14 matches
-
Franța se înlocuiește cu: 'Franța: chirurgie urologique'; 6. rubrica 'ortopedie': - subrubrica referitoare la Franța se înlocuiește cu: 'Franța: chirurgie orthopédique et traumatologie'; 7. se adaugă următoarele rubrici: '- anatomie patologică Germania: Pathologie Belgia: anatomie pathologique/pathologische anatomie Danemarca: patologisk anatomi og histologi eller vaevsundersogelse Franța: anatomie et cythologie pathologique Irlanda: morbid anatomy and histopathology (anatomie patologică și histopatologie) Italia: anatomia patologica Luxemburg: anatomie pathologique Olanda: pathologische anatomie Regatul Unit: morbid anatomy and histopathology (anatomie patologică și histopatologie) Grecia: pathologiki anatomiki Spania: anatomía
jrc1461as1989 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86602_a_87389]
-
Spania: traumatologia y cirugia ortopedica Franța: chirurgie orthopedique et traumatologie Irlanda: orthopaedic surgery Italia: ortopedia e traumatologia Luxemburg: orthopedie Olanda: orthopedie Portugalia: ortopedia Regatul Unit al Marii Britanii: orthopaedic surgery; - anatomie patologică: Belgia: anatomie pathologique / pathologische anatomie Danemarca: patologisk anatomi og histologi eller vævsundersøgelse Germania: pathologie Grecia: Spania: anatomia patologica Franța: anatomie et cytologie pathologique Irlanda: morbid anatomy and histopathology Italia: anatomia patologica Luxemburg: anatomie pathologique Olanda: pathologische anatomie Portugalia: anatomia patologica Regatul Unit al Marii Britanii: morbid anatomy and histopathology; - neurologie: Belgia
jrc2168as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87320_a_88107]
-
demonstrarea rolului acestei formații în patogenesa parkinsonismului. În 1906 este ales membru al Academiei Române, unde rostește discursul de recepție "Progresele și tendințele medicinei moderne". În anul 1909 apare la Paris monografia "La Cellule Nerveuse", cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. În 1919 clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
-l pe voievodul Bogdan I și s-au stabilit în partea de sud a Bucovinei. În secolul al XVII-lea un Săhlean a fost primar al Sucevei. Tatăl său, Emil Săhleanu, era profesor, licențiat în matematică, doctor în științe biologice, histolog și paleontolog - și preda matematică, fizică, chimia. Cântă la vioară și la pian și avea o bibliotecă impresionantă și posedă o amplă colecție de discuri cu muzica clasică. Mama sa, Victoria Săhleanu (născută Ignătescu), descindea din patru generații succesive de
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]
-
lui Bruno Wahl. El a continuat specializarea între 1927-1929 la Institutul de Zoologie din Berlin. Pe lângă studiul familiei ihneumonidelor, el a fost interesat și de anumite aspecte referitoare la insecte dăunătoare. A studiat structura ocelilor la insecte în laboratorul marelui histolog R. Hesse, în Berlin. A absolvit în 1929 cursurile Universității "Fridrich Wilhelm" din Berlin. A continuat specializarea la instituții de prestigiu: în Franța (1929-1930) la Institutul Agronomic Național, Stațiunea Biologică Marină de la Banyul sur Mer, Stațiunea Zoologică Marină de la Roskoff
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
cele mai serioase de obiectivitate științifică, contestându-ne originea, limba, toate calitățile culturale și însușirile firești - trupești și sufletești - progresele ce le-am făcut etc. Chiar de pe Catedra fostei Universități maghiare din Cluj, rectorul de atunci al acestei universități - cunoscutul histolog St. Apathy - predica elevilor săi la cursul de biologie, că Nu se poate să nu rămâi consternat când, citind semnalul de alarmă al lui Grigore Antipa nu mai știi dacă faptele relatate sunt luate din timpurile sale, sau sunt niște
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Botoșani, în 1886, într-o familie de învățători. A făcut "medicina" la Iași, participând, ca ofițer, la marile evenimente medicale ale războiului. A fost un student strălucit, ulterior studiind la Paris, între 1919 și 1922 (histologia), ca elev al marelui histolog Nageotte, apoi împreună cu Marinescu, la Lyon, ca elev al lui J. Policard, unde rămâne între 1925 și 1930. Studiile sale au avut un mare ecou în știința timpului: modificarea tiroidei la alienați, citologia lichidului cefalorahidian în tifosul exantematic și, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
