125 matches
-
reflectare a propriei mele munci clinice cu pacienții pe o durată de aproape trei decenii. Există bineînțeles omisiuni în ce privește probleme și aspecte specifice (de exemplu dependența, problemele cardiovasculareă, dar sper că există suficiente repere care să permită clinicienilor să folosească hipnoterapia cu proprii pacienți. Deși textul nu este oferit ca și ghid clinic complet pentru înlocuirea a ceea ce practicienii fac deja, sper că va permite clinicienilor să devină profesioniști mai creativi și mai intuitivi în cadrul propriei sfere de expertiză. Pe parcursul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
răspuns care sunt cuprinse în ea. Într-adevăr, se poate susține că această carte este o metaforă pentru felul în care sunt organizate viețile noastre personale și lumea în general. Această afirmație se poate aplica și în domeniul psihoterapiei și hipnoterapiei. Există momente în care, ca și „artiști”, recunoaștem că inspirația și creativitatea noastră internă nu curge liber, că improvizația creativă lipsește și că inovația și spontaneitatea sunt în stare de repaus. În aceste momente simțim că vrem să abandonăm și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
constituită din intervențiile spontane și intuitive bazate pe utilizarea comportamentului verbal și non-verbal al pacientului. Numai după ședința de terapie este posibil să dăm intervențiilor un sens teoretic. Deși există un sens în care cartea subliniază dezvoltarea abordărilor clinice în hipnoterapie, este important să recunoaștem importanța aspectelor contextuale ale psihoterapiei în general și hipnoterapiei în particular. Restul acetsui capitol este dedicat examinării principalelor contexte în care este practicată hipnoza clinică. Contextul politic Deși în hipnoterapie se subliniază în principal schimbarea personală
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
al pacientului. Numai după ședința de terapie este posibil să dăm intervențiilor un sens teoretic. Deși există un sens în care cartea subliniază dezvoltarea abordărilor clinice în hipnoterapie, este important să recunoaștem importanța aspectelor contextuale ale psihoterapiei în general și hipnoterapiei în particular. Restul acetsui capitol este dedicat examinării principalelor contexte în care este practicată hipnoza clinică. Contextul politic Deși în hipnoterapie se subliniază în principal schimbarea personală,de exemplu în gestionarea stresului și a consecințelor sale psihosomaticeeste important să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cartea subliniază dezvoltarea abordărilor clinice în hipnoterapie, este important să recunoaștem importanța aspectelor contextuale ale psihoterapiei în general și hipnoterapiei în particular. Restul acetsui capitol este dedicat examinării principalelor contexte în care este practicată hipnoza clinică. Contextul politic Deși în hipnoterapie se subliniază în principal schimbarea personală,de exemplu în gestionarea stresului și a consecințelor sale psihosomaticeeste important să ne dăm seama de dimensiunea politică a psihoterapiei. Pentru început se poate argumenta că hipnoterapia și psihoterapia sunt activități politice prin aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
practicată hipnoza clinică. Contextul politic Deși în hipnoterapie se subliniază în principal schimbarea personală,de exemplu în gestionarea stresului și a consecințelor sale psihosomaticeeste important să ne dăm seama de dimensiunea politică a psihoterapiei. Pentru început se poate argumenta că hipnoterapia și psihoterapia sunt activități politice prin aceea că recunosc relația de putere care este atât implicită cât și definită explicit în ce-i privește pe profesioniști și pacienții lor. Recunoașterea faptului că pacienții sunt ființe umane raționale, inteligente și creative
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
lor, dar că actualizarea acestor potențiale necesită adesea asistență din partea profesionistului. Oricum, acest punct de vedere nu schimbă faptul că adesea sunt necesare unele intervenții extrinseci medicale sau sociale. Nici nu subscrie la vreo idee care implică faptul că metodele hipnoterapiei și dezvoltării personale ar fi panaceul universal pentru schimbarea pozitivă. Cu toate acestea, așa cum spune Madanes (2001Ă „Terapia face posibilă discutarea a ceea ce este inacceptabil. Terapia este despre schimbare și rebeliune” (p.23Ă. Un corolar important al acetsui punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
p.23Ă. Un corolar important al acetsui punct de vedere este acela că pacientul are resursele pentru a găsi soluții la problemele sale sau poate învăța să facă astfel de unul singur. Una din cele mai semnificative aspecte ale politicii hipnoterapiei este de a învăța pacientul să practice auto-hipnoza, pentru că transferă puterea de la profesionist la pacient. Este un act profund de deprofesionalizare, care recunoaște calitatea esențială a ființelor umane de a fi auto-directive și de a deține controlul. Se apreciază din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
