54 matches
-
din literatura sunt neconcludente asupra senzitivității și specificității acestei metode. Monitorizarea TCD este o examinare dependența de operator și necesită stabilirea unor praguri și controlul calității în fiecare instituție. Valorile absolute ale interpretărilor TCD pot fi derutante în terapia hipertensiunii/hipervolemiei/hemodinamica ("triplul H"), dar raportul Lindegaard (raportul velocității din vasele cerebrale alese și velocitatea din arteră carotida internă ipsilaterala porțiunea extracraniana a fost demonstrat a fi util în urmărirea tendințelor de evoluție. Raporturile de 5 - 6 pentru arteră carotida internă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215307_a_216636]
-
au devenit rapid o rutină aproape imediat ce au fost popularizate în literatura academică. Totuși la pacienții ce au suferit o HSA au fost raportate atât creșterea cât și scăderea FSC ceea ce i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă hipervolemia profilactica este mai eficace decât normovolemia profilactica în prevenirea debutului spasmului. Utilizând o schemă randomizata de stratificare a tratamentului, care a luat în calcul numărul zilelor de la debutul HSA și scorul postoperator Hunt-Hess, Lennihan și colaboratorii săi au arătat că
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215307_a_216636]
-
a tulburărilor electrolitice, a edemului cerebral, a diatezelor hemoragice rezultate din diluția factorilor de coagulare, a potențialelor rupturi ale anevrismelor nerupte nesecurizate (rar), se concluzionează că terapia hemodinamica profilactica necesită încă studii înainte de a fi aplicată de rutină. Comparativ cu hipervolemia și hipertensiunea, hemodiluția a primit în mod direct mai puțină atenție, Majoritatea pacienților prezintă o relativă hemodiluție datorită pierderilor de sânge din timpul procedurilor și expansiunii volemice, mulți cercetători fiind de părere că este ideală o valoare a hematocritului de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215307_a_216636]
-
de evaluare a implementării ● Procentul pacienților cu BCR și hipertensiune arterială tratați cu diuretice din totalul celor hipertensivi. Comentarii Retenția de sodiu este o caracteristică a Bolii cronice de rinichi și conduce la creșterea volumului extracelular. Deși adesea inaparentă clinic, hipervolemia este frecventă, așa cum demonstrează studii recente efectuate cu ajutorul bioimpedanței, chiar din stadiul 2 al BCR. Mai mult, deși hipertensiunea arterială poate lipsi, consecințele cardiovasculare precoce - remodelarea cardiacă (cu hipertrofie ventriculară stângă) și vasculare (reducerea complianței arteriale) - sunt prezente. Administrarea de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232718_a_234047]
-
de tip continuu, prin urmare, în cercetare trebuie utilizată o analiză statistică de tip continuu, diferențele încadrabile în limitele OMS de normalitate putând fi, de fapt, cu totul inadecvate pentru subiecții uremici; prezența concomitentă a numeroșilor altor factori de risc: hipervolemie, anemie, toxine uremice etc.; tipul particular al HVS în uremie, cu predominanța dilatării VS față de creșterea dimensiunilor pereților; comportamentul diferit al pacienților hemodializați, cu dializă peritoneală sau transplantați. Studii riguroase mai recente, prospective și incluzând un număr mare de subiecți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată pe larg, relația dintre hipervolemia cronică a pacientului uremic (un determinant major al HTA la această categorie de pacienți) este mai puțin bine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată pe larg, relația dintre hipervolemia cronică a pacientului uremic (un determinant major al HTA la această categorie de pacienți) este mai puțin bine caracterizată. într-un studiu clasic [London et al., 1987], HVS determinată ecocardiografic s-a asociat semnificativ cu sporuri în greutate interdialitice mari
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
corelație semnificativă statistic (r = 0,54, p < 0,001) a fost totuși relativ slabă, indicând contribuția și a altor factori, non-hemodinamici, la geneza HVS. Mult timp s-a crezut că la pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) controlul hipervolemiei cronice este mai facil [Popovich et al., 1978; Canziani et al., 1995]. Astfel, plecând de la premisa că dializa peritoneală se asociază cu un grad mai redus de anemie, fistula arterio-venoasă este absentă și volumul intravascular este constant de-a lungul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cronic, nivelul factorului atrial natriuretic (un indicator al statusului volemic) a fost semnificativ mai ridicat la pacienții tratați prin DPCA în comparație cu cei hemodializați. Mai mult, diametrul atriului stâng, masa ventriculului stâng și necesarul de medicamente antihipertensive un element sugestiv pentru hipervolemie au fost de asemenea crescute la subiecții cu DPCA [Enia et al., 2001]. Analiza multivariată a evidențiat că gradul expansiunii volumului extracelular și suprasolicitarea de presiune sunt predictori independenți ai masei VS. Interesant în acest studiu a fost că nivelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
