10 matches
-
(n. 6 februarie 1867, Focșani - d. 7 iulie 1951, București), biolog, zoolog, histolog, citolog, fondatorul școlii românești de citologie. Membru titular (din 1927) al Academiei Române. A absolvit școala primară la la Focșani, după care s-a înscris la Liceul Internat din Iași, unde a fost coleg cu Emil Racoviță și Grigore Antipa. La
Dimitrie Voinov () [Corola-website/Science/305707_a_307036]
-
el a avut în soția lui un sprijin indispensabil: ea a fost aceea care l-a secundat în sala de operație și i-a fost constant alături. Cu sprijinul profesorilor Ion Iacobovici, Nicolae Minovici și al devotatului său prieten, marele histolog Ion T. Niculescu, obține, prin concurs, în 1935, înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi și o singură sală operatorie, în "Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București". Acesta a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
halucelui cu axul trohlear transvers este în mediu de 68°, maxim 85° și minim 55°. Tuberculul medial al procesului posterior al talusului ("Tuberculum mediale processus posterioris tali") numit și tuberculul posteromedial sau tuberculul lui Stieda (L. Stieda, 1837-1910, anatomist și histolog german) este o proeminență osoasă a procesului posterior al talusului aflată imediat în spatele sustentaculum tali; el mărginește medial șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul medial este în continuitate cu parte inferioară rugoasă a feței mediale a corpului talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
că absența lor provoacă o stare asemănătoare cu boala Parkinson. Stabilește că administrarea de L-Dopa, precursor al dopaminei, ameliorează Parkinsonul. Pentru aceste descoperiri, primește, cu Paul Greengard și Eric Kandel, Premiul Nobel. 136 Theodor Hermann Meynert (1833-1892), anatomist, patolog, histolog și psihiatru austriac. Este unul dintre fondatorii citoarhitectonicii corticale, stabilind specificitatea neuronilor. Consideră boala mintală ca o funcție anormală a structurilor lezate ale cortexului și a celorlaltor componente ale creierului. În cartea scrisă în 1884, Psychiatrie Klinik der Erkrankungen des
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
acesta cu pregătirea lecțiilor." Concepția unei perspective funcționale, biologice în interpretarea anatomiei, depășirea studiului cumulativ, strict analitic, constituia, pentru anii respectivi, o noutate. Puțini anatomiști promovau aceleași idei I. Th. Riga îi menționează pe G. Lafite, R. Anthony, H. Rouvière, histologul A. Policard. Perspectiva dinamică în interpretarea anatomiei a contribuit la concepția despre structurile funcționale. Această idee s-a impus, cu timpul, ca o certitudine. Trecerea anatomiei de pe poziție statică, descriptivă, pe o poziție biologică, interpretativă, a determinat, indirect, situarea anatomiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
FRANZ LEYDIG (1821-1908) și multor slujitori pe altarul morfologiei normale și patologice, a căror operă a constituit principalul izvor de cunoaștere al morfologilor din țara noastră. Opera lor n-a fost străină anatomistului FRANCISC RAINER (18741944), neuropatologului GHEORGHE MARINESCU (1863-1938), histologilor DIMITRIE VOINOV (1867-1951) și IOAN DRAGOI (18741941) al cărui Tratat de Histologie publicat În mai multe ediții mi-a fost un adevărat călăuzitor; morfopatologului VICTOR BABEȘ (1854-1926) și colaboratorului acestuia PAUL RIEGLER (1867 1937), pionerul morfopatalogiei veterinare din țara noastră
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
erudit de o modestie inimaginabilă, care ne-a Învățat să dăm studenților de la catedră și ultima noutate din domeniu, căci nu se știe. care dintre ei.o va cuprinde și-i va da o dezvoltare nebănuită. Prof. VIOREL CIUREA (1912-1971) histolog de cea mai Înaltă ținută și apoi morfopatolog din 1951 la efemera dar efervescenta facultate arădeană și din 1956 În Alma mater din Cetatea lui Bucur. Consecvent principiului structuralității, prof. Viorel Ciurea a adâncit Înțelegerea proceselor patologice de la nivel histologic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Schwann cu tot cortegiul de estimări fanteziste pe care aceasta le conținea. Virchow a impus ideea filiației celulare în sensul că fiecare celulă se trage dintr-o celulă parentală, căreia îi moștenește caracterele morfofiziologice fundamentale. Ideea fusese enunțată anterior de histologul francez FrançoisVincent Raspail. Pentru înțelegerea ulterioară a fenomenului de editare a unor clone de celule canceroase, principiul elaborat de Virchow este esențial, după cum la baza aceluiași orizont conceptual se află și un alt principiu, derivat din Omnis celulla e celulla
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu funcții distincte în metabolismul celulei, asigurând în același timp și rezervele nutritive ale celulei. Parte din aceste structuri nu erau cunoscute în timpul lui Paulescu, perioadă în care microscopia optică și metodele de colorație erau principalele instrumente de studiu ale histologilor. Cu toate acestea perfecționarea metodologiei de studiu, mai ales prin introducerea microscopici electronice, radiozotopilor, fluorescenței și imunofluorescenței etc, nu au făcut decât să arate complexitatea structurii celulare, fără să modifice cu nimic concepția că celula, ca formă de viață, reprezintă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul organismului“. Diferențierea este dată de țesuturile simple „care prin combinarea lor formează organele“. Anatomia sa descriptivă este fiziologică- funcțională. în studiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]