între grupuri se datorează intervenției studiate mai degrabă decât altor factori. În studiile clinice design-ul SRC este îmbunătățit prin utilizarea de placebo si dublu orb (vezi Roberts, 2005Ă. Oricum, este logic că asemenea metode nu sunt adecvate pentru evaluarea hipnoterapiei, ceea ce poate explica de asemenea sărăcia cercetărilor publicate în domeniul medicinii alternative și complementare în general. Motivele pentru care SCR este problematic în evaluarea hipnoterapiei sunt sumarizate de Roberts (2005Ă după cum urmează: Conceptul randomizării și anume al alocării pacienților din
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
orb (vezi Roberts, 2005Ă. Oricum, este logic că asemenea metode nu sunt adecvate pentru evaluarea hipnoterapiei, ceea ce poate explica de asemenea sărăcia cercetărilor publicate în domeniul medicinii alternative și complementare în general. Motivele pentru care SCR este problematic în evaluarea hipnoterapiei sunt sumarizate de Roberts (2005Ă după cum urmează: Conceptul randomizării și anume al alocării pacienților din terapie pe baza „datului cu banul” vine în conflict direct cu natura multor terapii complementare în care decizia comună cu pacientul și alegerile și credințele
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
opțiunile de tratament este mai potrivită decât cealaltă, atunci pacientul ar trebui să urmeze acel tratament și să nu intre în studiul clinic. Cerințele etice pentru studiile clinice intră în conflict cu credința implicată în mijloacele de tratament cum este hipnoterapia, în care rezultatle optime se obțin atunci când atât pacientul cât și terapeutul cred în eficacitatea tratamentului. Aceasta nu înseamnă că tratamentul funcționează doar pe bază de credință, dar credința în beneficii este un concept fundamental în asigurarea unui tratament de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
virtual imposibil să standardizăm intervențiile hipnoterapeutice pentru că ar fi compromisă teza de bază a personalizării tratamentului. Deja a fost subliniat faptul că tehnicile clinice prezentate în această carte trebuie adaptate și ajustate pentru nevoile pacientului. De asemenea, trebuie reamintit că hipnoterapia se desfășoară în contextul unei relații terapeutice profunde. Roberts (2005Ă argumentează că studiile parțial randomizate sau studiile pereferențiale ar putea fi un compromis metodologic corespunzător. Autoarea scrie: Este posibil să recrutăm pacienți pentru un studiu în care să poată alege
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mai bune dovezi în luarea deciziilor pentru îngrijirea pacienților (Sackett, Rosenberg și Gray, 1996; vezi www.cebm.net pentru mai multe informațiiă. Oricum, „cele mai bune dovezi” se bazează pe SCR, care, așa cum am văzut, sunt problematice în contextul evaluării hipnoterapiei. Cu toate acestea, Sackett și colab. ne oferă un punct de vedere mai optimist al medicinii bazate pe dovezi în contextul MCA: Practica medicinii bazate pe dovezi înseamnă integrarea experienței clinice individuale cu cele mai bune dovezi clinice externe rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
tratamentele și le înlocuiesc cu unele noi care sunt mai bune, mai acurate, mai eficace și mai sigure (p.71Ă. Deși această definiție extinsă se referă la practica medicinii ea poate fi de asemenea aplicată, cu modificări, practicii psihoterapiei și hipnoterapiei. Terapeuții buni folosesc atât experiența clinică personală cât și cele mai bune dovezi clinice externe, ceea ce îi face să fie practicieni bazați pe dovezi. Chiar și acolo unde există dovezi externe bune, judecata clinică judicioasă în ce privește nevoile individuale ale pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dovezi nu trebuie să adere rigid la pozitivismul bazat pe cercetări, ci poate îmbrățișa o schimbare filozofică, politică și socială către un punct de vedere extins care constituie dovada științifică (Chwalisz, 2003Ă. Oricum, dezvoltarea și implementarea metodologiilor pluraliste pentru evaluarea hipnoterapiei sunt extrem de scumpe și consumatoare de timp și sprijinul din partea insituțiilor este improbabil. Dilema majoră este aceea a realizării studiilor calitative la scară mică care nu satisface cerințele criteriilor actuale bazate pe dovezi, comparativ cu acelea care o fac. Compromisurile
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
O chestiune importantă căreia trebuie să i se adreseze dovezile este succesul tratamentului. Acesta nu trebuie să fie egal cu vindecarea, care implică o eliminare totală a patologiei și inducerea unei stări de sănătate. Probabil un asemenea scop privitor la hipnoterapia problemelor legate de stres este unul idealist în cele mai multe cazuri și promisiunea unei vindecări este naivă și iresponsabilă. Aspectele legate de obiectivele terapeutice trebuie evident discutate cu pacienții în prima ședință de terapie și trebuie să se ajungă la o
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
