4 matches
-
respinge sau restabilește poziția inițială a locutorului. Din punct de vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot manifesta ca structuri tipice, realizate prin subordonare (hipotactice), forte (deși A, totuși B), sau ca structuri atipice, paratactice (construcții adversative marcate prin dar, însă), slabe, precum Sigur că A, dar B sau Admit că A, dar mențin B. În a n a l i z a d i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel puțin - deși nu și sfîrșitul - este inconfundabil). Gabriel se gîndi că venise vremea să pornească în călătorie spre vest. 4. Propozițiile care relatează și sînt relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
formă abreviată: 1. DD are timpul personajului; DI are timpul naratorului. 2. DD are pronumele personajului; DI are pronumele naratorului. 3. DD este evidențiat grafologic; DI nu este evidențiat grafologic. 4. DD este paratactic și lipsit de complemenți; DI este hipotactic și predispus complementării. 5. DD are deixisul personajului; DI are deixisul naratorului. 6. DD are lexicul/coloratura personajului; DI are lexicul/coloratura naratorului. atunci Discursul Indirect Liber reprezintă un amestec remarcabil al Discursului Indirect sau al opțiunii naratoriale pentru 1
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]