51 matches
-
el prin lume. O auzise pe Longestilia învățându-l pe Rogero cum să conducă armăsarul și o văzuse potrivindu-i un căpăstru. El a reușit să aleagă dintre toate căpestrele pe care le-a găsit în grajd pe cel al hipogrifului și punându-i șaua lui Rabican, se părea că nimic nu-l mai împiedică să plece imediat. Dar mai înainte de a porni la drum, el s-a gândit că trebiâuia să-l lase pe Rabican în mâini sigure din care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
drumul. Nu știu dacă cititorii mei își mai aduc aminte că în clipa cănd Rogero a scăpat-o pe Angelica de ferocele Orc, această frumoasă prințesă și-a băgat inelul în gură și s-a făcut nevăzută. În același timp, hipogriful își rupse frâul și zburase la fostul său stăpân așezându-se, foarte natural, în grajdul său. Aici l-a găsit Astolfo, spre marea lui bucurie. Cunoștea puterile animalului căci îl văzuse pe Rogero călărindu-l și era dornic să zboare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el prin lume. O auzise pe Longestilia învățându-l pe Rogero cum să conducă armăsarul și o văzuse potrivindu-i un căpăstru. El a reușit să aleagă dintre toate căpestrele pe care le-a găsit în grajd pe cel al hipogrifului și punându-i șaua lui Rabican, se părea că nimic nu-l mai împiedică să plece imediat. Dar mai înainte de a porni la drum, el s-a gândit că trebiâuia să-l lase pe Rabican în mâini sigure din care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Vasiliscul verde, cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și tovarășului lui de luptă, un alt samurai, la locul și momentul convenit dinainte, pentru că un samurai își ține întotdeauna cuvântul. Samuraiul hotărăște să își ia viața, ca să-și poată ține promisiunea. Cu aceeași ocazie, mi s-au prezentat Scorpia, Hipogriful, Gnomul și Trolul cel uriaș și urât. Bongul locuia într-o casă plină cu dulapuri, cămări și lăzi de zestre. De câte ori băteai la ușa lui, nu-ți răspundea nimeni, dar tu știai că trebuie să intri, să te prefaci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se vor complace precum animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu te-aș fi adus eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nici n-ai fi știut că ei mai există. Încearcă să iei partea bună a lucrurilor; ia aminte la picioarele desculțe ale Ielelor bătătorind iarba, la ținuta maiestuoasă a Licornului, la mersul agil al Centaurului sau la aripile măiestre ale Hipogrifului. În fond și tu te afli aici din aceleași motive ca și mine. Dacă ai fi complet în timpul tău, în familia ta, în viața ta actuală, nu ți-ai mai pierde vremea aici. Sau, în sfârșit, cum vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
distrugem. Poate că asta ar vrea el să spună, și are, în parte, dreptate... Dar eu nu mai pot, căci Timpul meu nu mai are răbdare! O altă zi din seria celor mai triste. Totuși nu o zi fără noimă. Hipogriful. Sensul călătoriei. Spațiu și Timp Astăzi sunt deja trei săptămâni de când ea nu a mai venit. Nu știu dacă am ținut vreodată măsurătoarea timpului cu atâta precizie, iar dacă am ținut-o, a fost întotdeauna o numărătoare inversă, când vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă atenție. Nu mai pot asculta aceleași povești pe care le-am auzit cu zâmbetul ei alături, cu genunchii noștri privindu-se față în față, cu mâinile împletite. Trec pe lângă grădina Hipogrifului, care era unul dintre favoriții ei. Mă opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
opresc. În ce mă privește, nu am prea fost niciodată atras de ghearele lui uriașe, de profilul său vulturesc, cu ciocul întors ca un pu mnal. Un gând nebunesc îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici de interpretare nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
descoperi în timp. E un organ deosebit de complex, e ca un instrument muzical, pentru că în mod esențial vibrează. Totuși, nu oricine înzestrat cu el știe, însă, să-l și folosească. Bine, dar tu mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Până și eu am fost adus aici cu avionul! În lumea tehnologică e o mare criză de intimitate, devine mai sigur a-ți cumpăra bilete de la o companie aeriană, dacă ți se face chef de zbor, decât să lași un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o mare criză de intimitate, devine mai sigur a-ți cumpăra bilete de la o companie aeriană, dacă ți se face chef de zbor, decât să lași un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fiecare fibră, simțeam încordarea Hipogrifului în fiecare mușchi. Zburam cu mâinile, cu picioarele, cu umerii, în sfârșit, cu mintea mai ales zburam către rodul viselor mele și al nopților însingurate. Strângeam cu putere trupul întins ca un arc al Hipogrifului, dar de fapt pe ea o strângeam în brațe, ea ce nu ar fi trebuit să lipsească de la acest zbor, tocmai acum când pentru prima oară mă simțeam complet liber, gata s-o cuprind în sfârșit cu toată ființa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la acest zbor, tocmai acum când pentru prima oară mă simțeam complet liber, gata s-o cuprind în sfârșit cu toată ființa, cu toată dăruirea de care eram capabil. Calul lui Harap-Alb a fost mai norocos decât mine! îmi spune Hipogriful ascultându-mi din nou gândurile. A purtat-o și pe Cosânzeana pe spatele lui în ziua în care a răpit-o Harap-Alb din palatul Zmeului! De-aș fi știut de unde s-o iau, sunt sigur că nu ar fi refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gândul, gândul tău și al ei deopotrivă. Abia acum înțeleg de ce zbura calul lui Harap-Alb ca gândul! era vorba de gândul la Consânzeana ce-i purta pintenii năzdrăvani printre "nouri"! Corect! se aude nechezatul plin de mulțumire de sine al Hipogrifului ce lasă rând pe rând în urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urmă curcubeul de ceruri: cerul albastru, cerul verde, cel violet... Pe măsură ce urcăm vertical către soare, în pragul cerului roșu, simțeam precum Icar nesăbuința îndrăznelii mele ca pe o flacără uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uriașă ce-mi mistuie toată ființa. Să ne întoarcem, îmi strigă Hipogriful, gândul tău a luat-o razna, iar eu sunt deja foarte obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o ninsoare cu fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o ninsoare cu fulgi uriași ce la atingerea trupurilor noastre calde se transformau în flori de cireș și cădeau mai departe din cer, florile de cireș și neaua amestecate într-o serbare a anotimpurilor. Am aterizat la loc în grădina Hipogrifului. I-am mulțumit din suflet cu acea strângere de inimă a omului întors acasă dintr-o călătorie pe care știa că nu o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grădina Hipogrifului. I-am mulțumit din suflet cu acea strângere de inimă a omului întors acasă dintr-o călătorie pe care știa că nu o va mai putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cap. Dau drumul la radio. Gândul meu bântuie aiurea. Solidar cu el, sufletul rătăcește și el fără memorie. În curbe, genunchii mei se lipesc și își râd unul altuia. Doar ei, prin atingere, regăsesc memoria genunchilor ei sau a pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]