12 matches
-
3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară fenomenologică 319 15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325 15.3.7. Cherryholmes și utopia curriculumului poststructuralist 330 15.3.8. Doll jr. și postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345 15.4. Evoluții și devoluții recente 350 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului 351 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului 357 15.4
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sale birocratice trebuie întreținute și ameliorate cu maximum de responsabilitate politică, economică, pedagogică. Această convingere a resuscitat încă o dată încrederea în virtuțile rațiunii, ale științei și progresului. Pedagogia hiperraționalizată este rezultatul speranței că acestea se vor dovedi, încă o dată, izbăvitoare. Hiperraționalizarea pedagogică și-a făcut simțită prezența, deocamdată, prin latura ei negativă: exces legislativ și normativ în școli. Există însă și latura pozitivă a gândirii hiperraționalizate, care constă în adoptarea logicii mereologice și a tehnologiilor digitale sau holografice. Doar incipientă, pedagogia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eficientiste ale acestora, ci scrutează orizonturile realității halucinante a secolului XXI încercând să le atingă cu mijloace științifice mult mai rafinate decât cele oferite culturii și civilizației euroatlantice de René Descartes și Francis Bacon. Nu-i mai puțin adevărat că hiperraționalizarea curriculară este amenințată de un pericol major: birocratizarea. Acest obstacol nu este insurmontabil. Profesionalizarea pedagogică a educatorilor la un nivel înalt de competență teoretică i-ar scuti pe aceștia de dificultățile obișnuite de înțelegere a teoriilor curriculare; așa cum inginerii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu ar trebui luat în seamă prea mult. Se poate spune totuși că ideea lui de sinteză și articulare a gândirii moderne cu cea postmodernă este corectă în sine și deschide singura cale viabilă pentru curriculumul viitorului. 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumuluitc "15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului" Există nu numai o retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și valorilor progresului, ci și o retorică a postmodernismului, înclinată nu să apere, ci să acuze, adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
seamă prea mult. Se poate spune totuși că ideea lui de sinteză și articulare a gândirii moderne cu cea postmodernă este corectă în sine și deschide singura cale viabilă pentru curriculumul viitorului. 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumuluitc "15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului" Există nu numai o retorică a gândirii moderne, închinată „Marilor Povestiri” și valorilor progresului, ci și o retorică a postmodernismului, înclinată nu să apere, ci să acuze, adesea pe nedrept. Excesele raționalismului iluminist și modernist au fost, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
împotriva „exceselor rațiunii” a luat adesea forme aberante. S-a ajuns la a acuza rațiunea însăși de excesele raționalismului, ceea ce constituie o mare eroare. O atare greșeală s-a strecurat și în dezbaterile postmoderne cu privire la curriculum. Conceptele de hiperraționalism și hiperraționalizare au pătruns în teoria postmodernă a curriculumului cu conotații negative. Nu le-a impus complexitatea fenomenelor educaționale și a practicilor curriculare, ci acea arie a dezvoltării curriculumului botezată de teoreticienii anglo-saxoni curriculum policy (tradusă nefericit la noi cu sintagma derutantă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este copleșită cu tot soiul de exigențe, cerințe, îndrumări și sfaturi metodice fără nici o noimă. Absența „noimei” indică lipsa de rațiune; dar teoreticienii curriculumului au preferat să numească hiperraționalism acest fenomen dăunător. Wise (1979) scria: șCreșterea reglementărilor în școliț este hiperraționalizare, adică un efort de a raționaliza dincolo de limitele cunoașterii - ceea ce implică impunerea unor mijloace care nu conduc la realizarea scopurilor și asumarea unor scopuri ce nu pot fi atinse pentru că nu există mijloace adecvate; aceasta pe de o parte; pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a raționaliza dincolo de limitele cunoașterii - ceea ce implică impunerea unor mijloace care nu conduc la realizarea scopurilor și asumarea unor scopuri ce nu pot fi atinse pentru că nu există mijloace adecvate; aceasta pe de o parte; pe de altă parte, hiperraționalizarea presupune normarea unor expectanțe nerealiste 186. În studiul „Curriculum Policy” (1992), Richard Elmore și Gary Sykes precizau: Când politicile se bazează pe logică, dar sunt separate de realitatea școlară, atunci rezultă ș...ț hiperraționalizarea 187. Curriculum policy este o componentă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o parte; pe de altă parte, hiperraționalizarea presupune normarea unor expectanțe nerealiste 186. În studiul „Curriculum Policy” (1992), Richard Elmore și Gary Sykes precizau: Când politicile se bazează pe logică, dar sunt separate de realitatea școlară, atunci rezultă ș...ț hiperraționalizarea 187. Curriculum policy este o componentă esențială a dezvoltării curriculare. În „Approaches to Curriculum Development” (1979), Decker Walker afirma că domeniul dezvoltării curriculare este alcătuit din trei arii distincte: curriculum policy („strategia curriculară”), curriculum planning and design („planificarea și proiectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de orientare și călăuzire a curriculumului: stabilirea limitelor, a criteriilor și a traseului căruia curriculumul trebuie să i se conformeze, dincolo de planurile și mijloacele folosite de educatori și elevi în procesul instructiv-educativ din clasă. Așadar, el scutește designul instrucțional de hiperraționalizare. (Ceea ce nu fac însă administratorii ministeriali și inspectorii școlari din România.) Policy presupune, în esență, legiferare și normare. Dar aceasta se referă la o anumită strategie/tactică de derulare a procesului instructiv-educativ statuat prin curriculum. Conotațiile politice sunt puține și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se poate derula după modelul „puhoaielor”, „curentelor” și „fluctuațiilor” care se produc la nivelul opiniei publice 197. Calea în explorarea fenomenelor și proceselor de curriculum policy nu poate fi decât rațională. În fața complexității, planificatorii, designerii și decidenții au răspuns prin hiperraționalizare negativă, adică prin exces de normare și legiferare. Cum am văzut, hiperraționalizarea negativă își are cusururile sale. Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la nivelul opiniei publice 197. Calea în explorarea fenomenelor și proceselor de curriculum policy nu poate fi decât rațională. În fața complexității, planificatorii, designerii și decidenții au răspuns prin hiperraționalizare negativă, adică prin exces de normare și legiferare. Cum am văzut, hiperraționalizarea negativă își are cusururile sale. Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă însăși, ci complexitatea fenomenelor și proceselor educaționale. Alternativa la studiul complexității nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]