care se pot afirma. Dacă pacientul nu vrea să se facă bine sau nu este pregătit pentru ameliorare este imposibil să fie ajutat de terapeut; aceasta înseamnă că pacientul trebuie să aibă întotdeauna motivația pentru a fi vindecat. În contextul hipnoterapiei dorința de schimbare inconștientă pentru a se angaja în procesul terapeutic trebuie evaluată ideodinamic (vezi capitolul 5 pentru o explicație detaliatăă. Clarkson (2003, p. 7Ă a identificat un cadru psihoterapeutic integrativ care conține cinci modalități posibile ale relației client-terapeut și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de formarea sa (p.7Ă. Conform cu Clarkson aceste relații sunt prezente în toate relațiile terapeutice, deși în momente diferite, funcție de numărul de factori (de exemplu faza terapiei, natura problemei și centrarea terapeuticăă. Analiza lui Clarkson este în mod egal aplicabilă hipnoterapiei ca și altor psihoterapii și asigură o examinare profundă a importanței relației în context hipnoterapeutic. Catharsisul Termenii „catharsis”, „abreacție” sau „descărcare emoțională” pot fi folosiți într-un mod sinonim din punct de vedere cognitiv, deși catharsisul va fi termenul adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
satisface nevoile pacientului și nu nevoile terapeutului. Dezvoltarea autocontrolului și autonomiei Conform cu Strupp (1983Ă achiziția autocontrolului și autonomiei sunt scopuri comune în toate tipurile de psihoterapie. Așa cum am notat anterior auto-direcționarea este o nevoie umană psihologică de bază. În contextul hipnoterapiei pacientul este învățat auto-hipnoza încă de la începutul terapiei pentru a-i conferi sensul necesar al autonomiei și independenței. Repetița și confruntarea În final, repetiția și confruntarea cu problema actuală consituie trăsături comune ale tuturor psihoterapiilor (Strupp, 1983Ă. Orice se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
repetiția și confruntarea cu problema actuală consituie trăsături comune ale tuturor psihoterapiilor (Strupp, 1983Ă. Orice se întâmplă în cabinetul clinicianului nu are nici o importanță dacă nu poate ajuta pacientul să se descurce cu problema actuală din viața sa. În contextul hipnoterapiei se folosște adesea tehnica prin care se cere pacientului să se imagineze la un moment viitor în care problema este rezolvată. Numai atunci când pacienții pot face acest lucru fără dificultate trebuie să fie încurajați să „facă lucrul respectiv în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să fie evaluat critic în contextul limitărilor curente. Oricum, pe măsură ce literatura de ceretare se extinde clinicianul trebuie să respecte contribuția în creștere a psihoneuroimunolgiei în înțelegerea bolii legate de stres și a psihosomaticii precum și implicațiile pentru psihoterapie în general și hipnoterapie în particular. Factorii mediatori Pot fi de asemenea postulați un număr de factori mediatori între stres și boală (McDaniel, Moran, Levenson și Stoudemire, 1994Ă incluzând exercițiul fizic (King, Blair și Bild, 1992Ă, apartenența de gen (Stoney, Mathews, McDonald și Johnson
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
există patru forțe majore ale procesului de reintegrare: imageria provocativă emoțional care vine din afară; deschiderea progresivă a asociațiilor și imaginilor din interior; presiunea fizică din afară; energizarea voluntară a corpului din interior. Primele două strategii pot fi realizate prin hipnoterapie în timp ce ultimele două intervenții generice sunt în principal orientate bioenergetic. Oricum nu există nici un motiv pentru care o abordare integrativă în hipnoterapie nu ar trebui să încoporeze toate aceste patru abordări. Hipnoza Scurt istoric Deși nu a avut niciodată un
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
interior; presiunea fizică din afară; energizarea voluntară a corpului din interior. Primele două strategii pot fi realizate prin hipnoterapie în timp ce ultimele două intervenții generice sunt în principal orientate bioenergetic. Oricum nu există nici un motiv pentru care o abordare integrativă în hipnoterapie nu ar trebui să încoporeze toate aceste patru abordări. Hipnoza Scurt istoric Deși nu a avut niciodată un impact major asupra filozofiilor din domeniul îngrijirii medicale și tehnologiei, hipnoza a fost întotdeauna o parte a culturii medicale, influențând-o la
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
11Ă. Erickson a folosit termenul de „inconștient” pentru a reprezenta centrul persoanei. Pentru el sarcina terapeutică era de a crea condițiile care să încurajeze și să faciliteze apariția resurselor inconștiente ca forță pozitivă. Autorul scrie (1977Ă: „Astfel, încercăm să facem hipnoterapie la nivel inconștient doar pentru a da pacientului ocazia de a transfera acea înțelegere și insight în mintea conștientă atât cât este necesar” (p.21Ă. Un aspect important al abordării lui Erickson a fost de a explica condițiile pentru optimizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să te odihnești pentru vindecare (o pauză de odihnă de 15-10 de minuteă; te vei trezi? Rossi crede că întrebarea de accesare bazală, în variatele sale forme, poate fi privită ca sine qua non al psihoterapiei în general și al hipnoterapiei în particular. El argumentează că atitudinile pozitive asociate cu Mesmerismul (de exemplu imaginația, speranța și credințaă sunt „stările cele mai ușor observabile asociate cu munca psihobiologică cea mai profundă de optimizare a comunicării minte-corp și de rezolvare cu succes a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]