrării glucozei în proteine, lipide și glicogen. Glucagonul este un hormon catabolic, cu rol lipolitic care favorizează captarea hepatică de precursori glucidici și stimulează neoglucogeneza, fiind hiperglicemiant. Principalii precursori glucidici la rumegătoare sunt acizii grași volatili (mai ales propionatul, butiratul și valeratul), unii aminoacizi (alanina, glutamina), lactatul, piruvatul și glicerolul (GHERGARIU S., 1990). S-a constatat că reglarea neoglucogenezei la rumegătoare prezintă două mecanisme : unul de control
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
centrilor cardiomoderatori bulbari (reflexul Cushing). Anemia acută a bulbului sau măduvei excită, de asemenea, centrii vasomotori, adrenalinosecretori, iridodilatatori și intestinoinhibitori. Variațiile glicemiei și temperaturii sângelui care irigă creierul determină, prin intermediul centrilor glicoreglatori și termoreglatori diencefalici, reacții vegetative periferice de tip hiperglicemiant și hipertermizant sau invers. Prin relații intercentrale de vecinătate, se realizează aritmia cardiacă respiratorie, efectul inhibitor al deglutiției asupra respirației și ritmului cardiac, sialoreia consecutivă grețurilor și vărsăturilor etc. Manifestările organice concomitente emoțiilor sunt atribuite de asemenea unui mecanism intercentral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a nervilor simpatico-adrenergici. Acțiunea locală vasoconstrictoare a noradrenalinei eliberate este potențată de lansarea concomitentă în circulație a adrenalinei din glanda medulosuprarenală, sub influența impulsurilor sosite de la centrii vasomotori pe calea marelui splanhnic. În afara acțiunii simpaticomimetice bine cunoscute, adrenalina provoacă efecte hiperglicemiante, atât directe, rezultate din intensificarea glicogenolizei hepatice, cât și indirecte, prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, eliberator de ACTH și glucocorticoizi. Stimulând indirect secreția de hormoni glucocorticoizi, adrenalina circulantă intensifică fenomenul de gluconeogeneză, în vederea refacerii substratului metabolic necesar combustiilor tisulare. Activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesutul cromafin medulosuprarenalian. Primii stimulează biosinteza adrenalinei prin mecanismul activării enzimei metilante a noradrenalinei, iar adrenalina ca principal hormon medulosuprarenal, intensifică activitatea neurosecretorie a complexului hipotalamo-hipofizar eliberator de ACTH stimulator - la rândul său - a secreției de hormoni corticosuprarenali. Prin efectele hiperglicemiante conjugate, aceștia participă la creșterea glucozei sanguine și la asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frecvenței cardiace, lipoliză și glicogenoliză însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor striați și netezi, cât și în tiroidă, pancreas, paratiroide și aparatul juxtaglomerular renal secretor de renină. Paralel cu efectele ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește metabolismul bazal de peste 10 ori mai mult decât noradrenalina. Controlul secreției medulosuprarenalei se realizează pe cale predominent nervoasă, cu participarea centrilor adrenalinosecretori intranevraxiali. Aceștia se găsesc larg distribuiți de-a lungul întregului ax cerebro-spinal, de la măduva cervico-dorsală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sens activator și catecolaminele în sens inhibitor, prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici, IP3 și calciului și a beta-receptorilor adrenergici prin cAMP. II.7.7.2. Glucagonul Glucagonul este cel de al doilea hormon pancreatic ce participă la reglarea echilibrului glicemic în sens hiperglicemiant. Este un polipeptid format din 29 aminoacizi secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor implicate în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, crește concentrația glucagonului din sânge de 4-5 ori. Colecistokinina și gastrina cresc, iar secretina scade secreția de glucagon. Intervenția glucagonului apare mai evidentă la animalele cu diabet aloxanic, decât la cele pancreatectomizate, datorită persistenței celulelor alfa secretoare de hormon hiperglicemiant. Componenta umorală a autoreglării secreției de glucagon este întregită, ca și în cazul insulinei, de veriga nervoasă, reprezentată de inervația vegetativă simpatico-parasimpatică a pancreasului. Simpaticul este glucagonosecretor, iar vagul inhibă secreția alfa-insulară de glucagon. La rândul lor, cele două tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factori de reglare și menținere a echilibrului glicemic în limite constante. Când concentrația glucozei sanguine depășește valorile normale, secreția de insulină crește, pentru a o reduce la normal. Invers, scăderea glicemiei stimulează secreția de glucagon, prevăzut cu efecte de tip hiperglicemiant (fig. 144). În condiții normale, deși mecanismul de feedback insulinic este mai important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte din glucoza formată prin gluconeogeneză în timpul perioadei interdigestive este folosită pentru metabolismul cerebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
6-fosfatază deci nu poate elibera glucoză în circulație). Rezervele de carbohidrați sunt epuizate după aproximativ 8 ore de inaniție. După 15 ore apare o hipoglicemie suficient de importantă pentru a determina scăderea secreției de insulină și creșterea secreției de hormoni hiperglicemianți (glucagon, cortizol, STH, catecholamine) care stimulează neoglucogeneza hepatică și glicogenoliza. Răspunsul primar la hipoglicemie este reprezentat de modificarea raportului insulină / glucagon care asigură precursori ai neoglucogenezei (lactat, aminoacizi, glicerol) care vor fi utilizați în ficat și, în mai mică măsură
Capitolul 3: NUTRIŢIA BOLNAVULUI CHIRURGICAL. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1182]
-
este mai rapidă decât dacă alimentele sunt înghițite. În cazul în care calea orală nu poate fi folosită, se vor administra 200-250 mL dintr-o soluție de glucoză 5-10% pe cale parenterală • Glucagon 1 mg (1 fiolă) intravenos sau intramuscular (hormon hiperglicemiant secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans din pancreas) Dacă după administrarea de glucoză simptomatologia nu se remite rapid, înseamnă ca nu hipoglicemia a fost cauza simptomelor. ALTE AFECȚIUNI ȘI MANIFESTĂRI NEUROLOGICE CU IMPLICAȚII ÎN PRACTICA DE MEDICINĂ DENTARĂ Afecțiunile
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
beneficiat canadienii, a făcut ca în final, extractul acestora să intre pe orbita care a dus rapid la introducerea noului hormon în tratamentul diabetului. Interesant că în timp ce grupul canadian nu a mai reușit nici o altă “descoperire” majoră, Murlin descoperă hormonul hiperglicemiant pancreatic, care a fost purificat sub formă cristalină în 1955 (33), natura sa polipeptidică fiind precizată în 1959. Glucagonul este alcătuit din 29 resturi aminoacidice, având o greutate moleculară de 3845 daltoni (fig. 2). El este secretat atât de celulele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
și farmacologic. Astfel, glucagonul este eliberat prin stimularea nucleilor ventro-mediali ai hipotalamusului, a vagului, a nervilor splanhnic și pancreatic, ori prin administrarea de agoniști alfa-adrenergici și blocanți beta-adrenergici. Acest mecanism pare a fi activ în hiperglucagonemia de stres, cu reacție hiperglicemiantă consecutivă (23-26). Dintre factorii hormonali inhibitori menționăm: insulina, somatostatinul și glucagonul însuși. Ca factori hormonali stimulatori menționăm: peptidul intestinal vasoactiv, peptidul inhibitor gastric, hormonul de creștere, catecolaminele, histamina, prostaglandina E2, neurotensina și xenopexina, L-dopa, inhibitorii diesterazici, diazoxidul, sulfonilaminele, toxina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]