103 matches
-
reevaluare clinică și electroencefalografică. Reapariția crizelor impune reluarea algoritmului, insistând asupra factorilor etiologici. Anexa 11.8 Regimul igieno-dietetic al pacientului cu epilepsie - Evitarea hipoglicemiei prin respectarea unui regim regulat al meselor și evitarea abuzului de dulciuri concentrate (pentru a evita hiperinsulinemia reactivă) - Evitarea consumului sau abuzului de produse alimentare cu efect excitant sau toxic nervos: cafea, ciocolată, alcool - Evitarea fumatului, consumului de droguri, abuzului de medicamente (automedicația) - Evitarea privării de somn prin respectarea obligatorie a orelor de somn în timpul nopții; în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227319_a_228648]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 5 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 17 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care 29 apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Utilizarea în
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_19 () [Corola-website/Science/290779_a_292108]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări s- au observat la speciile respective în concentrații plasmatice ≤4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_420 () [Corola-website/Science/291179_a_292508]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_986 () [Corola-website/Science/291745_a_293074]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_986 () [Corola-website/Science/291745_a_293074]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_986 () [Corola-website/Science/291745_a_293074]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
a infiltrărilor . Aceste constatări au fost observate la speciile respective în concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . Limitarea creșterii fătului a fost evidentă în cadrul studiilor efectuate cu pioglitazonă , la animale . Acest fapt a fost atribuit acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și rezistenței crescute la insulină care apare în timpul gestației , reducând prin urmare disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fătului . Pioglitazona a fost lipsită de potențial genotoxic în cadrul unei serii largi de teste de genotoxicitate efectuate in vivo și in vitro
Ro_1013 () [Corola-website/Science/291772_a_293101]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]
-
masă apare în primele 15 minute după o doză orală de nateglinidă . Acesta conduce la un efect de scădere a glicemiei pe toată durata mesei . Concentrațiile de insulină revin la valoarea inițială în interval de 3 până la 4 ore , reducând hiperinsulinemia postprandială . Secreția de insulină a celulelor beta pancreatice , indusă de nateglinidă , este sensibilă la glucoză , astfel încât pe măsură ce valorile sanguine ale glucozei scad , se secretă mai puțină insulină . În mod reciproc , administrarea concomitentă de alimente sau o perfuzie cu glucoză determină
Ro_1075 () [Corola-website/Science/291834_a_293163]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
Utilizarea în cursul sarcinii : Nu există date adecvate la om pentru a se determina siguranța pioglitazonei în cursul sarcinii . În studiile cu pioglitazonă la animale s- a observat restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care apar în timpul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru creșterea fetală . Relevanța la om a unui astfel de mecanism este neclară iar pioglitazona nu trebuie utilizată în cursul sarcinii . Nu se știe
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
și infiltrării de țesut adipos . Aceste constatări s- au observat la toate speciile , la concentrații plasmatice ≤ 4 ori expunerea clinică . În studiile cu pioglitazonă la animale a apărut restricția creșterii fetale . Aceasta poate fi atribuită acțiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne și a rezistenței crescute la insulină care au loc în cursul sarcinii , reducând astfel disponibilitatea substraturilor metabolice ale creșterii fetale . Pioglitazona nu a avut potențial genotoxic într- o baterie comprehensivă de teste in vivo și in vitro de evaluare
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
ATP și intensificarea secreției de insulină. Acești șoareci au prezentat de asemenea niveluri serice crescute ale insulinei și niveluri scăzute ale glucozei în sânge comparativ cu șoarecii de control. Testele de toleranță la glucoză și studiile hiperglicemiei-clamped au relevat că hiperinsulinemia și hipoglicemia rezultă dintr-o creștere a secreției de insulină stimulată de glucoză. Nu a existat nici o alterare în sensibilitatea la insulină, indicând faptul că lipsa primară a UCP2 afectează secreția de insulină. Pentru a aprecia rolul UCP2 în dezvoltarea
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
creșterea producerii speciilor reactive de oxigen. Mai mult, studiile genetice la ființele umane sunt justificate pentru a determina dacă diferite gene UCP2 pot influența secreția de insulină, după cum a sugerat harta genetică a unei zone cromozomale legată de obezitate și hiperinsulinemie. Dacă rolul UCP2 în tipul 2 de diabet este bine stabilit, proteina poate reprezenta o nouă țintă pentru tratamentul acestei afecțiuni. BAZELE FIZIOPATOLOGICE ALE COMPLICAȚIILOR CRONICE ÎN DZ Efectele negative ale hiperglicemiei cronice caracteristice ale DZ au fost explicate prin
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]