combinată cu restricție salină. Unele studii observaționale sugerează de asemenea că hemodializa zilnică ar fi superioară celei intermitente, convenționale (3 ședințe/săptămână) în controlul statusului volemic și al celui tensional [Woods et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei ventriculare stângi la pacienții dializați. Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
parametri de volum și de funcție sistolică la peritoneali au fost similari celor constatați la pacienții hemodializați imediat după ședința de hemodializă (după depletizarea pacienților prin ultrafiltrare), întărind opinia după care DPCA este asociată cu un grad mai redus de hipervolemie [Alpert et al., 1990]. Aceste prezumții par să fie confirmate de către Foley et al. [1996], care constată la 70 de pacienți consecutivi tratați prin dializă peritoneală o reducere a volumului cavității ventriculare stângi cu 5 ml/m2 în primul an
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și severitatea HTA și a HVS au fost net mai mari la pacienții cu dializă peritoneală, în ciuda vechimii mai reduse în dializă (36 de luni, față de 72 de luni pentru hemodializați). Aceasta se datorează aparent unui control mai dificil al hipervolemiei în cazul DPCA la subiecții anurici: expansiunea volemică și suprasarcina de presiune au fost predictori independenți ai masei VS. Trebuie însă remarcat, în această comunicare, faptul că pacienții peritoneali erau semnificativ mai în vârstă decât cei hemodializați (59 față de 55
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ansamblu, diferențe între supraviețuitori și decedați. Doar ameliorarea diametrului telediastolic al VS prezenta o semnificație statistică la limită, iar cei cu IMVS mai mic au prezentat tendința spre un prognostic mai favorabil, fără ca aceasta să atingă o semnificație statistică. Corecția hipervolemiei prin transplantul renal ar trebui, teoretic, să amelioreze atât volumul telesistolic (VTS), cât și pe cel telediastolic. în studiul menționat, în mod surprinzător, doar VTS a fost ameliorat, această modificare fiind, ca și fracția de scurtare, o expresie a funcției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
urmare, nu exprimă cu exactitate mărimea depozitelor intracelulare la pacienții dializați. Poate exista chiar o depleție marcată a depozitelor intracelulare cu concentrații serice normale ale potasiului. Depleția kaliemică poate fi deosebit de periculoasă la pacienții aflați în tratament cronic cu digoxin. Hipervolemia este un alt contributoriu la anomaliile electrofiziologice constatate la subiecții hemodializați. Alungirea fibrelor miocardice consecutiv hipervolemiei induce importante modificări electrofiziologice în ceea ce privește conducerea impulsului electric și perioada refractară. Morales et al. [1998] au raportat o incidență mai crescută a anomaliilor SA-ECG
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
marcată a depozitelor intracelulare cu concentrații serice normale ale potasiului. Depleția kaliemică poate fi deosebit de periculoasă la pacienții aflați în tratament cronic cu digoxin. Hipervolemia este un alt contributoriu la anomaliile electrofiziologice constatate la subiecții hemodializați. Alungirea fibrelor miocardice consecutiv hipervolemiei induce importante modificări electrofiziologice în ceea ce privește conducerea impulsului electric și perioada refractară. Morales et al. [1998] au raportat o incidență mai crescută a anomaliilor SA-ECG la subiecții cu un volum telediastolic al ventriculului stâng (VS) crescut. Reducerea volumului intravascular și a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
calitatea dializei și nivelurile PTH nu au prezentat un efect independent asupra anomaliilor detectabile prin SAECG. Singurul factor care s-a corelat independent cu modificările PVT induse de hemodializă a fost diametrul venei cave inferioare, sugerând rolul de pivot al hipervolemiei în geneza anomaliilor electrice la subiecții hemodializați. Pacienții hemodializați cu PVT sunt mai vârstnici și prezintă disautonomie vegetativă mai exprimată. în ansamblu, la pacienții renali (dializați și transplantați), potențialele ventriculare tardive au fost mai frecvente la bărbați, la vârstnici și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ischemică coronariană cunoscută. Aritmiile maligne și moartea subită sunt evenimente cardiovasculare relativ frecvente la pacientul renal. Aceste cauze importante de deces la subiecții cu uremie cronică au ca substrat anomalii morfologice și funcționale importante și frecvente (hipertrofia ventriculară, fibroza miocardică, hipervolemia cronică, ischemia miocardică, tulburările hidrolectrolitice etc.). Studierea alungirii intervalului Q-T, a dispersiei Q-T, precum și a potențialelor ventriculare tardive poate oferi informații deosebit de utile asupra riscului de aritmii maligne și de moarte subită la pacientul renal, în special cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