meu nu aș spune că simt altfel prezentul, ci, mai ales În ultimii ani, acesta, Prezentul, prin simplul fapt că fac continuu efortul de a-l disocia de cele două lespezi uriașe care-l sufocă - Trecutul și Viitorul! -, așa cum un histolog separă cu pensete foarte fine un anume strat de materie din altele mai evidente, pentru a-l pune sub observație și pentru a-i observa caracteristicile și, În primul rând, nu-i așa, pentru a-l pune În evidență - el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umane. Fără îndoială că s-au obținut și câteva asemenea repere, dar câștigul cel mai spectaculos nu s-a limitat la oncologia virală, ci la apariția și dezvoltarea vertiginoasă a unei noi științe: biologia celulară și moleculară. În 1930, tânărul histolog belgian Albert Claude (laureat Nobel în 1974, alături de George E. Palade și de Christian de Duve) pe atunci proaspăt acceptat de Simon Flexner să lucreze la Institutul Rockefeller, a primit ca misiune să cerceteze caracteristicile RSV, sau cum era numit
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cancerului (bazat pe anchete în familiile de canceroși). Cu toate acestea, ideea implicării unor factori genetici în transmiterea verticală a neoplaziilor nu a fost luată în discuție decât după 1914, an în care a aderat la acest concept și prestigiosul histolog german Theodor Boveri (1862-1915).74 În acel an 1914, Th. Boveri preciza: a) problema tumorală este o problemă celulară; b) în mod tipic, fiecare tumoră ia naștere dintr-o singură celulă; c) această celulă tumorală primordială conține, din cauza unui proces
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
recunoască specific determinanții antigenici străini. Sistemul imunitar funcționează pe baza interacțiunii dintre semnal (antigen) și receptorul specific limfocitar preformat. În concepția modernă, limfocitul este celula centrală a sistemului imunitar. Ea nu este celula „cap de serie” - așa cum o considerau vechii histologi, deoarece păstrează o mare capacitate de reactivitate și diferențiere. Dovada în acest sens o reprezintă inducția blastică experimentală cu fitohemaglutinină - extract din fasole capabil de a transforma limfocitele mature intrate în G0 (precum sunt neuronii), în celule care revin în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și recomandă repetarea experimentului de mai multe ori, variind condițiile și apoi concluzionând. Această rigoare științifică este caracteristică experimentaliștilor și Spallanzani a ilustrat-o cu prisosință. Un geniu medical comprimă timpul : François Xavier Bichat (1771 - 1802). Medic și biolog, fiziolog, histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Penicilina începuse deja (1943) să fie fabricată la scară industrială. Paralel cu experimentarea penicilinei, sulfamidele își afirmă acțiunea lor antiinfecțioasă. Ceea ce unii credeau imposibil — dezinfecția într-un organism viu — sulfamidele dovedesc contrariul, posibilitatea terapeutică eficientă. Germanul Paul Ehrlich (1845 - 1915 — histolog, bacteriolog, biochimist, farmacolog, cu Premiul Nobel în 1908 dovedește că sulfamidele au un rol important și în conceperea terapiei de sinteză. În 1932, Gerhard Domagk (n.1895), biochimist german de origine cehă (Praga), experimentează cu succes tratamentele cu sulfamide pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
PROCESELOR INFLAMATORII 123 Fig. 2.23. Inflamație (pericardităă crupală, la vacă. Sacul pericardic plin cu fibrina coagulata; 1. miocard; 2. sacul pericardic îngroșat; 3. fibrina. Instalarea inflamației crupale implică distrugerea stratului de acoperire sau de apărare al mucoaselor, neglijat de histologi. În absență integrității acestuia, fibrina și agenți patogeni intra în contact direct cu celulele specifice ale gazdei și le activează, orientându-le spre metaplazie și multiplicare, așa -numita epitelizare. În evoluțiile cronice se observa astfel apariția unor membrane mezenchimale delimitante
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]