rezistenței periferice, responsabilă de menținerea HTA. Această creștere a rezistenței periferice se poate explica prin următoarele mecanisme: Tulburarea autoreglării [Guyton, 1987]. Întrucât expansiunea volemică la pacienții cu sindrom nefrotic, de pildă, nu se însoțește întotdeauna cu HTA, este posibil ca hipervolemia la pacienții uremici hipertensivi să fie asociată cu perturbarea 235HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA PACIENTUL RENAL mecanismelor autoreglării vasculare. La pacienții dializați, TA se corelează cu creșterea în greutate interdialitică la cei hipertensivi, dar nu și la cei normotensivi, ceea ce s-ar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
este crescut proporțional cu severitatea afectării renale [Fournier et al., 1992], dar și cu nivelul TA [Franz et al., 2000]. Creșterea concentrației plasmatice a ANP s-ar explica prin reducerea catabolismului său renal, ca și prin stimularea secreției sale de către hipervolemia asociată IRC. Corectarea hipervolemiei prin dializă duce la scăderea nivelului plasmatic al ANP (care nu se explică prin epurarea prin filtrul de dializă, dializanța sa fiind foarte redusă). Rolul ANP în IRC este adaptarea excreției sodate la aportul de sare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
severitatea afectării renale [Fournier et al., 1992], dar și cu nivelul TA [Franz et al., 2000]. Creșterea concentrației plasmatice a ANP s-ar explica prin reducerea catabolismului său renal, ca și prin stimularea secreției sale de către hipervolemia asociată IRC. Corectarea hipervolemiei prin dializă duce la scăderea nivelului plasmatic al ANP (care nu se explică prin epurarea prin filtrul de dializă, dializanța sa fiind foarte redusă). Rolul ANP în IRC este adaptarea excreției sodate la aportul de sare, prin creșterea excreției fracționate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
1999] și a nefropatiei hipertensive [Timio et al., 1995]; 3) evidențierea anomaliilor ritmului circadian al TA. Hipertensiunea nocturnă (definită ca absența scăderii, scăderea nesemnificativă ori creșterea TA în timpul somnului) se întâlnește frecvent la pacienții renali și poate avea explicații multiple: hipervolemia, disfuncția sistemului nervos autonom, sindromul apneei de somn [Zoccalli et al., 2001]. Această anomalie reprezintă un factor de risc independent pentru morbiditatea și mortalitatea cardiovasculare la pacienții cu HTA esențială [Zweiker et al., 1994; Verdecchia et al., 1994; Staessen et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
ADH participă la reglarea volumului sanguin. Creșterea volumului plasmatic, de exemplu, ca și hipoosmoza reduc secreția de ADH, favorizând diureza. Efectul inhibitor al hipovolemiei se realizează cu participarea voloreceptorilor din auriculul stâng, a căror distensie deprimă eliberarea de ADH. Contrar hipervolemiei, scăderea volumului sanguin în hemoragie crește secreția de ADH, pentru a reduce la minimum pierderile de apă pe cale renală. Activitatea secretorie a complexului supraoptico-retrohipofizar se găsește atât sub controlul umoral al osmolarității mediului intern, cât și sub influența stimulilor nespecifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ischemia renală intensifică secreția de renină de la nivelul arteriolei aferente preglomerulare și formarea de angiotensină stimulatoare, la rândul său, a secreției de aldosteron (fig. 141). Efecte contrare de inhibare a secreției de aldosteron produc excesul de sodiu din plasmă și hipervolemia, ca urmare a deprimării sistemului renină-angiotensină. . Prin același mecanism indirect al renin eliberării crescute, ortostatismul, hemoragiile sau diureza acută realizează creșterea secreției de aldosteron. Fenomenele de predominanță simpatică activează, de asemenea, secreția de renină prin intermediul receptorilor beta-adrenergici și formarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de IC postoperatorie ridică dificultăți, întrucât poate avea manifestări atipice și etiologie diferită. Evaluarea ar trebui să includă examen clinic, ECG, determinarea biomarkerilor specifici, radiografie toracică, ecocardiografie. Statusul volemic al pacientului trebuie atent evaluat, deoarece perfuziile primite perioperator pot determina hipervolemie cu instalarea IC acute sau decompensarea unei IC cronice. Trebuie să se încerce optimizarea tratamentului farmacologic al IC înainte de intervenția chirurgicală. 47.4.2. Bolile valvulare Vârstnicii sunt afectați frecvent de diverse forme de valvulopatii, de aceea se recomandă evaluare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniela Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91964_a_92459]